De astăzi putem spune că din punct de vedere calendaristic am păşit în noul sezon – cel mai frumos al anului. Totuși, mai sunt trei săptămâni până la primul Echinocţiu al lui 2021, care va consfinţi în mod oficial sosirea primăverii şi din punct de vedere astronomic, marcându-se efectiv tranziția de la iarnă spre sezonul cald. Așadar, surprize ale vremii vor mai fi…ziua de astăzi are dincolo de conotaţiile meteorologice o semnificaţie specială în simbolistica românilor: este prilejul de a dărui reprezentantelor sexului frumos un Mărţişor şi un buchet de ghiocei, chiar dacă ne aflăm încă în Pandemie.
Obiceiuri păstrate din vechime
Vechiul Zodiac Românesc consemna că a treia lună din an se numea odinioară Mărţişor, apelativul dăinuind încă de pe vremea dacilor. De fapt, pentru geto-daci Anul nou începea la…1 martie. Poate nici nu era greşită o asemenea rânduială, având în vedere că după această dată totul se premeneşte în jurul nostru, că natura revine la viaţă.
Mărţişorul a reprezentat dintotdeauna un mic talisman menit să aducă noroc, sănătate şi bucurie. La început se crede că ar fi existat numai… şnurul împletit din fire de lână de culoare albă cu roşu sau alb cu negru (o antiteză mai aparte întâlnită în unele localităţi româneşti), abia mai târziu legându-se la un capăt şi o monedă de argint – simbol al Soarelui binefăcător.
În unele legende româneşti se povesteşte că cele două fire ale mărţişorului ar fi fost toarse pentru prima dată de însăşi… Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte. Intervalul ce urmează (nouă zile) va sta sub zodia acestui personaj fabulous, care este evocat la fiecare început de primăvară. Semnificaţiile celor două culori ale şnurului mărţişorului reprezintă simboluri încărcate de substanţă: roşul însemna iubirea, albul-divinitatea.
În vechime, mărţisorul se dăruia copiilor şi tinerilor – fete şi băieti, deopotrivă – înainte de răsăritul Soarelui. Cele două fire de lână răsucite în culorile aminite reprezentau unitatea contrariilor: vară-iarnă, caldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-întuneric.
Măţişorul era pe vremuri legat la mână, iar mai târziu atârnat în piept, ca şi în prezent. El se purta de la 1 martie până apăreau semnele de biruinţă ale primăverii: atunci când se auzea cucul cantând, înfloreau pomii, soseau berzele. Atunci, mărţişorul se lega de un pom înflorit, ca să aducă noroc, spor în gospodărie şi fericire în viaţa oamenilor.
Alegerea …„Babelor ”
Interpretarea mitului „Babelor” a fost făcută de etnologi în mai multe feluri. Trei ar fi momentele speciale legate metaforic de luna lui Mărţişor : 1 martie – timpul dedicat însămânţărilor de primăvară ; 2 martie – ziua muncilor de vară; 3 martie – secerişul. În funcţie de modul în care se prezenta vremea în cele trei zile, gospodarii anticipau odinioară evoluţia stării timpului în cele trei anotimpuri ce urmau să vină.
S-a menţinut însă până în vremea noastră obiceiul alegerii unei zile din cele nouă. Puţini sunt cei ce rezistă tentaţiei de a-și alege o „babă” între 1 şi 9 martie. Pentru că după cum va fi vremea în ziua aleasă (însorită sau mohorâtă), aşa îţi va merge tot anul (bine ori mai rău). După firea omului…
Adevărata semnificaţie a mărţişorului ca semn al sosirii celui mai frumos anotimp s-a estompat, măţişoarele tinzând să devină mai ales în mediul urban nişte însemne de podoabă, chiar de etalare a bogăţiţiei în unele medii sus-puse.
Este bine, totuşi, că unele mărţişoare şi-au păstrat simbolistica iniţială, reprezentând figurine tipice care în credinţa populară aduc noroc (coşari, trifoi cu patru foi, inimioare, buburuze, mici potcoave, ghiocei), dar şi figurine zoomorfe realizate fie din lemn, os, alamă, pâslă, pene, dar şi mult… plastic.
Aceste daruri specifice, nu neapărat ca valoare în sine, ci având încărcătură afectivă, pot fi purtate ca nişte amulete doar câteva zile după 1 martie, deşi conform tradiţiei străbune ar trebui etalate trei-patru săptămâni.
Mici atenţii pentru persoanele dragi
…Azi, 1 marie, bărbaţii, flăcăii, băieţii dăruiesc mărţişoare alături de bucheţele de flori persoanelor dragi din viaţa lor, în primul rând mamei, surorilor, apoi după caz soţiei, prietenei, rudelor apropiate, colegelor de şcoală sau serviciu, altor făpturi graţioase pe care le îndrăgesc şi le stimează.
Sigur, tradiţia spune că mărţişorul trebuie să fie un dar simbolic, care să aducă noroc, nu să reprezinte vreo…bijuterie costisitoare. Se spune că gestul contează.
Deşi, parcă snobismul îşi face tot mai mult loc şi de această dată, asistând la transformarea unei vechi şi frumoase datini în prilej de etalare a unor daruri mult prea…preţioase.
Oricum imaginea tarabelor pline cu măţişoare, ghiocei şi alte flori ne încântă, chit că traversăm o perioadă cu restricții legater de Covid 19, înveselindu-ne ochii, inima şi sufletul.
Primăvară, bine ai venit!
Horia C. Deliu
