La editura Eurocarpatica a Centrului European de Studii Covasna-Harghita, în anul 2021, în cadrul proiectului „Promovarea identității naționale românești prin lucrări reprezentative”, cofinanțat de Secretariatul General al Guvernului, a văzut lumina tiparului lucrarea Românii din fostele scaune secuieşti (secolele XVI-XXI). Atestări documentare, conscripţii, statistici, recensăminte, de Ioan RANCA, Vasile LECHINȚAN și Ioan LĂCĂTUȘU.
Primele două volume referitoare la românii din scaunele Mureș și Giurgeu au apărut sub semnătura eruditului arhivist și istoric Ioan Ranca din Tg. Mureș iar documentarea pentru volumele referitoare la scaunele Odorhei și Treiscaune a fost continuată de Ioan Ranca împreună cu regretatul istoric clujean Vasile Lechințan și arhivistul Ioan Lăcătușu din Sf. Gheorghe.
Volumul de față cuprinde informații din conscripții (din perioada 1614-1820) și recensămintele de stat (din perioada 1850-2011) pentru scaunele Odorhei și Treiscaune și informații din conscripția din anul 1820 și din recensămintele de stat (din perioada 1850-2011) pentru scaunele Mureș, Ciuc, Giurgeu și Cașin.
În acest fel, lucrarea oferă o viziune generală asupra evoluției (involuției) demografice a populației românești din arealul studiat, în ultimele 4 secole, punând în evidență, pe baza unor surse documentare riguroase, marile pierderi etnice suferite de românii din această parte de țară.
Editura Eurocarpatica mulțumește tuturor celor care au contribuit la apariția acestei ni lucrări de referință privind istoria românilor din fostele scaune secuiești: membrii familiei Ioan Ranca – profesorul Mihai Ranca și medicul Mihaela Stan, colaboratorilor Marius Dănilă, Ana Dobreanu și Ciprian Hugianu, tehnoredactorilor Erich Mihail Broanăr și Ciprian Hugianu, lectorului-corector Tatiana Scurtu, Direcțiilor Județene de Statistică ale județelor Covasna, Harghita și Mureș și nu în ultimul rând, Secretariatului General al Guvernului României.
Până la oferirea posibilității de lecturare a volumului pe saitul bibliotecii virtuale Eurocarpatica, publicăm în presa locală o succintă prezentare a lucrării, în 3 episoade.
* * *
Importanţa cercetărilor privind istoria românilor din fostele scaune secuieşti de pe teritoriul actual al judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş constă în conştientizarea opiniei publice asupra trecutului unei zone din centrul României în care, alături de secui/maghiari şi de alte etnii, românii, deși numeric minoritari, au contribuit la stabilitatea echilibrului de armonie interetnică, la civilizaţia materială şi spirituală a zonei. Problema este de mare actualitate, în condiţiile în care procesul de asimilare etnică a românilor din zonă continuă, atât pe cale naturală (accentuată de evoluțiile mișcării migratorii în contextul situației postdecembriste din societatea românească, cât și a contextului geopolitic european), cât și a demersurilor întreprinse în scopul înfăptuirii dezideratului politic al autonomiei pe criteriul etnic maghiar în aceste judeţe promovat de liderii politici și civici ai formațiunilor maghiare, cu sprijinul Budapestei.
Importanţa acestui demers al cercetărilor trecutului românesc în fostele scaune secuieşti a fost prevăzută, cu o premoniţie demnă de toată lauda, de savantul clasicist clujean, apologet al problemei, I.I. Russu, și continuată de discipolii săi, în primul rând de distinșii arhiviști și istorici Ioan Ranca din Tg. Mureș și Vasile Lechințan din Cluj-Napoca; lucrarea de faţă se încadrează în şcoala istorică fundamentată de marele savant și discipolii săi.
Cartea îşi propune să prezinte documentar şi statistic în special fenomenul demografic românesc în zona actualelor judeţe Covasna, Harghita și Mureș, pe baza lustrelor, conscripţiilor, urbariilor, statisticilor şi recensămintelor, dar şi a altor surse documentare din arhive şi biblioteci.
Volumul încorporează rezultatele unei munci de peste patru decenii a fiecărui autor în parte, constând în parcurgerea documentelor scrise în limbile maghiară, latină şi germană, inclusiv a peste 450 de fascicole reprezentând conscripţiile nominale ale populaţiei aservite, iobagi şi jeleri români, din tot atâtea sate din sud-estul Transilvaniei; la acestea, se adaugă rezultatele cercetărilor întreprinse de „Grupul de la Sfântu Gheorghe”, respectiv actualele instituții, Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” și Centrul European de Studii Covasna-Harghita.
Continuând preocupările distinşilor săi înaintaşi, David Prodan, Ion I. Russu şi Ştefan Pascu, istoricul şi arhivistul Ioan Ranca a cercetat cu migală şi scrupulozitate, ca nimeni altul, problematica antroponimelor românilor din fostele scaune secuieşti, în cadrul unui proiect amplu, care, în final, urma să se materializeze în 4 volume. Au apărut doar două, respectiv: „Românii din scaunele secuieşti în antroponimele din conscripţii”, vol. I, Scaunul Mureş şi Vol. II, Scaunul Ciuc, Giurgeu, Caşin. Documentarea pentru volumele referitoare la românii din scaunele Treiscaune și Odorhei a fost continuată de Ioan Ranca împreună cu Ioan Lăcătușu, dar nefinalizată din cauza înrăutățirii stării de sănătate a eruditului istoric din Tg. Mureș.
Cele două cărți dedicate românilor din scaunele Mureș, Ciuc, Giurgeu și Casin, sunt lucrări grele şi anevoioase, realizate de un singur om, depunând o adevărată muncă de sisif, migăloase şi deloc atractive, ocolite chiar şi involuntar de cercetători. Volume de o asemenea factură şi complexitate sunt de regulă elaborate de institute specializate.
La rândul ei, Ioana Cristache-Panait a publicat, în continuare, „alte mărturii ale originii etnice româneşti a aşezărilor din sud-estul Transilvaniei” şi alte documente despre prezenţa şi circulaţia cărţii bisericeşti în acest areal[1]. Academicienii Ioan Aurel Pop, Nicolae Edroiu, Ioan Bolovan și istoricii Cornel Sigmirean, Elena Mihu, Ana Grama, Mihai Racoviţan, Virgil Pană, Ana Hancu, Beatrice-Milandolina Dobozi, Dorel Marc, Liviu Boar, Ana Dobrean ş.a., preoţii profesori acad. Mircea Păcuraiu, Alexandru Moraru, Ilie Moldovan, Dorel Man, precum şi alţii au semnat lucrări ce pun în evidenţă noi informaţii documentare despre continuitatea românilor, despre istoria bisericilor ortodoxe şi greco-catolice, a şcolilor confesionale, cât şi evoluţia secuizării românilor din Arcul intracarpatic.
Cunoaşterea schimbărilor demografice intervenite în structura etnică şi confesională a tuturor localităţilor din Transilvania, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, este înlesnită în prezent de punerea în circulaţie în limba română a datelor recensămintelor efectuate pe teritoriul Transilvaniei, începând cu anul 1850 şi terminând cu anul 1941, prin grija cercetătorilor Catedrei şi Laboratorului de Sociologie al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, sub coordonarea prof. univ. dr. Traian Rotariu şi prin lucrările semnate de cercetătorul budapestan Varga E. Árpád.
O analiză complexă a structurii etnice și confesionale a comunităților românești din județele Covasna și Harghita este redată în teza de doctorat cu tema Structuri etnice şi confesionale în judeţele Covasna şi Harghita, (teză de doctorat susținută la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, sub conducerea științifică a prof. univ. dr. Traian Rotariu), autor Ioan Lăcătuşu, lucrare apărută la Editura Universităţii „Petru Maior”, Tg. Mureş, 2008.
În același timp, sub semnătura autorilor Vasile Lechințan, Ioan Lăcătușu și Violeta Pătrunjel, în anul 2003 a apărut la editura Grai Românesc din Miercurea Ciuc, cu binecuvântarea și implicarea PS Ioan Selejan, Episcopul Covasnei și Harghitei, azi mitropolit al Banatului, volumul de sinteze monografice „Românii din Covasna și Harghita. Istorie. Biserică. Școală. Cultură”, volum care cuprinde informații detaliate din conscripțiile și recensămintele vremii, prezentate pentru fiecare localitate în parte.
După decembrie 1989, au fost elaborate mai multe lucrări de licenţă, de masterat şi grad didactic şi au fost finalizate cu succes peste 20 de teze de doctorat, având ca temă aspecte ale istoriei, culturii și civilizației românești din sud-estul Transilvaniei, având următoarele subiecte: Românii din scaunele Ciuc, Giurgeu şi Casin în secolul al XIX, autor Liviu Boar, Editura Universităţii „Petru Maior” Târgu Mureş, 2004; Comunităţi etnice şi elite locale în Covasna şi Harghita, autor Codrina Şandru, Editura Universităţii Transilvania Braşov, 2007; Aspecte etnoculturale specifice zonei Topliţei şi Mureşului, autor Dorel Marc, Teză de doctorat, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu, 2009 (teză publicată în volumele Evoluţia habitatului tradiţional în zona Topliţei Mureşului Superior (sec. XVII-XX), Editura Ardealul din Tg. Mureş, 2009 şi Structuri ocupaţionale tradiţionale în zona Topliţei Mureşului Superior, Editura Ardealul, Tg. Mureş, 2010 (în cadrul colecţiei Bibliotheca Historica); Administraţia publică teritorială, autor Codrin Dumitru Munteanu, Editura „Universul Juridic”, colecţia Monografii, Bucureşti, 2011; Biserici, şcoli, comunităţi rurale româneşti din Covasna şi Harghita (1850-1918), autor Nicoleta Ploşnea, Editura Grai Românesc, Miercurea Ciuc, 2012; Biserica Ortodoxă din estul Transilvaniei după cel de-al Doilea Război Mondial, autor Costel-Cristian Lazăr, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2013; Românii din fostele scaune secuieşti în revoluţia de la 1848-1849, autor Pr. Sebastian Lucian Pârvu; Sud-estul Transilvaniei în perioada 1900-1914. Studiu socio-politic, dr. Ana Dobreanu, Universitatea Craiova, 2013 ș.a. Zecile de comunicări științifice prezentate la manifestările cultural-științifice, organizate în cele 3 județe, după decembrie 1989, au fost publicate în anuarele Marisia, Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Șincai”, Târgu Mureș, Angvstia, Sangidava și Acta Carpatica.
În această perioadă, în ultimii peste 30 de ani, au apărut numeroase lucrări referitoare la sud-estul Transilvaniei din perspectiva istoriografiei maghiare, redactate în spiritul cunoscutelor teze referitoare la contestarea realităţilor istorice româneşti. Este mai actuală ca oricând remarca lui I. I. Russu despre „tendințele marcante în istoriografia maghiară, din epoca dualistă și din perioada interbelică înspre o minimalizare a ponderii și rolului populației românești din părțile secuiești, înspre o justificare prin mijloace științifice a unor interese politice de dominație și deznaționalizare”. Această politică „ştiinţifică” este continuată cu mai multă insistență și în prezent.
Noile lucrări referitoare la istoria secuilor sau a „Ținutului Secuiesc”, redactate de autori maghiari, cu sprijinul Academiei Maghiare de Științe, precum și manualul de Istoria Secuimii editat de Consiliile Judeţene Harghita şi Covasna, în anul 2012, continuă să prezinte istoria unui „Ținut Secuiesc” exclusiv maghiar/secuiesc, fără să citeze lucrările referitoare la românii din secuime; problema maghiarizării românilor din zonă este trecută cu vederea, minimalizată sau prezentată ca un proces firesc, natural, interferențele româno-maghiare nu se bucură de atenția cercetătorilor maghiari, lucrările de istoria secuilor sunt redactate în scopul de a constitui argumente pentru dezideratul politic actual: obținerea autonomiei pe criteriul etnic. Istoriografia maghiară trece sub tăcere intensele legături ale secuilor în istorie – datorită vitregiei condiţiilor de viaţă din zonă – cu românii din toate provinciile istorice româneşti. Sunt puține studiile referitoare la dimensiunile mişcării migratorii de-a lungul timpului, de o parte și alta a munților Carpați.
Abordările teoretice maghiare referitoare la „Pământul secuiesc” sunt continuate şi completate cu preocupări sistematice în planul acţiunii politice, civice şi culturale.
Volumul de față este structurat astfel:
Comunităților românești din scaunele Mureș, Ciuc, Giurgeu și Casin, cărora le-au fost prezentate pe larg, în volumele anterioare, informații referitoare la antroponimele românești din conscripții, în volumul de față, li s-au adăugat doar date privitoare la români, preluate din conscripția urbarială din anii 1819-1820 și informații statistice cuprinse în recensămintele populației din perioada 1850-2011.
Pentru fiecare comunitate românească din scaunele Odorhei și Treiscaune, păstrând formatul din volumele dedicate românilor din scaunele Mureș, Ciuc, Giurgeu și Casin, în volumul de față sunt prezentate informații referitoare la antroponimele românești din conscripții din perioada 1614-1848 și datele statistice cuprinse în recensămintele populației din perioada 1850-2011.
În acest mod, pentru toate cele patru foste scaune secuiești, apoi comitate (județe): Ciuc, Mureș, Odorhei și Treiscane, azi județele Covasna, Harghita și Mureș, sunt reconstituite comunitățile românești precum și evoluția (în majoritate, involuția) demografică a acestora. Informațiile referitoare la românii din scaunele Ciuc, Giurgeu, Casin și Mureș, pentru perioada 1614-1820, care nu se regăsesc în volumul de față, pot fi consultate în volumele Ioan Ranca, Românii din Scaunele secuieşti în antroponimele din conscripţii Vol. 1: 1699-1821. Scaunul Mureș, Editura Ciubăncan, Cluj-Napoca, 1995; Românii din Scaunele secuieşti în antroponimele din conscripţii, Vol. II Scaunul Ciuc, Giurgeu, Caşin, Editura Pax Historica, Târgu Mureș, 2020, volume postate pe platforma Bibliotecii digitale Eurocarpatica.
Lucrarea de față cuprinde o Notă asupra ediţiei, un capitul „In memoriam” dedicat istoricilor Ioan Ranca și Vasile Lechințan, prefețe, cuvinte înainte și postfețe la volumele I. „Scaunul Mureș…” și II. „Scaunele Ciuc, Giurgeu și Casin…” de Ioan Ranca, o Bibliografie selectivă abreviată, capitolele privind: Românii din scaunul Odorhei în antroponimele din conscripții și recensămintele vremii (1616-2011), Românii din scaunul Treiscaune în antroponimele din conscripții și recensămintele vremii (1616-2011), Românii din scaunul Ciuc în conscripția urbarială de la 1820 și recensămintele vremii (1820-2011), Românii din scaunul Mureș în conscripția urbarială de la 1820 și recensămintele vremii (1820-2011), precum și anexe.
Pentru scaunele Odorhei și Treiscaune, în lucrare sunt analizate principalele realităţi demografice surprinse în conscripţiile şi recensămintele efectuate în perioada 1614-2011 și în surse demografice bisericeşti ortodoxe şi greco-catolice, până la recensământul din anul 1850, iar pentru scaunele Ciuc și Mureș, doar informațiile din perioada 1820-2011.
Pentru comunitățile românești, din cele patru scaune menționate, sunt prezentate pe larg datele din conscripţia urbarială de la 1820, cunoscută sub numele comisarului regal coordonator al operaţiunii – Cziraki Antal, precum și datele oferite de recensămintele populației întocmite de autoritățile de stat îndrituite din perioada 1850-2011.(va urma)
Dr. Ioan Lăcătușu
Ing. Ciprian Hugianu
