Actrița Medeea Marinescu a declarat, într-un interviu acordat AGERPRES, că, în opinia sa, actorii nu ar trebui să fie puși pe un „piedestal”, ci ar trebui să fie considerați oameni „ce respiră același aer” cu restul lumii și care se pot implica în cauze sociale, grație imaginii pe care o au.
Actrița a fost decorată de statul francez, la sfârșitul săptămânii trecute, cu distincția de Cavaler al Ordinului Național al Meritului, în cadrul unei ceremonii ce a avut loc la Ambasada Franței din București.
Medeea Marinescu a fost, anul trecut, ambasadoare a Conferinței Paris Climat și a Acordului de la Paris.
Ea a vorbit, în interviul pentru AGERPRES, despre motivele care au făcut-o să se implice în promovarea cauzelor ecologice, dar și despre cum percepe statutul de artist.
AGERPRES: Ambasadorul Franței, Francois Saint-Paul, spunea că ați fost decorată cu Ordinul Meritului în grad de Cavaler atât pentru calitățile dumneavoastră artistice, cât și pentru implicarea în acțiunile ecologice. Cum a început această implicare a dumneavoastră în problemele de mediu?
Medeea Marinescu: Trebuie să spun că a început grație domniei sale. Sigur, probabil că fiind o figură cunoscută oarecum în zona franceză care locuiește în România, lucrurile s-au legat, cumva, pornind de aici. Dar, dincolo de asta, îmi place să cred că m-am implicat dintotdeauna. Știu că în copilărie aveam problema asta a reciclării, aveam problema lipsei de atenție pe care oamenii o au față de ce îi înconjoară. Numai că lucrurile erau total neorganizate. Obișnuim să cerem din partea guvernelor, din partea autorităților, dar uităm că, de fapt, ceea ce le cerem trebuie să pornească de la noi. Anul 2015 a fost foarte important. A fost declarat de ONU anul problemelor climatice. Și atunci, pe parcursul anului 2015, am avut mai multe întâlniri și aici, la București și la Cluj, și în școli, și în licee și am vorbit oamenilor despre ce înseamnă COP21(Conferința Paris Climat) și despre ce ar trebui să înțelegem noi din treaba asta și ce ar trebui să facem.
Întotdeauna am început discursul meu spunând: „Gândiți-vă că fiecare gest al dumneavoastră este o picătură într-un ocean”. Dacă la nivel planetar, fiecare om are grijă de acea picătură, poate fi salvată o lume. Le-am mai spus atunci că, prin fiecare gest al nostru, cât de mic, noi încercăm să salvăm o lume care va deveni cea mai prețioasă moștenire pe care o putem lăsa copiilor noștri.
Din fericire, Acordul (Acordul de la Paris în domeniul schimbărilor climatice — n.r.) a fost semnat și el intră în vigoare și țările principale care au ratificat acest acord au fost Germania, Franța și Slovacia. Din păcate, România nu a semnat această ratificare. Sigur că Acordul va intra în vigoare.
Ne place să spunem că suntem o țară europeană, că suntem un membru important al Uniunii Europene. Atunci, din punctul meu de vedere — nu am căderea să vorbesc din punct de vedere politic, nu e menirea mea, nu e ceea ce îmi doresc—, dar din punct de vedere moral, nu pot să nu iau act și să nu văd că România, în acest moment, e neatentă. Nu pot să zic că e nepăsătoare. Ocolesc acest cuvânt. E neatentă sau nu-și dă seama de cât de important este să se semneze ratificarea Acordului care va intra în vigoare în noiembrie.
AGERPRES: Această să îi zicem „delăsare” ați găsit-o și la nivelul oamenilor simpli cu care ați vorbit?
Medeea Marinescu: Absolut deloc. Îmi aduc aminte că am fost la un moment dat la Cluj și m-am întâlnit cu oameni din zona aceea, care erau de diferite vârste. Erau preocupați de defrișări ilegale, de problema reciclării, de problema apei potabile și așa mai departe. Ei erau preocupați în mod real, dar erau oarecum dezarmați de faptul că autoritățile locale nu îi ajutau în sensul ăsta.
Astă vară, spre exemplu, reprezentanți ai Greenpeace România m-au invitat într-o parte de țară, la Lacul Vidraru, unde se află una dintre puținele păduri virgine din România și Europa. N-am putut sta mai mult de două zile, dar m-am dus acolo în tabără, am stat cu ei în pădure. Nu m-am afundat foarte departe, că am auzit că sunt urși. M-am întâlnit cu foarte mulți voluntari care lucrau acolo. Se făcea inventarierea ultimelor păduri virgine și cvasi-virgine din România. Vreau să vă zic că de la 7 dimineața, când ne trezeam în tabără, se auzea un uruit de drujbe, pentru că se tăia. Am întrebat: „Dar cum e posibil?”. Am și fotografiat, am și notat. Mi s-a răspuns: „Nu, se face cu acte în regulă, pentru că legislația românească permite așa ceva”. Or, noi încercam să facem o inventariere a acestor păduri. Această inventariere se face în tot restul Europei. Erau voluntari din Germania, Olanda, care lucrau aici să înainteze Ministerului Mediului și doamnei Palmer și să se dea o Ordonanță de Urgență pentru ca aceste păduri să fie protejate. Valentin Sălăgeanu, care era un fel de conducător al acestei campanii, mi-a explicat foarte clar și știe foarte bine ce se întâmplă.
AGERPRES: Sunteți actriță și, în general, actorii sunt văzuți ca oamenii care trăiesc în „bula” lor. Ce v-a făcut să ieșiți din universul acesta?
Medeea Marinescu: Ca mine mai sunt actori din generația mea. Am colegi, am prieteni — Marius Manole este unul dintre ei — care se implică în acțiuni de genul ăsta. Pentru că sunt niște gesturi de civism, niște gesturi de normalitate. Leonardo DiCaprio, când a luat Oscarul, a vorbit despre salvarea balenelor, un proiect al Greenpeace. Și nu ni s-a părut ceva ieșit din comun. Acolo este o normalitate. Poate că aici, într-o anumită perioadă, actorii erau priviți ca niște mici dumnezei care trăiesc în niște sfere foarte înalte și coboară foarte rar printre oameni. Dar, oamenii uită că și actorii sunt oameni, că respiră același aer, că suntem la fel de poluați, că ne confruntăm cu aceleași probleme de mediu, că suferim aceleași călduri sufocante vara și că nu putem decât să profităm de o anumită notorietate, să zicem, pe care o avem. Dacă poți profita, într-un mod benefic, de faptul că oamenii te cunosc, că unii oameni au încredere în tine pentru că pur și simplu le placi, atunci, de ce să nu faci asta?
În decembrie, a fost aici o întâlnire cu doamna ministru Palmer și am spus că Acordul a fost semnat în decembrie 2015. Asta nu înseamnă că ne culcăm pe o ureche, că ne vedem de viețile noastre și așteptăm ca acest Acord să funcționeze de la sine. Acest Acord înseamnă tot oameni, înseamnă implicarea oamenilor. Or, dacă la nivel de mentalitate, oamenii nu se schimbă, Acordul ăsta nu își va găsi sensul.
AGERPRES . . : Cum a început relația dumneavoastră cu Franța?
Medeea Marinescu: E foarte ciudat că acum 12 ani nu vorbeam o boabă de limba franceză și acum sunt o vorbitoare care face greșeli de gramatică. S-a întâmplat ca Isabelle Mergault, o regizoare care făcea un film care la vremea aceea se numea „La Fille de l’Est” și care a ieșit pe ecrane „Je vous trouve tres beau”, să mă aleagă, refuzând inițial să mă duc la probe, spunându-i că nu vorbesc limba franceză, aproape nevrând să mă duc în zona aia, pentru că aveam complexul neștiinței limbii franceze.
Am făcut acel film și de acolo, cumva, porțile mele s-au deschis către Franța și s-au deschis datorită publicului care m-a adoptat cu tot cu greșeli gramaticale. M-am reîntors în Franța și apoi m-am întâlnit cu zona franceză, indiferent unde se întâmpla ea, că era comunitatea franceză care trăia la New York sau că era comunitatea franceză care trăia în Brazilia, nu mai zic de cea de la București.
Am început să învăț limba franceză, am cunoscut niște actori mari — Daniel Auteuil, pe care îl adoram de când eram mică, de Michel Blanc nu mai spun, Sabine Azema. Am cunoscut la festivaluri numeroși regizori de cinema și cumva am simțit că acea graniță care mi se părea de netrecut era o teamă falsă a mea și cumva mi s-a demonstrat că granița e o chestiune extrem de relativă. E o graniță pe care noi ne-o trasăm, conștient sau inconștient. Și granița asta a dispărut. Mai mult, având un copil care de cinci ani merge la Școala Franceză, mi se pare normal să vorbesc și în franceză și în română.
AGERPRES: Vorbeați de granițele acestea. Ați lucrat și lucrați cu actori mari, printre care Florin Piersic. Cum ați trecut de „granița” dată de celebritatea pe care acesta o are în rândul publicului?
Medeea Marinescu: Florin Piersic e o vedetă autentică. E vedeta în sensul adevărat al cuvântului, nu în sensul demonetizat, care a adunat adeziunea unui public foarte larg și din medii foarte diferite — și din mediul academic, și din mediul rural și din pătura de mijloc. Sigur că eu l-am cunoscut pe el când eram foarte mică, pentru că lucra cu părinții mei, pentru că le-a botezat pe surorile mele și ne-am reîntâlnit așa, după vreo 30 de ani. Nu mi s-a părut o graniță de netrecut, pentru că nici el nu o impune. Prin simplul fapt că el mi-a spus de la început: „Nu-mi spune domnul Piersic, spune-mi Florin”. Sigur, respectul nu constă în asta. Și el e genul de om ancorat în realitate, e genul de om care se oprește și stă de vorbă, nu pleacă de la spectacol până nu dă 100 de autografe. Nu s-a întâmplat să refuze niciodată pe nimeni și asta creează o apropiere între oameni.
Eu am înțeles lucrul ăsta: ești un actor pe scenă. Te-ai dat jos de pe scenă, ești un om obișnuit. Cu ce ești tu mai prețios decât un doctor? Mai am o teorie: dacă e un actor prost (…) sau are o seară proastă și joacă prost, publicul va fi dezamăgit în sală, dar publicul va supraviețui. Dacă e un doctor care are o zi proastă sau e un doctor prost, pacientul nu supraviețuiește. Eu aș coborî puțin imaginea actorului de pe un piedestal de neatins. E frumos! Acest miraj există în clipa în care se stinge lumina pe scenă sau în clipa în care se stinge lumina în sala de cinema. Se aprinde lumina și vezi un om care vine lângă tine și e din carne și oase și e ca tine. Are doar un talent.
AGERPRES: Ați început din copilărie să lucrați în film. Ați simțit de mică „piedestalul” de care vorbeați?
Medeea Marinescu: Nu, din fericire. Îmi dau seama, am fost genul de copil-vedetă. Dar, nu mi-a cultivat, din fericire, nimeni treaba asta. Și chestia cu actorii mari care rămân pe un piedestal… Până la urmă, nu e vina lor, e vina anturajului, a familiei care îi urcă pe un piedestal și îi face să creadă că sunt mici dumnezei, ceea ce mi se pare foarte periculos. Eu n-am avut problema asta. Am fost și am cumpărat bilete cu clasa, că toată clasa mergea să vadă „Maria Mirabela” la Cinematograful „Gloria”. Dar, nu mi s-a părut așa mare chestie că am mers toată școala să vedem acel film în care eu am jucat. Nu mi s-a cultivat treaba asta și a fost foarte sănătos. Mi se pare important să crești normal.
AGERPRES: Pentru că ați vorbit de copii, de viitor, cum arată, realist vorbind, lumea pe care vreți să o lăsați copiilor dumneavoastră?
Medeea Marinescu: În primul rând aș vrea să trăiască într-o lume civilizată. Eu cred că multe din neajunsurile pe care le resimțim ca societate, inclusiv cea a lipsei de grijă pentru natură, a defrișărilor monstruoase care s-au făcut, a gunoaielor care ne inundă, a lipsei unui sistem organizat de reciclare se datorează faptului că noi nu suntem o societate foarte educată în general și educată în acest sens. Și atunci, eu mi-aș dori ca fiul meu să trăiască într-o lume mai civilizată, mai educată și mai responsabilă.
L-am învățat de mic, de când mergeam pe Valea Prahovei, să adunăm gunoaiele de jos, într-o pungă, ce ne ieșea în cale, și să le ducem la un tomberon, când le găseam. L-am învățat să folosească apa strict cât are nevoie, hârtiile pe care a desenat și nu le mai folosește, să le adunăm împreună și să le ducem undeva. Școala Franceză îi educă în sensul acesta. Au tot felul de activități creative cu materiale reciclabile. Îi duc în natură și îi învață ce înseamnă natura. Aș vrea să trăiască într-o lume mai curată și mai civilizată. Nu am un răspuns, nu știu dacă lucrurile acestea se vor întâmpla peste 10 ani sau peste 20. Dar ce pot să fac? Să sper.
***
Medeea Marinescu este cunoscută pentru roluri din filme precum „Saltimbancii” (1981) și „Maria Mirabela” (1981), „Promisiuni” (1985), „Zâmbet de soare” (1988), „Domnișoara Christina” (1992), „Patul lui Procust” (2001), serialul TV „Doctori de mame” (2008) sau lungmetrajul „Weekend cu mama” (2009).
În paralel, a avut o fructuoasă colaborare în Franța, având roluri în seriale de televiziune, precum „Une mere comme on n’en fait plus” de Jacques Renard (1997) și „Le Record” de Edwin Baily (1999).
Talentul său a fost făcut cunoscut publicului francofon mai ales prin intermediul filmelor „Je vous trouve tres beau” (2005) — regizat de Isabelle Mergault, în care joacă alături de Michel Blanc și în care dă viață unei tinere mame din România care ajunge în zona rurală din Franța printr-o agenție matrimonială — și „Donnant, donnant”, de Isabelle Mergault, unde a jucat alături de Daniel Auteuil.
Cu o carieră impresionantă în cinematografie, cu peste 20 de filme, Medeea Marinescu excelează și în roluri de teatru pe scenele din București, Londra, Bruxelles sau Paris.
AGERPRES
www.agerpres.ro
