Tache Papahagi, lingvist, etnograf şi folclorist român, de origine aromână, s-a născut la 6 octombrie 1892, la Avdela (în Grecia).
Şcoala primară a urmat-o în localitatea natală, apoi studiile secundare le-a efectuat la liceul românesc din Ianina şi Bitolia (1902-1912), după care a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1912-1916), se arată în „Dicţionarul general al literaturii române”, apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2006). A devenit doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti, cu teza „Graiul şi folclorul Maramureşului” (1925).
Între anii 1916-1918 a fost profesor secundar la Târgu Neamţ, continuându-şi cariera didactică la Universitatea din Bucureşti, ca asistent (1920-1925), docent universitar (1926-1928), conferenţiar universitar (1928-1943) şi profesor universitar (1943-1948).
A debutat în 1914 la revista „Viaţa studenţească”, iar ulterior a colaborat la publicaţiile „Grai şi suflet”, „Langue et littérature”, „Vieaţa nouă”, „Dacia” ş.a.
A fost un cercetător pasionat al culturii materiale şi spirituale a aromânilor („Aromânii din punct de vedere istoric, cultural şi politic” – 1915; „Antologie aromânească” – 1922; „Images d’ethnographie roumaine”, I-III, 1928-1934; „Aromânii. Grai-folclor-etnografie” – 1932; „Macedoromânii sau aromânii” – 1927; „Dicţionarul dialectului aromân general şi etimologic” – 1963) şi a daco-românilor.
Publicarea cărţii sale „Antologie aromânească” (1922), cuprinzând, în prima parte, „Literatura poporană”, iar în a doua, versuri şi proze semnate de 14 scriitori macedoneni, constituie prima încercare de a integra poezia aromână fenomenului literar românesc, indică „Dicţionarul scriitorilor români” (coordonatori M. Zaciu, M. Papahagi, A. Sasu; Editura Albatros, Bucureşti, 2001).
A fost autorul a numeroase cursuri de etnofolcloristică („Etnografie lingvistică română”, 1927; „Folclor român comparat”, 1929) şi al unor studii comparatiste de folclor, de o mare erudiţie şi valoare internaţională („Paralele folclorice greco-române”, 1944; „Poesia lirică populară”, 1948; „Concordances folkloriques et ethnographiques”, 1946). Este şi autorul unei lucrări de lexicografie folclorică („Mic dicţionar folcloric”, 1947), din care a publicat un extras. „Interesat de etnopsihologie, Papahagi stabileşte o serie de trăsături diferenţiale ale folclorului aromân comparativ cu folclorul românesc asupra cărora revine în studiul „Folclor român comparat” (1929)” („Dicţionarul scriitorilor români”, Editura Albatros, Bucureşti, 2001).
Tache Papahagi este şi autorul a numeroase cursuri universitare şi studii de etnofolcloristică, etnolingvistică, istoria limbii şi comparatistică. A întreprins numeroase cercetări pe teren în Munţii Pindului şi în zona carpatică pentru a găsi probele materiale ale unităţii de grai şi creaţie a dialectelor daco-român şi aromân.
A fost laureat al Premiului de Stat şi i-a fost acordat titlul de Profesor Emerit (1964).
A murit la 17 ianuarie 1977, la Bucureşti.
AGERPRES
Sursa foto: Societatea de Cultură Macedo-Română/Facebook
