Nașterea Maicii Domnului, cunoscută în popor și ca Sfânta Maria Mică, este o zi de Mare Sărbătoare creștină care se prăznuiește în fiecare an pe data de 8 septembrie.
De la 1 septembrie s-a intrat în Noul An bisericesc, așa că primul Mare Praznic îi este dedicat Maicii Domnului, când atât credincioşii ortodocşi, cât şi cei catolici cinstesc cu evlavie Naşterea Fecioarei Maria.
Ilustrul personaj reprezintă cea mai îndrăgită divinitate feminină a Pantheonului universal. De două mii de ani până în zilele noastre harul său protector a fost şi este invocat de viitoarele mame pentru uşurarea naşterii, de fetele mari spre a-şi găsi ursitul şi grabirea căsătoriei, de cei bolnavi în speranţa însănătoşirii.
Părinţii Fecioarei Maria au fost Ana şi Ioachim, personalităţi respectate în lumea creştină, mama fiind o descendentă din familia preoţească a lui Aaron, iar tatăl provenind din seminţia lui Iuda, un urmaş al regelui David. Astfel s-a îndeplinit proorocia vremii, cum că Mesia va avea o dubla descendenţă: împărătească şi preoţească.
Pentru că ajunseseră la o etate înaintată şi nu aveau copii, cei doi soţi erau foarte mâhniţi, absenţa odraslelor în acele timpuri echivalând cu un blestem din partea lui Dumnezeu. Numai că Ioachim şi Ana nu au renunţat. Au postit şi s-au rugat mai abitir să devină părinţi. Ceea ce s-a şi întâmplat într-un târziu, când deveniseră oameni bătrâni – în al cincizecilea an de căsătorie !?
Îşi doreau aşa mult un urmaş, fiincă evreii fără copii nu aveau voie să aducă jertfe la Templu. Ca atare, Ioachim s-a retras în pustiu 40 de zile pentru a se ruga, în timp ce soţia sa, Ana, i-a promis lui Dumnezeu ca dacă îi va avea un fiu, îl va da să slujească în Biserică.
În cele din urmă minunea avea să se săvârşească, Arhanghelului Gavriil revenindu-i cinstea să le transmită viitorilor sfinţi şi drepţi Părinţi minunata veste. El le-a spus fiecăruia pe rând că rugăciunile fierbinţi au fost apreciate de Dumnezeu, primind binecuvântarea Sa.
Ioachim a avut bucuria să afle primul, apoi a fost înştiinţată şi Ana, careia i s-a spus ca trebuie să pună fetei numele Maria, care înseamnă, în mod poetic, „Spuma mării”.
Arhanghelul le-a mai vestit ca acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale şi ca va fi ales a lui Dumnezeu.
Astăzi este o zi în care numeroși conaţionali îşi serbează onomastica. Se estimează că ar fi vorba de circa două milioane de români, majoritatea fiind de sex feminin care se numesc Maria, Mariana şi Mărioara. Dar sunt şi aproximativ 350.000 de bărbaţi cu apelative derivate, majoritatea purtând prenumele de Marian sau Marin.
…Şi aşa cum am procedat de fiecare dată în asemenea ocazii deosebite, le adresăm tuturor sărbătoriţilor urarea de „La Mulţi Ani!”
Horia C. Deliu
