…Stând de voie de nevoie în casă din pricina lui… „COVRIG 19” (sau cum îi zice) și având mult răgaz, mi-am zis să nu mai amân scrierea unui nou serial de călătorie. Am răsfoit deci agendă de călătorii. La capitolul „stand by” era notat cu roșu Myanmar.
Da, iată o țară cvasinecunoscută pe care o vizitasem, dar încă nu apucasem să povestesc pe larg și publicului cititor.
Un test simplu
Dorind să testez interesul cititorilor, am aruncat „nada” la întâmplare:
-Ați auzit de „Tărâmul de Aur”? Aveți idee pe unde vine și la ce se referă?
-Nu, dar ar fi interesant de aflat…
Atât mi-a trebuit. Mi-am amintit că această superbă excursie devansase alte destinații ce așteptau cuminți la rând de mai mult timp, precum Africa de Sud, Argentina (în special pentru Cascada Iguazu și îndepărtata localitate Ushuaia – unde s-ar afla… „Capătul Pământului”), Australia, Islanda.
Ca primă urgență pentru 2020 figura Japonia. Țintă pe care însă am ratat-o „la mustață” în această primăvara din pricina pandemiei de Coronavirus. O maladie cumplită ce ajunse în România cu doar o lună înainte de presupusa plecare pentru a admira „Sacura” – Festivalul cireșilor înfloriți.
Sper să mă „răzbun” în viitorul aprilie, mergând în Țara Soarelui Răsare echipat cu mască. Că tot e ceva obișnuit pe acolo… Și conform unui aforism care zice „Fii optimist. Ce est bun urmează să ți se întâmple!”, m-am mai liniștit rămânând o vreme pe acasă!
Birmania sau Burma?
Cunoscută ani de zile de către români sub denumirea de Birmania, iar de occidentali drept Burma, actualul Myanmar este al doilea stat ca mărime din Asia de Sud-Est, de trei ori cât România, având o populație de 53 de milioane și peste 130 de minorități etnice.
Aveam să întâlnesc acolo un spațiu fabulos, exotic, misterios. Adică exact cum îmi place, departe de „Lumea civilizată dezlănțuită”.
Este un teritoriu prea puțin popularizat peste hotare, numărul turiștilor fiind aproape de…Zero vreme de zeci de ani! Preum suna titlul celebrului film francez, „Nevăzut, necunoscut”, cu Louis de Funès în rolul principal.
Citisem că scriitorul britanic Rudyard Kipling sintetizase într-o propoziție „Tărâmul de Aur”, cum i se mai spune metaforic: „Burma este o țară unică, ce cu greu își poate găsi asemănarea oriunde în lume!”
(Drapelul)
(Stema)
Imnul Național se numește „Kaba Ma Kyei” („Până la Sfârșitul Lumii”) și este o compoziție muzicală care se referă pe scurt la istoria și tradițiile acestui popor greu încercat.
Kipling se gândise, desigur, la frumusețea frustă a peisajului, bunătatea oamenilor, traiul patriarhal și nu în ultimul rând la cele peste 3.000 de temple ce împânzesc pe o suprafață de circa o sută de kilometri pătrați zona Bagan, aflată la 900 km de Yangon. În mod surprinzător, dar probabil explicabil ținând cont de izolarea țării, amintitele monumente religioase care constituie principala atractie a Myanmarului nu figurează în clasamentul „Celor șapte noi minuni ale lumii”! Deși nu sunt mai prejos decât, să spunem, Petra, Taj Mahal, Chichén Itzá sau Colosseumul.
Un alt simbol al acestei țării fascinante și la fel de necunoscut eventualilor turiști este „Shwedagon Paya” sau „Pagoda de Aur” – cel mai important edificiu budist aflat în marele oraș Yangon. Imensa construcție veche de peste două milenii (!) este învelită cu foițe de aur și decorată cu diamante, dominând marele Complex format din palate, temple, locuri de meditație.
…O zi întreagă i-am dedicat acestui Paradis. Nu mă mai săturam să privesc, fotografiez și filmez asemenea minunții.
Fiind singura „față palidă” în vizită pe acolo în acel moment, localnicii mă priveau curioși, iar câțiva copii m-au tras de mână pentru a realiza împreună instantanee. Ce mai, devenisem o „vedetă”.
Un tată mai dezghețat s-a interesat de unde provin?
-„From Roumania”.
-„Aha”!
Chipurile se lămurise…„buștean”.
Știam că poporul birmanez este religios, budismul fiind la mare cinste, dar nu am crezut că voi avea pe nepusă masă probleme cu ținuta. În marea majoritate a cazurilor sunt atent la asemenea detalii spre a nu leza sentimentele și comportamentul gazdelor, dar un incident mi-a făcut festa. Mi se mai întâmplase de două ori, odată în Malaezia și altă dată în Israel, însă uitasem de ele. La bărbați lucrurile nu se prezintă la fel de complicat precum la femei atunci când se vizitează temple, sanctuare, pavilioane. Regula primordială vizează acoperirea părului, umerilor și… genunchilor, încălțările rămânând la intrare. Pe care nu le fură nimeni!
Dar voi povesti pățania mea legată de ignorarea acestor reguli stricte ceva mai încolo, când mă voi referi pe larg la portul oamenilor de rând.
O țară „safe”
Myanmar este o țară sigură. Asta apropo de sustragerea papucilor de la ușile așezămintelor de cult sau furtul din hoteluri ori smulgerea bijuteriilor, poșetelor, pormoneelor, aparatelor de fotografiat ori celularelor în aglomerația de pe străzi, cum se întâplă prin alte părți ale Mapamondului, unde turiștii neatenți devin o pradă lesnicioasă. Aici infracțiunile sunt extrem de rare, atât datorită preceptelor sacre, cât și a pedepselor extrem de dure.
Deși i s-a spus metaforic „Tărâmul de Aur”, datorită miilor de pagode și temple acoperite până la saturație de valorosul metal galben, care îți atrag privirea ca un magnet, în interior aflându-se mii statui și alte obiecte de cult la fel de valoroase, în mod paradoxal amintitul teritoriu a reprezentat până nu de mult cel mai pauper ținut din Asia. Cu un nivel de trai chiar mai redus decât în Laos!
Și, totuși, Burma este principalul exportator la scară mondială al prețiosului lemn de tek, dar și a unor valoroase pietre pretioase și semiprețioase, în special jad. De fapt, numele cel mai potrivit ar fi „Țara Jadului”, atât de mult se găsește. Subsolul are, totodată, mari zăcăminte de petrol și gaze, iar terenurile agricole sunt fertile, numai bune pentru cultivarea orezului – alimentul național. Culmea, posedând atâtea bogății, birmanezii au trăit ca vai de mama lor. Acum, după ce abia au scăpat de „Junta” militară care i-a înrobit o jumătate de secol, au început să vadă și ei „Luminița tunelului”.
Am să vă mai livrez, dragii mei, o informație greu de înțeles și acceptat în ziua de azi de către generația tânără de pretutindeni, care este „moartă” făcă celular, laptop, tabletă și Net: până acum patru ani acest sărac/bogat stat a avut cea mai redusă prezență a telefoniei mobile de pe Glob!!!
Înțelegând semnificația nenumăratelor mele ridicări de sprâncene și bombăneli la vederea și aflarea atâtor ciudățenii și contradicții, un ghid tânăr, școlit, cu care am stat două zile în vecinătatea „Triburilor cu gâtul lung” de pe Lacul Inle, mi-a citat mândru într-o seară pe când ne aflam la un pahar de vin din orez la un fel de terasă improvizată, o interesantă zicere:
– „What we are, is God’s gift to us”! („Ceea ce suntem, este darul lui Dumnezeu pentru noi).
– „Indeed”. Și a venit continuarea…
– „What we become, is our gift to God”(„Ceea ce devenim, este darul nostru pentru Dumnezeu”).
Nu știam atunci cui îi aparține panseul, așa că am dat „înțelept” din cap aprobator. Abia când am ajuns în Yangon m-am uitat curios pe celular să aflu. Cugetarea îi este atribuită regretatei artiste americane Eleanor Torrey Powell, renumită pentru numerele sale de dans din filmele muzicale ale anilor ’30-’40.
Oi fi eu cinefil, dar nici chiar așa…
„Undiscovered” Myanmar
Așa-zisul „Undiscovered” Myanmar este localizat între Thailanda și Bangladesh, China la Nord și India la Vest, cu o zonă de litoral în Sud la Marea Andaman și Golful Bengal. Suprafață totală măsoară 678.500 km2, din care aproape jumătate este acopwerită de păduri. Marea majoritate a populației locuiește în mediul rural, în zona mai joasă din centrul statului. Poți întâlni forme de relief variate, de la câmpii întinse, până la creste muntoase înalte de-a lungul graniței cu Thailanda. Capitala se numește Yangon, suferind redenumiri succesive, cea mai cunoscută fiind Rangoon, și are peste șase milioane de locuitori. Deși vechea Birmania este numită metaforic „Tărâmul de Aur”, grație numeroaselor temple și cupole acoperite cu prețiosul și strălucitorul metal, sărăcia poate fi întâlnită…pretutindeni!
Cu alte cuvinte, asistăm la o contradicție majoră.
Având o moștenire culturală veche de peste 2.000 de ani, Myanmar rămâne una dintre cele mai surprinzătoare țări asiatice, iar monumentele sale spectaculoase, orașele Yangon, Mandalay, Bagan, dar si peisajele și viata triburilor de pe Lacul Inle, atestă spiritualitatea vibrantă a unei lumi aparte. Ca atare, poți găsi pe lângă peisaje tropicale, situri arheologice și temple elansate, elegante cladiri coloniale, monumente budiste, dar și un popor ce te va primi cu brațele deschise.
E bine că misteriosul „Tărâm de Aur” a păstrat intact uriașul tezaur cultural milenar, că natura în splendoarea ei nu a fost mutilată de mastodonții industriali, așa că nu există nici poluare. Totul a rămas ca la…Facerea Lumii! Un atú extraordinar, care te îmbie să ajungi acolo.
…Cum realizezi asta?, este o altă „căciulă”. Dacă vi se pare greu sau chiar imposibil, stați pe aproape și împreună vom răsfoi pagini cu impresii de drumeție, care o să vă încânte mintea și sufletul. (Va urma).
Horia C. Deliu
