Vlad Constantinescu, din Sfântu Gheorghe, a fost admis la un masterat în matematică, în Germania, la Bonn.
Tânărul a participat încă din perioada liceului (studiile liceale absolvindu-le la Colegiul Național „Mihai Viteazul”) la olimpiade și concursuri de profil și a obținut rezultate frumoase. A studiat apoi la facultatea de matematică, în București, iar în anul I a participat la Olimpiada Internațională de Matematică – South Eastern European Mathematical Olympiad for University Students – SEEMOUS – competiţie universitară de excelenţă, adresată studenţilor din anii I şi II, cu aptitudini şi performanţe înalte în domeniul matematicii – derulată în orașul macedonean Ohrid, unde a obținut medalie de bronz. Un an mai târziu, Vlad a participat din nou la competiție, ediția aceea fiind derulată în Cipru, și s-a întors acasă cu medalia de argint.
Despre rezultatele la matematică, dar și despre gândurile cu care pleacă la studii la una dintre universitățile prestigioase din lume, Vlad ne-a spus mai multe în cadrul unui interviu.
Vlad, ne-am întâlnit ultima oară acum doi ani, în 2015, când erai student în anul I la Facultatea de matematică din București. Ce s-a mai întâmplat de atunci, cu ce te ocupi în prezent?- Între timp, am terminat Facultatea de matematică și intenționez să fac masteratul în Germania, în Bonn, tot la o facultate de matematică, în cadrul Universității „Rheinische Friedrich-Wilhelms”, din Bonn.
- Ai dat deja admiterea?
- Da, admiterea a fost pe bază de dosar; am aplicat în cursul lunii decembrie 2016, iar răspunsul l-am primit foarte repede, în luna ianuarie 2017.
- Iar răspunsul a fost unul afirmativ…
- Da, am fost admis la facultatea din Bonn! În general, la aceste universități, din ceea ce știu eu, contează foarte mult notele și scrisoarea de recomandare – în sensul că este foarte important și cine a scris acea scrisoare… dacă numele aceluia este cunoscut și în afara țării. Recomandarea am cerut-o de la profesorul meu de licență, care este foarte, foarte bun în domeniu și este renumit în străinătate.
- Cum ai ales să studiezi în străinătate și de ce în Bonn?
- Până în anul II de facultate, nu m-am gândit să plec la studii în străinătate. Mă gândeam că voi urma masteratul tot aici, însă am un prieten cu un an mai mare ca mine, care aplicase la facultatea din Bonn. Inițial, înțelesesem că este foarte ușor să aplici, că nu este un proces complex, cu multă birocrație. Aici a fost foarte ușor procesul de aplicare: a trebuit să trimit notele de la facultate, o scrisoare de motivare, o scrisoare de recomandare din partea unui profesor, și un Curriculum Vitae, deci procesul de aplicare a fost foarte simplu. Astfel, auzind că este ușor să aplici, m-am interesat cam unde se situează Bonn, la nivel mondial, cât și în Germania, în domeniul matematicii. La nivel mondial, se situează foarte bine, fiind, în ceea ce privește matematica, pe locul 40 într-un top al celor mai prestigioase facultăți, iar în Germania, este pe primul loc. Așadar, aflând că în Bonn este cea mai bună universitate în domeniul matematicii, că au și cele mai bune institute de cercetare și atunci am zis că aici trebuie să aplic!
- Deci, la mijlocul anului al II-lea de studii s-a conturat ideea ta de a pleca la studii în străinătate…
- Da, la mijlocul celui de-al doilea an. Mi-a plăcut și ideea că masteratul, în Bonn, pare a fi diferit de cele de la noi. Acolo, în cadrul programului de masterat de matematică ți se propune în fiecare semestru o sumedenie de cursuri, iar tu trebuie să le alegi, astfel încât la finalul celor doi ani, să ai 120 de credite. Trebuie să îți alegi o arie din care să îți selectezi majoritatea cursurilor, pentru că din acea arie vei da disertația, iar după aceea, va trebui să îți alegi încă două arii mai mici.
- Când urmează să pleci?
- Urmează să plec la începutul lunii octombrie. Facultatea începe pe 9, iar eu îmi doresc să ajung acolo cam pe 2 octombrie, ca să rezolv aspecte legate de taxe, cazare.
- Ce gânduri te încearcă la ideea de a pleca la studii în străinătate? Ce simți când te gândești că urmează să pleci?
- Că mă confrunt cu o lume nouă. Plecarea din Sfântu Gheorghe, la facultate în București nu a fost foarte dificilă…am plecat doar în alt oraș, dar tot în țara mea, cu oameni cu aceleași obiceiuri, cu gândiri asemănătoare, însă acum, plecând într-o altă țară, va fi altfel. Nu voi cunoaște doar germani, programul de masterat fiind unul internațional, cu predare în limba engleză, și, efectiv, într-un an de studiu vor fi cam 60 de oameni, dintre care doar 30 – din Germania, iar alți 30 din toată lumea… din Europa, din Asia și nu numai. Așadar, sunt ușor emoționat, deoarece sunt curios cum mă voi integra în societate acolo.
- Unde vei sta? La cămin?
- Așa mi-aș dori. Am aplicat pentru căminele studențești de acolo și urmează să aflu la finele lunii august dacă au loc și pentru mine…
- Cum te vei descurca financiar, cum vei face cu cheltuielile? Ai obținut și bursă?
- Am aplicat pentru o bursă, care ar urma să acopere cazarea, însă voi afla doar la începutul lunii septembrie dacă voi primi acea bursă… numărul acestor burse este limitat…știu că se vor acorda cam 70 de burse pentru întreaga universitate.
- Când ne-am întâlnit ultima oară, ne-ai acordat un interviu. Erai în anul I de Facultate și ai participat la Olimpiada Internaţională „SEEMOUS” 2015, găzduită de Republica Macedonia, unde ai obținut medalia de bronz. Au urmat și alte olimpiade internaționale de matematică la care ai participat în anii de facultate?
- Am mai participat în anul II, la același concurs, care nu s-a mai desfășurat în Macedonia, ci în Cipru.
- Cu ce rezultate te-ai întors de acolo?
- M-am întors cu rezultate destul de bune, în sensul că am obținut medalie de argint atunci. În rest, tot în anul al doilea am mai participat la un concurs de matematică, aici, în țară, iar în anul al treilea nu am mai putut să particip la astfel de concursuri, pentru că eram concentrat pe realizarea lucrării de licență, aveam și foarte multe cursuri și era un an de studiu foarte încărcat.
- Care consideri că este cea mai frumoasă realizare a ta, în domeniul matematicii?
- Îmi este greu să spun… cea mai frumoasă realizare ar fi chiar acea medalie de argint obținută la concursul din Cipru. Da, dacă ar fi să le compar pe toate și ținând cont că în perioada liceului am participat doar la concursuri și olimpiade de nivel național, concursul internațional din Cipru ar fi cel mai important la care am participat.
- Cum te-ai pregătit pentru acel concurs internațional?
- În anul al II-lea, cursurile de la facultate deveniseră foarte solicitante și nu am mai avut chiar atât de mult timp pentru a mă pregăti pentru concurs. Am avut și de acea dată, ca și cu un an înainte, de trecut niște baraje pentru concurs…mă pregăteam doar cu o săptămână înainte de baraje, pentru că trebuia să învăț și la celelalte materii.
- Și, chiar dacă spui că nu ai avut foarte mult timp pentru a te pregăti pentru concurs, ai obținut un rezultat foarte bun: medalia de argint…
- Da, însă rezultatul acela a fost cumva din munca anilor precedenți. Deja aveam un volum important de muncă în spate, antrenament, exercițiu.
- Cum ai ales să te dedici matematicii? De unde această pasiune? Ai în familie pe cineva cu înclinații spre acest domeniu?
- Nu pot să zic că am pe cineva în familie pasionat atât de tare de matematică. Mama este profesoară, i-a plăcut și ei în timpul liceului matematica, chimia…
În clasa I, eu eram mai aerian… a trebuit să se chinuie puțin mama să îmi explice una sau alta, apoi am reușit, încet, încet, să fac conexiuni. În clasele I-IV, am avut-o ca învățătoare pe doamna Trifan Aurora și dumneaei chiar s-a ocupat foarte mult de noi, copiii. Cred că dacă nu o aveam ca învățătoare pe doamna Trifan Aurora, poate că nu eram unde sunt acum. Apoi, în clasele V-VIII, am avut-o ca profesoară pe doamna Luminița Gavrilă, care, de asemenea, s-a ocupat foarte mult de mine și de colegii care au participat la olimpiade și cred că datorită doamnei învățătoare și doamnei profesoare mi-am descoperit pasiunea pentru matematică (…).
- Cum ți se pare matematica? Este un domeniu, o disciplină dificilă?
- Da, pentru mulți este dificilă, însă eu am ajuns la concluzia că este foarte important să ai un profesor bun, care să îți explice. Am observat că foarte mulți copii nu înțeleg matematica nu pentru că au ei o problemă de înțelegere, ci poate, pur și simplu, profesorul nu a reușit să îi atragă spre acest domeniu. Este foarte important să ai un profesor dedicat. Contează foarte mult să reușești să îl faci pe copil să înțeleagă importanța matematicii.
- Care este, în opinia ta, importanța matematicii?
- Pentru cineva care nu lucrează într-un domeniu care să aibă legătură cu matematica, este foarte importantă în sensul că te ajută să faci raționamente, să îți organizezi mintea. Eu am realizat că pe mine matematica m-a ajutat foarte mult și în momentul în care dezbat un subiect cu cineva. Matematica m-a făcut să am mintea construită pentru a face un plan, cu argumente. Matematica nu te ajută doar să te reușești să faci o ecuație și să te descurci la magazin, ci îți structurează mintea. Pe mine m-a ajutat foarte mult și m-a determinat să fac tot ce fac foarte riguros, pas cu pas.
- Ce reprezintă pentru tine matematica?
- Este greu de spus. Dacă mi se permite, aș asemăna-o puțin cu arta, cel puțin matematica pură, pentru că eu matematicii pure aș dori să mă dedic. Fiind mai abstractă, matematica pură ar putea fi asemănată, oarecum, cu arta. Doar artiștii pot înțelege exact pictura abstractă…așa și noi… doar noi putem înțelege cât de frumos este rezultatul pe care îl obținem sau teorema pe care o studiem. Cei care se dedică matematicii, văd în aceasta o frumusețe aparte.
- Care au fost cele mai frumoase momente din anii de facultate?
- Nu aș putea să spun care au fost cele mai frumoase. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost că în sfârșit am putut să mă dedic doar matematicii și…la un alt nivel (…).
- În ce proiecte te-ai implicat de-a lungul anilor de facultate? Te-ai implicat și în activități de voluntariat?
- Da, am făcut o formă de voluntariat, în sensul că am ajutat studenții din generația mea sau din generația cu un an mai mică decât mine – la matematică. La noi la facultate există un sistem de tutoriat, prin care studenții buni trebuie să îi ajute pe studenții care au dificultăți în înțelegerea anumitor cursuri sau au picat un examen și se pregătesc să îi ia.
- Deci, practic, ai susținut meditații pentru colegii tăi mai mici sau pentru colegii din același an…
- Da, am ținut astfel de meditații eu și alți colegi.
- Ești atras de partea aceasta, de predare, te-ai vedea lucrând ca și cadru didactic?
- M-aș vedea cadru didactic, dar doar în mediul universitar, prin simplul fapt că… după ce finalizezi trei ani de facultate de matematică și ești și foarte pasionat, parcă e mai greu să te întorci la matematica de clasa a VI-a… pentru mine ar fi… nu cred că mi-ar plăcea.
- Ce dorești să faci după finalizarea masteratului?
- Mi-aș dori o carieră în cercetare. După ce finalizez studiile de masterat, mi-aș dori să obțin o bursă pentru doctorat, tot în Germania, în Bonn, dacă se poate, dar…depinde de ce orizonturi mi se vor deschide pe parcursul anilor de masterat. Cariera de cercetare îmi surâde mai mult, pentru că ai ocazia să faci lucruri noi. Cred că o carieră în cercetare îți oferă în fiecare zi altceva. M-am gândit și la varianta de a lucra în IT sau în zona de finanțe, dar nu prea îmi place ideea de a sta la un birou opt ore pe zi și de a face ceva mecanic.
- Te vezi clădindu-ți o carieră în România sau îți dorești să profesezi în Germania?
- Chiar nu știu. Încă de când am aplicat la facultatea din Bonn m-am gândit la ideea de a rămâne să îmi clădesc o carieră acolo. În principiu, aș vrea să rămân acolo, pentru că e un alt mediu… avem și noi în România cercetători și specialiști extraordinari, însă în Germania este un alt mediu. Vor fi mai mulți factori care mă vor ajuta să decid dacă rămân sau nu în Germania – va depinde de cum mă integrez, de cât de confortabil mă simt acolo. Și în București sunt foarte mulți profesori cercetători care și-au făcut doctoratul, studiile în țări precum Germania, Franța, Elveția și s-au întors în țară din diverse motive…poate nu s-au putut integra sau poate au simțit nevoia să facă ceva în România, să aducă o schimbare aici.
- Ce duci cu tine în Germania, cu ce pleci în bagaj? Care sunt cele mai importante valori pe care le vei duce cu tine?
- Eu, practic, sunt un rezultat al sistemului de învățământ românesc și, practic, pe undeva, e și mândră universitatea din București că studenții ei ajung la universități mari din Europa. Valorile pe care le iau cu mine sunt pe partea de educație.
- Spuneai că ai profesori care s-au întors în țară, probabil din nevoia de a schimba ceva în România. Tu ce ai schimba, dacă ai avea pârghiile necesare?
- Ipotetic, aș schimba ceva în sistemul educațional: programa școlară (…). mi se pare că, la nivel de liceu, se predau anumite noțiuni care la unele profile nu își au locul. Dacă eu aș fi în Ministerul Educației aș face niște schimbări majore, mai ales în programă. Programa este, după părerea mea, foarte încărcată, cel puțin la matematică; sunt niște cerințe pe care, în mare, le pot asimila doar elevii foarte buni, iar elevii de nivel mediu nu le pot asimila sau le asimilează la nivel mecanic și după un an le uită, ceea ce nu e bine. Ar trebui să se facă o diferențiere, în acest sens. De exemplu, în Germania există această diferențiere. Acolo, cine vrea să practice o meserie sau un liceu profesional, merge la un astfel de profil și învață, în special, elemente, noțiuni ce țin de meseria respectivă, deci acolo se face matematică la nivelul la care îi va trebui elevului în meseria pe care și-a ales-o; sau, pentru cei care vor să facă performanță în matematică sau în alte domenii, există centre speciale, unde se face intensiv matematică. La noi, parcă nu este așa… la noi, aproape toată lumea trebuie să facă matematică…
„Am simțit nevoia unui centru de excelență, în județ!”
Și ai simțit nevoia unui centru de excelență în județ?
- Da, eu, de exemplu, am simțit nevoia unui astfel de centru (…). În județul nostru chiar cred că este nevoie de un astfel de centru. De exemplu, în București, elevii buni la matematică, fizică sau alte discipline, au unde să meargă să se pregătească intens (…).
„Rețeta” pentru performanță: pasiune, talent și multă, multă muncă
- Ce sfat ai da tinerilor care ar dori să facă performanță în matematică?
- În primul rând, aceștia trebuie să aibă înclinație spre așa ceva și în al doilea rând, și acesta este un lucru care cred că le lipsește multora, este munca. Trebuie să îți sacrifici timpul pentru a performa în matematică (…). Am avut prieteni și colegi pe care îi vedeam în stare să performeze în astfel de zone – matematică, fizică – dar care nu erau dispuși să muncească în afara orelor de curs. Trebuie să fii pasionat, să ți se pară interesant domeniul; să fii un om critic, să îți pui mereu întrebări, să încerci mereu să înțelegi mai bine lucrurile din jurul tău… cam acesta cred că ar fi profilul unei persoane care ar putea să facă performanță în matematică.
- În încheierea acestui interviu, te rog să ne spui ce mesaj ai pentru covăsneni, pentru cititorii „Mesagerul de Covasna”!
- Mesajul meu este să își aleagă calea cu pasiune. Eu asta am făcut toată viața!
A consemnat Ana Ciorici Costache
