Anghel Saligny este considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea şi construcţia podurilor şi silozurilor cu structură metalică, respectiv de beton armat, şi unul dintre întemeietorii ingineriei româneşti, după cum indică site-ul https://www.icr.ro/. Este cunoscut îndeosebi pentru podul peste Dunăre de la Cernavodă, proiectat şi construit sub coordonarea sa şi inaugurat în 1895.Inginerul Anghel Saligny s-a născut la 19 aprilie 1854, la Şerbăneşti, judeţul Galaţi. A urmat primele clase de şcoală la pensionul de copii din Focşani – înfiinţat de tatăl său, Alfred Saligny, pedagog de origine franceză din Alsacia, stabilit în România -, apoi a urmat studiile secundare, la gimnaziul din Focşani şi, ulterior, liceul la Potsdam, în Germania, conform sursei citate mai sus.
În continuare a studiat astronomia la Universitatea din Berlin şi, apoi, a urmat studii inginereşti la Şcoala Tehnică Superioară din Charlottenburg (1870-1874). După terminarea studiilor, a lucrat la construcţia căii ferate Cottbus – Frankfurt pe Oder, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Bucureşti, Ed. Enciclopedică / Ed. Academiei Române, 2003).
La revenirea în ţară, în 1876, este numit inginer la Serviciul de Poduri şi Şosele, lucrând la construcţia căii ferate Ploieşti – Predeal, iar în 1881 este numit director adjunct în cadrul aceluiaşi Serviciu şi îi este încredinţată executarea liniilor ferate Adjud – Târgu Ocna şi Bârlad – Vaslui.
În 1883 a fost numit în serviciul nou creat de poduri şi căi ferate, construind numeroase poduri metalice, între care se distinge cel de la Cosmeşti, peste Siret, cel dintâi mare pod proiectat (pod dublu de şosea şi cale ferată de 430 m lungime), realizat în 1888, lucrare care l-a consacrat ca un remarcabil constructor de poduri, se arată în „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Bucureşti, Ed. Enciclopedică / Ed. Academiei Române, 2003).
A fost şi şef al Serviciului de Docuri (1884-1901), perioadă în care a construit docurile şi antrepozitele din porturile Brăila şi Galaţi, elaborând soluţii originale atât pentru fundarea cheiurilor şi bazinelor, cât şi pentru construcţia silozurilor de cereale executate, pentru prima oară în lume, din prefabricate din beton armat. În 1886 a proiectat şi a condus lucrările de execuţie ale primelor poduri metalice cu console fără culee pe linia ferată Filiaşi – Târgu Jiu.
În 1887 i s-a încredinţat conducerea Serviciului Studiilor Liniilor Feteşti – Cernavodă. Principala sa operă în cadrul marelui complex feroviar Feteşti – Cernavodă a constituit-o podul peste Dunăre de la Cernavodă, pe atunci cel mai lung pod din Europa şi al treilea din lume, potrivit lucrării „Dicţionar universal al arhitecţilor”, autor Paul Constantin (Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986). Proiectul din 1888 al acestui pod aducea două inovaţii esenţiale, anume sistemul de grinzi cu console pentru suprastructura podului şi folosirea oţelului moale, în locul fierului pudlat, pentru tabliere. Podul peste Dunăre de la Cernavodă a fost construit între 1890-1895. „La numai cinci ani de la începerea lucrărilor, în ziua de 14 septembrie 1895, în prezenţa regelui Carol I şi a unei numeroase şi entuziaste asistenţe, era inaugurat sistemul de poduri de cale ferată ce traversează Dunărea între Feteşti şi Cernavodă, proiectat şi construit sub coordonarea lui Anghel Saligny şi purtând numele regelui Carol I”, subliniază https://www.icr.ro/.
Podul Regele Carol I (redenumit mai apoi Podul Anghel Saligny, pentru a-l onora pe Anghel Saligny proiectantul şi executantul podului)
Foto: (c) SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO
Ca director general al Căilor Ferate, Anghel Saligny a iniţiat, în 1895, o lege pentru reorganizarea Căilor Ferate Române, a creat legături directe între Bucureşti şi Berlin (prin Burdujeni) şi între Berlin şi Constanţa.
Foto: (c) ILIE BUMBAC / AGERPRES FOTO
În 1899 a fost numit director al lucrărilor Portului Constanţa, iar între 1901-1910 a fost director al noii Direcţii Generale a Podurilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă. Îi revine meritul de a fi organizat construirea de tabliere metalice pentru poduri, ca şi cel al realizării unei dotări inginereşti în portul Constanţa. În cadrul lucrărilor de amenajare a Portului Constanţa (1889-1909) a folosit, pentru prima oară în România, piloţi şi radiere de beton armat (‘„Dicţionar universal al arhitecţilor”, autor Paul Constantin).
Anghel Saligny a fost şef al Catedrei de Poduri la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti (1884-1919), precum şi ministru al Lucrărilor Publice (1918-1919). S-a numărat printre fondatorii Societăţii Politehnice (1881), pe care a condus-o între 1895-1897 şi 1910-1911.
La 31 martie 1892 a fost ales membru corespondent, iar la 7 aprilie 1897 a devenit membru titular al Academiei Române. A fost vicepreşedinte (26 martie 1901 – 23 martie 1904) şi preşedinte (18 aprilie 1907 – 25 mai 1910) al Academiei Române. În 1908 i-a fost decernat titlul de Mare Ofiţer al Legiunii de Onoare.
Anghel Saligny a murit la 17 iunie 1925, la Bucureşti.
AGERPRES
Sursa foto: acad.ro
