„Dacă veți ascunde adevărul și îl veți îngropa în pământ, el va crește cu siguranță și va dobândi atâta putere, încât într-o zi va ieși și va mătura totul în calea sa” (Émile Zola).
Și nu-i așa?! Adeseori cei care urcă uită a se gândi că trebuie să și coboare. Cocoțați în vârf și „umflându-se în pene”, îmbătați de propria putere privind cum lumea se află la picioarele lor, trăiesc cu senzația că vor dăinui veșnic în acele înălțimi, dar de multe ori, urmăriți de consecințele faptelor lor, se apropie ziua în care cei care altădată i-au lingușit și i-au susținut le vor lua scara de sub picioare și ei, neavând pe ce se sprijini, nu vor putea coborî, și vor cădea, vor cădea în derizoriu și umilință, așa cum ne arată ca exemple realitatea zilelor noastre.
Se înțelege, dragi cititori, că e foarte trist că asemenea lucruri se întâmplă și în țărișoara noastră atât de încercată de vitregiile istoriei.
Cel care, timp de zece ani, a condus destinul poporului român și „s-a dat curat ca lacrima”, acum e nevoit să aterizeze din acele înălțimi ale corupției și puterii și să dea socoteală pentru faptele trecutului, căci adevărul, pe care a încercat să-l ascundă în toate chipurile, a prins putere și a ieșit la suprafață. Evacuat din vila de protocol, lipsit de pază și de privilegii, decăzut din funcții, acum, fostul președinte riscă să fie urmărit de lege. Și nu pentru că atunci când se afla acolo sus a avut grijă de binele și prosperitatea poporului pe care l-a condus cu atâta „dibăcie”, ci dimpotrivă, pentru ceea ce se cuvenea să facă și n-a făcut.
Printre ultimele știri, surprinde și cea referitoare la urmărirea penală, conform anunțului făcut de Grupul de Investigații Politice, condus de Mugur Ciuvică: „Pe 31 martie 2022, Parchetul General ne-a informat că în dosarul cu numărul 112/P/2020, dosarul declarațiilor false de necolaborare cu Securitatea depuse de Traian Băsescu, „se efectuează urmărirea penală in rem sub aspectul infracțiunii de fals în declarații”. Acum, când există o sentință definitivă referitoare la colaborarea lui Băsescu cu Securitatea, iar falsurile comise de acesta în declarațiile pe proprie răspundere sunt evidente, procurorii ar trebui să finalizeze dosarul și să-l trimită pe Băsescu în judecată” (Sursa stiripesurse.ro…, postare de redactorul Cristi Șelaru/ 03.04.2022).
Mai, mai că te apucă mila, dar ce poți să faci decât să-ți aduci aminte pe câți „a mazilit” și Domnia sa când se afla la putere; chiar și acum vedem în fața ochilor satisfacția cu care striga în gura mare când a câștigat alegerile: „i-am ciuruit!”. Da, după aceea s-a văzut în timp că chiar „a ciuruit” pe destui, însă soarta nu iartă, iată că i-a venit rândul și „președintelui jucător”. Dacă astăzi poporul e sărac, se datorează din plin și „abilității” cu care l-a condus.
Acum, când neamurile trăiesc sub amenințarea unui alt dictator aflat la „înălțimea supremă”, nu putem să nu ne gândim că nu e departe ziua în care va trebui și acesta să coboare din acea înălțime și să dea socoteală umanității pe care vrea s-o distrugă, căci oricine scapă de justiția omenească va da peste cea divină. Atunci va trebui să povestim despre mărirea și decăderea unui alt fost președinte, căruia nu i-a ajuns puterea și care acum încă „mușcă” din carnea ei, după cum se exprima un critic literar și publicist rus, Vissarion Grigorievici Belinski (1811-1848): „Există oameni de toate felurile și există pasiuni de toate felurile. Bunăoară, la câte unul, toată pasiunea, întreg patosul firii sale stă în mânia rece, și acesta este inteligent, talentat și chiar sănătos, doar atunci când mușcă”, numai că omul nostru nu „mușcă” doar din semenii lui, ci „mușcă” și din popoare, și trebuie oprit mai înainte ca răul să cuprindă tot pământul!”
Ce au în comun acești oameni? În mod sigur: setea de putere nemăsurată, care în cele din urmă îi va duce la pierzanie, și cu cât urci mai sus, când cazi, te lovești mai tare, și se întâmplă să nu-ți mai poți reveni.
Ferește-ne, Doamne, de asemenea caractere care strică lumea Ta!
Mihai Trifoi
