Interviu cu doamna Condrea Veronica, învățătoare la Liceul „Korosi Csoma Sandor’’ din Covasna
S-a născut în orașul – stațiune Covasna, a copilărit și a învățat acolo și, de 37 de ani, este dascăl în localitatea natală. Nu a ales această profesie, ci, mai degrabă, i-a fost hărăzită. Vorbește cu drag despre elevi, despre școală, și astăzi, după peste trei decenii și jumătate de carieră, se simte neobosită. Să lucrezi cu copiii și în special cu cei din ciclul primar, este cel mai frumos. Este frumos că astfel, noi, dascălii, învățătorii, nu îmbătrânim, suntem mereu tineri… .”- afirmă doamna învățătoare Condrea Veronica. În cadrul interviului pe care l-a acordat ziarului „Mesagerul de Covasna” și pe care vi-l prezentăm astăzi, ne-a vorbit despre parcursul său profesional, despre momente din viață, despre împliniri, dar și despre activități derulate în acest an școlar.
- Stimată doamnă învățătoare, vă mulțumesc foarte mult că ați acceptat să ne acordați acest interviu, mai ales că în această perioadă dascălii au multe activități. Ați format multe generații. Înainte de a ne vorbi despre activitatea dumneavoastră didactică, aș dori să ne vorbiți despre dumneavoastră și despre persoanele care v-au format. Unde ați copilărit?
Sunt învăţătoare la Liceul ,,Korosi Csoma Sandor’’ din Covasna, cu o vechime de 37 ani. M-am născut şi am copilărit în Covasna. Alături de mine a fost familia care m-a înţeles, apoi colegele învăţătoare, de la care am „furat” câte puţin, de la fiecare, şi aşa încet, încet, am ajuns să lucrez la clasă, cu multă dăruire şi profesionalism.
- Care sunt cele mai dragi amintiri din copilăria dumneavoastră?
Când mă gândesc acum la copilărie îmi dau seama că toate îmi plăceau, dar cel mai mult îmi plăcea la scăldat, să spăl la pârău ce aveam la îndemână, să desenez cu pietre colorate pe stâncă, să fac ,,cabană’’ din ramuri în pădure, să merg la cules de fragi, zmeură şi pot să mai spun multe. Dacă m-am referit doar la joc, să ştiţi că iubeam şi matematica, cel mai mult dintre toate disciplinele, poate pentru că mi-am iubit profesoara de matematică, pe doamna Ionescu.
- Doamna învățătoare a dumneavoastră cum era?
Pe învăţătoarea mea am văzut-o cu ochi critici atunci… acum o văd cu alţi ochi şi o respect pentru că severitatea dumneaei poate m-a stimulat şi mi-a făcut o imagine despre cum să fiu eu ca dascăl cu elevii mei.
- Când și cum ați ales profesia de dascăl?
Nu mi-am ales eu meseria, pur şi simplu mama „ne-a împărţit” meseriile: pentru sora mea a ales profesia de asistentă, iar pentru mine, pe cea de dascăl, de învăţătoare şi chiar mi-a plăcut alegerea. Dacă spun că iubeam copiii şi-mi plăcea să-i învăţ nu ar fi corect, pentru că eu iubeam tot, iar la 14 ani alegerea era făcută de părinţi, în general, pe timpul acela. Nu-mi pare rău, pentru că au simţit ce este mai bun şi mai bine pentru mine.
- Ați avut un model pe care l-ați urmat, în profesia dumneavoastră?
Modelul s-a transformat în modele de cum să fiu, de la fiecare câte puţin. Generaţiile de copii pe care i-am învăţat au contribuit cel mai mult la formarea mea. Pe această, cale le mulţumesc tuturor!
- Care a fost traseul pe care l-ați parcurs pentru a deveni dascăl?
Ca să ajung învăţătoare trebuia să dau o probă la muzică, pe lângă limba română şi matematică şi acolo am avut emoţiile cele mai mari. Singura meditaţie pe care am avut-o, ca elevă, a fost la muzică. Parcă dădeam la Conservator, glumesc…Am făcut Liceul Pedagogic la Odorheiu Secuiesc. A fost prima plecare de lângă părinţi… care a fost foarte grea, dar timpul a rezolvat totul. Ne- am format „o familie”, acolo, cu colegele din Covasna şi a fost mult mai uşor şi chiar frumos, până la urmă.
- Unde v-ați început cariera didactică și cum au fost primele momente la catedră?
Repartiţia am avut-o la Grădiniţa nr. 2 cu Program Prelungit şi după doar o lună, am fost detaşată „în interesul învăţământului” la şcoala din incinta Spitalului de recuperare din Covasna, unde am lucrat timp de opt ani. În urma unei reorganizări, am ajuns la şcoala unde predau şi astăzi.
- La Liceul „Korosi Csoma Sandor”. Ce clasă aveți?
Am clasa I. Este frumos că astfel, noi, dascălii, învățătorii, nu îmbătrânim, suntem mereu tineri… ieşim tineri la pensie.
- Cum este să lucrați cu elevii din ciclul primar?
Frumos! Cel mai frumos.
- Ce vă împlinește la sfârșitul unei zile de muncă?
Nu toate zilele sunt uşoare şi frumoase. Iubesc copiii şi-mi place să fiu cu ei. Aşa trebuie să fie un dascăl. Sfârşitul zilei depinde în primul rând de noi, învăţătorii.
- Și pentru ciclul primar există fel și fel de competiții, concursuri școlare, olimpiade. Obișnuiți să implicați elevii la acestea?
- La noi la şcoală suntem un colectiv foarte unit, chiar de invidiat și de aceea facem toate activităţile împreună. Am organizat şi participat la fel de fel de concursuri, atât prin şcoală, cât şi prin Inspectoratul Școlar Județean (ISJ) Covasna, prin domnul inspector de specialitate, Banciu Mihai Sebastian. Rezultatele elevilor noştri au fost pe măsura pregătirii lor. Suntem mulţumite, dar suntem conştiente că se poate mai mult.
- Acum vă pregătiți de serbarea de Crăciun. Ce ne puteți spune despre serbare? Când va avea loc, unde și ce cuprinde programul?
Aşa cum am spus, noi, învăţătoarele de la secţia română, facem toate activităţile împreună, deci şi serbarea dedicată Crăciunului. Pe data de 21 decembrie, începând cu ora 17,00, la Centrul Cultural Covasna, organizăm serbarea pe care am intitulat-o „Iarna în ochi de copil” şi cuprinde scenete, cântece de iarnă, poezii şi bineînţeles colinde. Vreau să amintesc aici un lucru foarte important: serbarea de Crăciun o facem de un deceniu împreună şi acest lucru îl facem în primul rând pentru copii, pentru a fi împreună, pentru a trăi emoţia momentului festiv. Nu ne-am făcut publicitate, pentru că nu asta am urmărit.
- Ce alte activități ați mai derulat pe parcursul acestui semestru?
Având clasa I, concursurile sau activităţile şcolare sunt mai puţine sau se rezumă la desen. Clasele mai mari au fost la concursul de matematică „LuminaMath”, concursuri de eseuri şi altele. Împreună am derulat un proiect tematic, intitulat „Educaţia Ecologică” și ne-am pregătit şi pentru Cercul pedagogic din zonă, cu o parte din el. Am organizat concursul „Proeducaţia” la limba română şi matematică, unde împreună cu colegele mele ne-am împărţit atribuţiunile să fie corect şi benefic pentru elevi.
- Care considerați că sunt momentele cele mai frumoase din cariera dumneavoastră?
Cele mai frumoase momente sunt cele de la clasa a IV-a, la fiecare generaţie. Îi cunoşti pe elevi, te cunosc, vorbeşti mult mai matur cu ei, legătura dintre ei este mai statornică şi ai atunci un sentiment de împlinire, unic. Cred că de aceea este frumoasă această meserie: pentru că nimic nu este identic.
- Ce sfat le-ați da celor care ar dori să devină învățători?
Să fie „vii”, să nu se mulţumească cu puţin, să fie punctuali, să dea tot ce pot din ei, să lase acasă problemele lor, să zâmbească mult, să – i încurajeze pe toţi …şi pot continua mult, aşa.
Nu există „nu-mi place” , ci „eu pot şi asta să fac”.
- Ne-ați vorbit despre momente frumoase la catedră. Care sunt cele mai frumoase realizări din afara carierei, din viața personală?
Copiii mei, Sebastian şi Silvia, de care sunt foarte, foarte mândră.
- În finalul acestui interviu, ce mesaj aveți pentru covăsneni?
Să trăiască pentru prezent şi viitor, dar trecutul să nu-l uite.
Ana Ciorici Costache
