Printre curiozitățile Taiwanului se numără și capodoperele naturale din Nordul țării incluse într-un original Parc geologic, care atrage o mulțime de „gură-cască”.
Parcul geologic „Yehliou”
Este vorba de un teren muntos ce măsoară în jur de 1.700 de metri lungime și care se întinde până la ocean. Cunoscut de către geologi ca Promontoriul Yehliou, formațiunea a luat naștere încă din… Miocen. Privită de sus seamănă ca o gigantică broască țestoasă care se afundă în apă.
Rocile calcaroase de pe mal – dintre care unele de dimensiuni mari – au fost supuse în timp eroziunii cauzate de ploi, rafale de vânt, caniculă, dar și de seisme, căpătând forme ciudate. Peisajul a devenit aproape „selenar”, cu aceste blocuri de piatră ce arată bizar, primind nume pe măsură: Queen’s Head („Capul Reginei”), Fairy’s Shoe („Condurul Zânei”), The Candle („Lumânarea”). Dintre toate statuile naturale sculptate de intemperii Queen’s Head reprezintă punctul de atracție maxim, imaginea unui cap de femeie privit din profil fiind foarte expresivă.
Formațiunea geologică numită Queen’s Head (”Capul Reginei”)
Există pe lângă formațiunile calcaroase și șanțuri pline de apă de mare, mici peșteri, porțiuni cu nisip etc. Locul atrage nu doar turiști, ci și geologi, alți specialiști ce efectuează cercetări pe teren.
Numărul vizitatorilor crescând constant s-a luat recent măsura protejării ariei respective, primind statutul de Parc geologic, declarat Sit UNESCO, bucurându-se acum de protecție internațională. De teama degradării, pentru a nu se întâmpla ca prin alte părți unde valurile succesive „migratori” moderni dau năvală, călcând totul în picioare, aici accesul este limitat, iar cererile de vizitare trebuie aprobate cu cel puțin două săptămâni înainte.
Legendele „Lacului Soarelui și Lunii”
Plecăm spre un alt tărâm de poveste, „Lacul Soarelui și Lunii”. Reprezintă cea mai mare acumulare de apă dulce din țară, aflată la o altitudine de 762 metri. E ceva de vis: o întindere de apă liniștită, înconjurată de dealuri înverzite. Peisajul idilic a fost completat de numeroase amenajări ce au transformat zona într-o stațiune turistică de top. Găsești aici toate dotările necesare, spații de cazare luxoase, un parc superb numai bun pentru promenadă și relaxare, terenuri de sport, magazine, plus o mică flotă cu vaporașe de agrement. Numeroși taiwanezi și tot mai mulți turiști vin să se relaxeze, să petreacă zile sau numai câteva ore tihnite în mijlocul naturii. Așa se face că Sun Moon Lake constituie în prezent o minunată destinație de vacanță taiwaneză.
Dar cine a auzit de ea în Europa?
De ce are acest nume curios? Fiindcă zona estică a lacului seamnă cu Soarele, iar cea dinspre vest cu Luna. Adăugăm și fantezia locuitorilor care l-au descoperit, derivând acest apelativ poetic. Adâncimea medie este în jur de 30 de metri. În mijloc se găsește mica Insulă Lalu, considerată un tărâm sacru de către tribul indigen Thao.
Am vizitat câteva temple și pagode, mai deosebite fiind Wen Wu, Ci En, Jianjing și Syuentzang. Vedeți să nu le uitați numele!
La hotelul luxos din orăşelul Yuchi unde ne-au cazat, aveam vedere splendidă spre luciul de apă. Pe lângă casă, masă, ni s-au oferit felurite facilități, cum ar fi închiriere gratuită de biciclete, acces liber la Internet, momente de refacere la centrul de fitness, recepţie deschisă non-stop. La Restaurantul Moon Gallery am „servit” un bogat meniu asiatic, compus din calamari la grătar, friptură din carne de vită cu ou prăjit și mix de legume coapte (conopidă, ciuperci, cartofi, ardei, usturoi) alături de un castron cu orez, iar la final o supă de alge.
Apoi am efectuat o plimbare agale pe malul lacului de culoare turcoaz, descoperind niște poteci special amenajate. Am găsit și două mici debarcadere, Shuishe și Yidashao, a doua zi efectuând un voiaj nautic. În timpul turului ni s-au oferit informații despre comunitatea indigenă Thao care a trăit aici, reținând o legendă.
Căprioara magică
O povestesc, începând prin a parafraza celebrul poem al lui Nicolae Labiș, „Moartea căprioarei”. Numai că aici va fi vorba despre…„Salvarea căprioarei”. Se povestește că la într-o zi niște vânători au zărit alergând prin pădurea deasă o ciută ce avea blana…argintie (semn magic), care nu s-a speriat când i-a văzut. Din contră, parcă i-a invitat să o urmeze. Scotocind zona, urmăritorii au dat în final peste acest lac superb. Nu doar frumusețea lui i-a cucerit. Ci și faptul că au găsit încă o sursă de hrană în afară de vânat – peștele. Și ca atare i-au fost recunoscători Căprioarei profetice, băgând-o în „baladele și idilele” lor…
În timpul unei plimbări am „descoperit” și eu… Statuia grațioasei făpturi de legendă.
Aborigenii din Taiwan
Pe parcursul voiajului atât de interesant din Taiwan am avut posibilitatea să aflu o mulțime de lucruri despre populația originară, numită generic aborigeni. Mulți semeni cred că numai primii locuitori din Australia poartă acest nume, ceea ce este greșit.
„Locuitorii originari“ din Taiwan sunt descendenții celor mai vechi ocupanți ai Insulei, în prezent populația indigenă numărând aproximativ jumătate de milion. Se pare că unele triburi ar fi venit din Sudul Chinei în jurul anului 3.000 î.Hr. Graiurile lor aparțin familiei lingvistice austroneziene, care include și limbile unor ginți din Oceania, Filipine, Madagascar.
Cercetările genetice au demonstrat înrudirea aborigenilor taiwanezi și cu anumite populații din Insulele aflate în Asia de Sud-Est.
În trecut, nativii trăiau în regiunile accesebile din punct de vedere geografic, de-a lungul coloanei vertebrale Nord-Sud a Taiwanului și în jurul câmpiilor aluvionare.
La început nativii s-au opus cum au putut puterilor coloniale, firește fără prea mari sorți de izbândă. Guvernele care s-au succedat n-au stat la discuții cu ei, încurajând asimiliarea culturală prin încrucișare și conversie lingvistică. Ceea ce a dus în timp la dispariția unor limbi regionale și la pierderea identității etnice a unor grupuri. Astfel, din aproximativ 25 de limbi originale, denumite în mod obișnuit ”graiuri formosane” (trimitere la ”Insula Frumoasă”), cel puțin zece nu mai există, cinci sunt aproape uitate și alte câteva au devenit vulnerabile. Oricum, tinerii migrează spre centrele urbane și se rușinează să le mai folosească.
Indigenii din Taiwan se confruntă cu anumite dificultăți economice și sociale, o rată ridicată a șomajului și un nivel de educație sub medie. Liderii lor încearcă mai nou să reînvie riturilor tradiționale, obiceiurile uitate, portul vechi, care au succes doar pe piața turismului. Statul caută unele modalități de încurajare a supraviețuirii economice și extinderii culturii indigene, organizând festivaluri etnice zonale.
…Vă spuneam că am făcut o plimbare cu un vaporaș turistic. La timonă se afla comandantul. Sătea chiar în fața mea, dar – culmea – n-am putut să-mi dau seama dacă era…bărbat sau femeie ?!? Era un personaj slab, fără forme, alură androgină, cu ochelari de soare, șapcă tradițională, tricou marinăresc. Avea la bord o mulțime de suveniruri oferite de turiști. I-am oferit și eu un breloc auto pe care scria „Dacia”. L-a primit cu bucurie, dar n-a zis o vorbă, așa că nu mi-am dat seama ce hram purta.
Era ca în bancul despre „familia modernă”. La un bal se apropie un tânăr de capul familiei și-l întreabă politicos:
– Stimate domn, îmi permiteți să o invit la dans pe fiica dv?
– Care fiică? Este…fi–miu. Iar eu sunt mama…ei !!! (Va urma Ultimul episod)
Horia C. Deliu