Ecaterina Teodoroiu, pe numele său adevărat Cătălina Toderoiu, cea care a fost supranumită „Eroina de la Jiu” pentru vitejia şi devotamentul de care a dat dovadă pe câmpul de luptă, s-a născut la 14 ianuarie 1894, într-o familie de ţărani din comuna Vădeni, judeţul Gorj, conform actului de naştere nr. 2 înregistrat în ziua de 16 ianuarie 1894.
Cătălina Toderoiu a urmat primele două clase la şcoala primară din Vădeni, în anii 1901-1903, apoi, se pare, alte două clase primare în oraşul Târgu Jiu, potrivit volumului „Ecaterina Teodoroiu”, autor Ion Mocioi (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1981). Directorul gimnaziului din Târgu Jiu, Ştefan Bobancu, profesor de istorie, a consemnat despre eleva sa din Vădeni că „a urmat regulat la cursuri, sorbindu-le cu nesaţ. În special Istoria românilor o impresiona profund. Faptele de arme ale înaintaşilor erau urmărite de ea cu însufleţire şi nicio vorbă din ceea ce povesteam elevilor la această materie ea nu o pierdea”.
A studiat apoi vreme de şapte ani la un liceu din Bucureşti, până în vara anului 1916. Din perioada liceului s-au păstrat semnături ale ei, într-un album de amintiri datând din 1915: Lili Toderoiu, Lili Teodoroiu, apoi Ecaterina Teodoroiu (nume luat prin 1915-1916).
De asemenea, a urmat la Bucureşti o şcoală de infirmiere şi tot aici a făcut parte dintre cele dintâi cercetaşe de sub comanda Arethiei Piteşteanu, potrivit unui articol din Magazin Istoric nr. 8/august 1977. Apoi, în vacanţa din vara anului 1916, începând din luna iunie până în august, Ecaterina s-a întors în Gorj, regăsind la Târgu Jiu cohorta de cercetaşi „Domnul Tudor”, în care activează sub conducerea lui Liviu D. Teiuşanu.
În dimineaţa zilei de 15/28 august 1916 a fost chemată la sediul Crucii Roşii din Târgu Jiu, împreună cu toţi cercetaşii, fiind repartizaţi pentru activitatea din spitalele de aici. Ecaterina Teodoriu avea să-şi noteze impresiile sale despre evacuarea răniţilor din spitale precum şi a locuitorilor din Târgu Jiu şi împrejurimi (octombrie 1916), într-un mic carnet de buzunar, la 12/25 decembrie 1916, pe când se afla pe patul spitalului din Iaşi.
În octombrie 1916 Ecaterina Teodoroiu participă, în rândul cercetaşilor, la luptele de la Podul Jiului. După cum ea însăşi a notat în însemnările din 12/25 decembrie, i-a alertat şi i-a îndemnat pe oameni să pună mâna pe arme în momentul în care a observat pătrunderea soldaţilor germani pe Podul Jiului, pentru a intra în Târgu Jiu. „(…) Femei curajoase îngrijeau pe răniţi chiar lângă linia de luptă şi cărau muniţii luptătorilor. Printre ele se distingea prin curajul şi înflăcărarea ei o tânără, Ecaterina Teodoroiu, care mai târziu va câştiga, prin moartea ei eroică, dreptul de a rămâne în istorie cu numele de ‘eroina de la Jiu’ ”, scrie, legat de acest episod, Constantin Kiriţescu în „Istoria Războiului pentru Întregirea României. 1916-1919” (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989).
În dimineaţa zilei de 16/29 octombrie 1916 Ecaterina Teodoroiu s-a prezentat la comandantul Jippa al Regimentului 18, din cadrul Diviziei I, şi a cerut să lupte pe front, cu fratele ei Nicolae, aflat în acel moment în Compania a 8-a. De aici înainte cercetaşa Teodoroiu Ecaterina a luptat cu arma în mână lângă fratele său, constituind un adevărat exemplu eroic pentru soldaţi. (”Ecaterina Teodoroiu”, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1981).
Fratele Ecaterinei Teodoroiu, sergentul Nicolae Toderoiu, din Regimentul 18, a murit la 1/14 noiembrie 1916, în luptele de la Sîmbotin. După acest episod dureros al pierderii fratelui, Ecaterina Teodoroiu pleacă decisă să se prezinte la comandant pentru a se înrola din nou în luptă în aceeaşi companie în care luptase fratele său. Ea a fost primită în Batalionul al II-lea şi a luptat sub comanda locotenentului Gheorghiţoiu, fostul comandant de pluton al fratelui său.
La începutul lunii noiembrie este luată prizonieră în luptele de pe înălţimile Răşina-Peşteana-Tunşi, dar reuşeşte să fugă de sub escortă. A participat la contraofensiva trupelor române din zona Filiaşi, unde a fost rănită de schijele unui obuz, fiindu-i fracturate, după cum ea însăşi mărturiseşte, „tibia şi coapsa stângă” şi fiind rănită şi la umăr. A fost dusă la spital în Craiova, apoi evacuată la Bucureşti şi apoi, după evacuarea Bucureştilor, la Iaşi. În ianuarie 1917 părăseşte spitalul din Iaşi, apoi, conform propriilor relatări dintr-un manuscris, s-a prezentat la Compania a 7-a, Regimentul 43/59 Infanterie, unde a îngrijit soldaţii bolnavi.
În martie 1917 primeşte, pentru activitatea sa ca cercetaş, Ordinul „Virtutea cercetăşească în aur de război”, iar pentru faptele ostăşeşti, de front, i se acordă „Virtutea Militară de Război” clasa a II-a şi gradul de sublocotenent, conferite prin Decretul nr. 191 din 10 martie 1917. „Se decorează cu ‘Virtutea Militară de Război’ clasa a II-a, sublocotenentul onorific Ecaterina Teodoroiu, pentru vitejia şi devotamentul ce a arătat pe câmpul de luptă. S-a distins în toate luptele ce Regimentul 18 Infanterie le-a dat cu începere de la 30 octombrie 1916, dând probe de vitejie, mai ales în luptele ce s-au dat la 19 noiembrie 1916, în apropiere de Filiaşi, când a fost rănită de un obuz la amândouă picioarele”, se arăta în Ordinul de zi.
După ce a fost ridicată la gradul de sublocotenent, „Eroina de la Jiu” a primit, tot la cerere, comanda unui pluton din Compania a 7-a a Regimentului 43/59 Infanterie, pe care-l urmează în zona Codăeşti-Vaslui, pentru pregătiri de luptă. În acea perioadă ea s-a îngrijit şi de sănătatea soldaţilor din companie, inclusiv a celor bolnavi de tifos exantematic. La 4/17 august Regimentul 43/59 a plecat din Codăeşti. Unul dintre comandanţii săi nota despre Ecaterina Teodoroiu că aceasta „mergea pe jos, lângă doi ofiţeri călări, cu arma la bandulieră, cu tot echipamentul îngreutor al unui soldat, deşi gradul ei ofiţeresc o scutea de aceasta (…)”.
Hotărârea ei de a lupta a fost de neclintit, cu toate că au existat încercări din partea unor comandanţi de a o determina să treacă în spatele frontului. La apelul repetat al comandantului diviziei, al comandantului de brigadă şi al comandantului de regiment de a nu intra în luptele de la Muncelu, Ecaterina Teodoroiu a răspuns: „Merg să lupt alături de soldaţii din regiment contra duşmanilor României şi să contribui şi eu la întregirea neamului”.
Sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu avea să cadă eroic la datorie în bătălia de la Varniţa şi Muncelu, unde armata română a oprit acţiunea ofensivă a armatei germano-austro-ungare.
La 22 august/4 septembrie, Compania a 7-a a primit ordin să facă legătura între Companiile a 5-a şi a 6-a ale batalionului, pe front. Luptele au pornit aprige. În seara zilei de 22 august Ecaterina Teodoroiu se afla cu plutonul ei în tranşee, pe Dealul Secului, deasupra pârâului Zăbrăuciorul, în zona Muncelului. La vederea forţelor inamice germane care porniseră spre liniile trupelor române, „Eroina de la Jiu”, ridicându-se în picioare pe parapetul şanţului-adăpost în care se afla şi strigând cuvinte de înflăcărare, şi-a chemat ostaşii să deschidă focul şi să pornească la atac. Două gloanţe duşmane au lovit-o în inimă, ucigând-o. Ultimele ei cuvinte au fost: „Înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine!”.
Ecaterina Teodoroiu a fost înmormântată cu paradă militară la 23 august 1917, în valea Zăbrăuciorului. La 4 iunie 1921 rămăşiţele pământeşti ale eroinei au fost exhumate pentru a fi duse la Târgu Jiu.„Aşezate într-un coşciug turnat din oţelul unor tunuri capturate de la inamic, sunt depuse pe un afet de tun”, se arată în cartea „Sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu” (Elsa Grozea, Editura Militară, 1967). Cortegiul a trecut prin gara Focşani, iar la 8 iunie 1921 vagonul a sosit la Bucureşti, în Gara de Nord, unde au fost date onorurile. La 9 iunie sicriul a fost transportat la Târgu Jiu şi depus în mormântul monument ridicat în faţa catedralei de aici.
O statuie din bronz a „Eroinei de la Jiu”, în mărime naturală, a fost inaugurată pe 31 mai 1925, în municipiul Slatina. Statuia din Slatina, prima din ţară ridicată în memoria Ecaterinei Teodoroiu, este creaţia sculptorului Dimitrie Măţăuanu, iar festivitatea de inaugurare a acesteia a avut loc în prezenţa Reginei Maria.
Casa în care s-a născut Ecaterina Teodoroiu este în prezent casă memorială. De asemenea, numele eroinei este înscris pe o stea de pe Aleea Nemuritorilor Gorjului din municipiul Târgu-Jiu.
AGERPRES
***
(Pentru realizarea acestui material au fost utilizate următoarele surse: „Ecaterina Teodoroiu” (Ion Mocioi, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1981); „Istoria Războiului pentru Întregirea României. 1916-1919” (Constantin Kiriţescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989); „Sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu” (Elsa Grozea, Editura Militară, 1967); ”Magazin Istoric” nr. 8/august 1977)
Sursa foto: www.historia.ro
