STUDII GEOGRAFICE
Studiile geografice referitoare la Transilvania şi Ungaria, apărute în secolul al XVIII-lea, atunci când vorbesc despre populaţia din secuime din scaunele acestui ţinut, nu uită să menţioneze şi faptul că aici, pe lângă majoritatea pe care o alcătuiau secuii, trăia alături de aceştia şi un însemnat procent de populaţie românească.
Geographica globi terraque – 1745
Autorul volumului Geographica globi terraquai, apărut la 1745, vorbind despre populaţia din secuime, spune: „Saxones et Siculi sedes et districtus Hungari Comitatul habent. Prima natio oivium, Secunda militium, tertia nobilium nomen profitetur. Saxones labori ad modum dediti, propria utuntur lingus. Siculi a bellica virtute laudati regionem stipendiis propriis dependere cognuntur Valahii hic non pauci”.
Benkő I. –Transilvania– 1777
Benkő I., în opera lui monumentală referitoare la istoria, geografia şi etnografia Transilvaniei apărută la anul 1777, confirma prezenţa populaţiei româneşti şi pe teritoriul scaunelor secuieşti. „Transilnaniasive magnus Transilvaniae principatus- spune, între altele, autorul, despre ţinuturile locuite de români, în Transilvania: „Valachi a Romania oriundi e Coloniis a Trajano et ceteris Imperatoribus in Daciam deductis promanarum, et ad faciendo Nobilibus Transilvanis officia servilie devenerunt:non tamen penitus tot seculorum cursu ab avits lingus et majorum suarum consvetudinibus defacerunt.. aspera rupibus et Altibusm loca inter antiquiores revolutiones Valacha gens în colebat: at mitioribus Seculis plana jam Transilvaniae etiam in sedit. Valachi enim sic satis inSedibus Siculicis sunt frecventes: in Sedibus Saxonun frecventiores, in Comitatibus Hungarorum frecventiasimi: ubique vero servili in Statu”.
Istoricii, geografii şi etnografii germani şi ungari care s-au ocupat cu problema raporturilor etnice dintre locuitorii Transilvaniei în secolul al XIX-lea, recunosc în studiile lor, că pe teritoriul aşa-numitelor Scaune – mai târziu, judeţe- secuieşti, adică în o bună parte din Mureş-Turda-Ciuc-Odorhei şi Treiscaune, alături de populaţia secuiască locuia şi un procent însemnat de români.
Descrierea lui S. Timon (S. Imaga Hungariae. Imaga antiquae Hungariae. 1733, vol. II. p. 2) arată şi aici principalele elemente ale acestui ţinut, precum şi unele sate româneşti „Villae Valachicae” şi „pagi valachici”.
La 1854 (după E. A. Bielz Handbuch der Landeskende Sieben-bürgens Hermanstadt. 1857 p.437), găsim o istorie foarte interesantă referitoare la populaţia acestui comitat, mai ales la numărul românilor.
Locuitorii, după naţionalitate, sunt arătaţi: 149.767 secui, 21.859 români,7677 armeni, ţigani şi alte neamuri. Deznaţionalizarea românilor s-a făcut rapid. Statistica ungurească de la 1910 dă pentru comitatul Odorhei numai 88 români. Iar în cele trei judeţe: Ciuc, Odorhei şi Treiscaune, în total numai 5600 români.
Selecție realizată de dr. Ioan Lăcătușu și ing. Ciprian Hugianu, tehnoredactare și corectură – Carmen Georgiana Baraboi și Ana Alina Ciorici Costache
