Mitropolitul Nicolae Colan, născut la 28 noiembrie 1893 în localitatea Araci (fost Arpătac), judeţul Covasna, este o personalitate reprezentativă a românilor ardeleni din secolul trecut, numărându-se printre ierarhii cu cele mai multe realizări pe plan naţional – politic, socio-cultural și religios din toată istoria Bisericii Ortodoxe Române.

În anii care au urmat Dictatului de la Viena (1940-1944), a rămas în teritoriul ocupat,  fiind singurul ierarh care a păstorit credincioșii ortodocși, alături de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu. În întreaga sa activitate de ierarh ardelean, a ținut o strânsă legătură cu meleagurile natale, fiind alături de concetățenii săi, la bine și la greu.

Două instituții de referință din orașul Sfântu Gheorghe, județul Covasna îi poartă numele: Școala Gimnazială „Nicolae Colan”, cu secțiile de predare în română și maghiară, inaugurată în 1994, cea mai recentă unitate școlară și de grădiniță de stat, proiectată și construită în orașul Sf. Gheorghe, și Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, un locaş al culturii, ştiinţei, spiritualităţii româneşti şi al promovării armoniei interetnice, care, din 1996, și-a propus să păstreze şi să apere valorile culturale, ştiinţifice, spirituale, morale, tradiţionale şi materiale româneşti, să deschidă orizonturi largi pentru crearea a noi astfel de valori,  într-un climat de bună înţelegere şi armonie în zonă.

Nicolae Colan a urmat cursurile şcolii primare în satul natal și prima clasă de liceu a absolvit-o la Colegiul maghiar „Szekely Miko” din Sfântu Gheorghe, continuându-şi studiile la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov. Își face studiile superioare la Institutul Teologic din Sibiu, timp în care debutează în publicistică, în „Gazeta Transilvaniei” de la Braşov, în 1915, iar în anul următor colaborează la Revista Teologică, întemeiată în 1907 de Nicolae Bălan, viitorul mitropolit al Ardealului. În 1916, se înscrie la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, dar izbucnirea Primului Război Mondial îl va determina să emigreze în Moldova, apoi în Ucraina. În toamna anului 1917 se va stabili la Chişinău, împreună cu alţi colegi de pribegie, unde va colabora la ziarul „România Nouă”, editat de Onisifor Ghibu, și va fi numit

redactor al ziarului „Sfatul Ţării”, editat de guvernul Basarabiei. Revenit în România după încetarea războiului, îşi va definitiva studiile la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, iar din 1924 este instalat profesor titular la catedra de Studiul Noului Testament, la Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu. De asemenea, a fost rector al acestei instituţii, membru în Adunarea  eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului, în Consiliul eparhial şi în Congresul Naţional Bisericesc, secretar general al Asociaţiei clerului „Andrei Şaguna”, membru în Comitetul central  al  Asociaţiunii Astra, preşedinte  al Reuniunii meseriaşilor români din Sibiu, preşedinte al Reuniunii române de muzică „Gheorghe Dima” din Sibiu, profesor la Şcoala militară din Sibiu, redactor al Revistei Teologice, fondator şi apoi redactor al revistei „Viaţa ilustrată”. La 29 aprilie 1936 a fost ales episcop al Vadului, Feleacului şi Clujului.

A pus bazele a două colecţii de lucrări teologice: „Cărţile vieţii” şi „Veniţi de luaţi lumină”. A publicat un „Acatistier”, o „Psaltire”, o „Carte de rugăciuni” (în mai multe ediţii),

Noul Testament, în două ediţii, în 1942 şi 1945. A înfiinţat o Şcoală de cântăreţi bisericeşti la Nuşeni-Cluj, azi Bistriţa-Năsăud, și un liceu ortodox la Cluj-Napoca. A îndeplinit funcţia de Ministru al Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor. În 1938 este ales Membru de Onoare al Academiei Române, pentru ca în 1942 să fie ales membru activ.

Pentru merite deosebite în domeniul cultural-religios, Nicolae Colan a fost distins cu mai multe decoraţii: Ordinul Sfântului Mormânt în Gradul de Cavaler (1925), Coroana României în Gradul de Mare Ofiţer (1936), Vulturul României în Gradul de Cavaler (1937), Polonia Restituta în Gradul de Mare Cruce (1938), Coroana României în Gradul de Mare Cruce (1938), Meritul Cultural pentru Biserică în Gradul de Ofiţer (1942).

În 1957 este ales arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Ardealului. Trece la cele veșnice la 15 aprilie 1967 la Sibiu, fiind înmormântat la Mânăstirea Sâmbăta de Sus.

Dintre lucrările scrise sau editate de Mitropolitul Nicolae Colan, am selectat doar câteva titluri reprezentative, care vorbesc despre preocupările sale intelectuale și profesionale:

  • Amintiri antice ale Românilor, în „Viaţa ilustrată”, Sibiu, 1942, an IX, nr. 5, p. 31;
  • Bilanţul Băncii „Albina”, în „Cuvântul Poporului”, Sibiu, 1929, an XI, nr. 11, p. 1 [Pseudonim N. C.];
  • Biserica neamului şi unitatea limbii româneşti, Bucureşti, 1945 [Academia Română. Discursuri de recepţiune, LXXXII];
  • Bravo, Domnule Ministru! Cu măturoiul prin literatură, în „Viaţa ilustrată”, Cluj-Napoca, 1936, an III, nr. 8-9, p. 1-2;
  • Calul neînvăţat şi fiul slobod, în „Renaşterea”, Cluj-Napoca, 1949, an XXVII, nr. 5-6, p. 4 [Pseudonim D.P.];
  • Cartea care cucereşte lumea, în „Telegraful Român”, Sibiu, 1922, an LXX, nr. 47, p. 1 [Pseudonim Nec.];
  • Cărţi vechi, în „Viaţa ilustrată”, Sibiu, 1944, an XI, nr. 6, p. 24;
  • Cei şapte ani de acasă, în „Renaşterea”, Cluj-Napoca, 1949, an XXVII, nr. 17-18, p. 4 [Pseudonim D. P.];
  • Clerul şi sănătatea publică, în „Revista Teologică”, Sibiu, 1926, an XVI, nr. 12, p. 325-328;
  • Concordatul cu Vaticanul, în „Revista Teologică”, Sibiu, 1924, an XIV, p. 133-136;
  • Conferinţa ortodoxă de la Moscova, în „Ortodoxia”, Bucureşti, 1949, ani, nr. 1, p. 19-27;
  • Astra îşi revine, Astra creşte, în „Revista Teologică”, Sibiu, 1926, an XVI, nr. 8-10, p. 261 [Pseudonim Neculce];
  • Mausoleul de la Mărăşeşti, în „Revista Teologică”, Sibiu, 1924, an XIV, nr. 10-11, p. 310 [Pseudonim Neculce];
  • O sută de ani de la naşterea lui Avram Iancu, în „Revista Teologică”, Sibiu, 1924, an XIV, p. 260 [Pseudonim Neculce];
  • Sufletul ştiinţific, în „Revista Teologică”, Sibiu, 1925, an XV, nr. 4, p. 131-132 [Pseudonim Neculce];
  • Cronică literară, în „Viaţa ilustrată”, Sibiu, 1939, an VI, nr. II, p. 5-6;
  • O frumoasă serbare bisericească şi naţională în Săcuime, în „Revista Teologică”, Sibiu, 1926, an XVI, nr. 8-10, p. 261-263 [Pseudonim Neculce];
  • Savantul Victor Babeş, în „Revista Teologică”, Sibiu, 1926, an XVI, nr. 8-10, p. 263 [Pseudonim Neculce] [Necrolog];
  • Cuvântare despre limba românească, în „Renaşterea”, Cluj-Napoca, 1938, an XVI, nr. 24, p. 2;
  • De la Trianon la ce va fi, în „Telegraful Român”, Sibiu, 1944, an XCII, nr. 61, p. 1;
  • Educaţia şi controlul în şcoală, în „Renaşterea”, Cluj-Napoca, 1938, an XVI, nr. 18, p. 1 ș.a.

Monumentala sa operă vorbește despre personalitatea Mitropolitului Nicolae Colan, despre activitatea cultural-religioasă de mare importanță și ofrandă sufletească depuse în slujba Neamului românesc, așa încât la 56 de ani de la trecerea sa la Cele Veșnice, ținem să îi aducem cinstire binemeritată „Ierarhului poporului” – Mitropolitului Nicolae Colan, care, de-a lungul timpului, prin semnarea celor peste 1300 de articole, cuvântări, comunicate, studii, cronici, pastorale etc., ne-a lăsat mărturie, pe lângă o rodnică păstorire, o ilustrare a evenimentelor bisericești și laice, o dovadă a faptului că „drumul apostolesc” al lui Nicolae Colan a trecut prin viețile și prin inimile românilor.

Prof. Tatiana Scurtu

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail