În cadrul volumelor aflate în pregătire la Editura Eurocarpatica se află și lucrarea cărturarului ardelean Ștefan Manciulea – „Românii din secuime”.
Ștefan Manciulea (n. 16 decembrie 1894, Straja, comuna Berghin, județul Alba – d. 12 iulie 1985, Blaj) a fost un profesor, geograf, istoric, istoric literar și preot greco-catolic român. Urmează școala primară în satul natal, apoi cursul inferior la Gimnaziul Superior Român Unit din Blaj. După absolvirea, în 1917, a Seminarului Teologic, este numit docent confesional la școala primară din Hăpria, iar la 1 decembrie 1918, alături de dascălii, preoții și sătenii din satele din Podișul Secașelor, participă la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. În 1919, a obținut o bursă din partea Consiliului Dirigent. pentru a se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie, secția istorie și geografie, a Universității din București. După absolvirea facultății, în 1921, a funcționat ca profesor secundar și director la Liceul „Moise Nicoară”, din Arad, iar la începutul lui 1927 a fost hirotonisit preot și numit paroh greco-catolic la Straja.
În anul 1929, Consiliul Mitropolitan l-a detașat ca profesor de geografie la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare”, din Blaj, unde, începând din toamna lui 1937, a îndeplinit și funcția de director al Bibliotecii Arhidiecezane.
În decembrie 1936, își susține teza de doctorat cu titlul Câmpia Tisei, avându-l conducător științific pe Simion Mehedinți și obține titlul de doctor în geografie cu mențiunea „Summa cum laude“.
Pentru lucrarea Granița de vest a primit Premiul „Năsturel” al Academiei Române, iar în semn de prețuire, Nicolae Iorga a tradus cartea și a publicat-o în limba franceză. Această carte-document a fost folosită de delegația română la Tratatele de pace de la Paris (1947), ca argumentație pentru fixarea graniței vestice a României.
La începutul perioadei comuniste, ajunge deținut politic și este condamnat la 7 ani de închisoare grea pentru „apartenență la biserica greco-catolică română și pentru publicarea de lucrări științifice ațâțătoare de ură rasială între naționalitățile conlocuitoare din țară”, fiind închis la Jilava, Aiud, Baia Sprie și Caransebeș. A fost eliberat în primăvara anului 1958, dar, în iunie 1961, organele de securitate îl anchetează din nou și îl condamnă, în mai 1962, la o detenție de 5 ani, sentință executată la Penitenciarul Gherla, până la începutul anului 1964, când a beneficiat de amnistia generală.
A publicat lucrări de geografie, geopolitică și demografie istorică, de istorie modernă a Transilvaniei și de istoria culturii; a colaborat la mai multe publicații. (sursa: Wikipedia – Ștefan Manciulea, https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Manciulea).
Așa cum a procedat și savantul I.I. Russu, al cărui domeniu prioritar de cercetare a fost preistoria, dar a lăsat posterității lucrarea de referință „Românii și secuii”(apărută postum), și cărturarul Ștefan Manciulea, deși nu era fiu al meleagurilor din Arcul Intracarpatic, iar realitățile din această parte de țară nu intrau în aria cercetărilor sale cotidiene, a lăsat în manuscris o lucrare interesantă, cuprinzând informații inedite, intitulată „Românii din secuime”.
Originalul lucrării se află în fondul „Ștefan Manciulea” de la Arhivele Naționale Cluj. Prin bunăvoința arhivistei Lidia Ardelean și cu aprobarea directorului instituției, dr. Ioan Drăgan, o copie a lucrării a fost donată arhivei Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”. Astfel, după mai mult de două decenii, în sfârșit acest valoros volum va vedea lumina tiparului la Editura Eurocarpatica, întregind în chip minunat numeroasele lucrări apărute la această editură pe tema istoriei, culturii și spiritualității românilor din sud-estul Transilvaniei.
În lucrare sunt abordate teme precum: Terra Siculorum. Scaune, comitate, districte; teorii referitoare la originea secuilor; pătrunderea şi colonizarea secuilor din Transilvania; organizarea politică şi administrativă a secuilor; vechimea românilor în secuime. Dovezi toponimice, onomastice şi etnografice; dovezi istorice; românii din secuime din secolele XV-XIX; românii din secuime în recensemintele ungureşti din anii 1870, 1880, 1890, 1900, 1910 (tabele statistice); recensământul românesc de la 1930 şi românii din secuime; din legăturile secuilor cu Moldova şi Țara Românească; planuri ungureşti pentru deznaţionalizarea românilor din secuime; deznaţionalizarea românilor din secuime prin biserică, şcoală, administraţie, etc.
Până la apariția lucrării și încărcarea ei pe site-ul bibliotecii virtuale Eurocarpatica, publicăm în presa locală, în serial, cele mai importante capitole din volumul menționat, aducând și pe această cale mulțumiri arhiviștilor clujeni care au facilitat introducerea în circuitul public a unei lucrări care conține informații despre românii din secuime – „un capitol ardent al istoriei naționale”.
Dr. Ioan Lăcătușu
Ing. Ciprian Hugianu
