În spațiul mass-media și în cadrul unor instituții ale statului apar informații și se discută ades despre numărul românilor aflați dincolo de granițe. Dar nici măcar statisticile nu pot preciza acest număr, care uneori devine fluctuant. Se vehiculează și sintagma „diaspora română”, însă chiar și această noțiune este oarecum imprecisă.
Termenul „diaspora”, cf. sursei dexolline, are două sensuri, cel de bază, însemnând „Totalitatea comunităților evreiești dispersate ca urmare a distrugerii Ierusalimului și alungării populației de către Nabucodonosor II, regele Babilonului”, și cel de-al doilea sens, prin extensiune, însemnând ”Grup etnic aflat înafara granițelor țării de origine”. Sub acest aspect etimologic, „diaspora română” este percepută, după numărul emigranților români, ca „cea de-a cincea mare comunitate diaspora din lume”.
Totuși, când vine vorba de a se preciza numărul românilor aflați peste hotare și sensul sintagmei „diaspora română”, cifrele nu par exacte. Conform sursei https://ro.wikipedia.org „Diaspora română este un termen care cuprinde întreaga populație a românilor din afara României și Moldovei ce dețin cetățenie română. De obicei termenul nu îi numără pe acei români autohtoni care locuiesc în statele vecine, în special românii din Ucraina și Serbia. De asemenea, numărul diasporei pune la socoteală și cetățenii de origine română născuți în țările respective. Numărul tuturor românilor din străinătate este exprimat la aproximativ 4-6 milioane de oameni, în funcție de înțelesul termenului „român”.
O altă sursă (https://romania.europalibera.org) – din 24 iul. 2019 – ne oferă alte cifre: „Ministrul Românilor de Pretutindeni, Natalia Intotero, a spus … că cele mai recente statistici arată că aproximativ 9.7000.000 de români sunt plecați înafara granițelor”, subliniind că dintre aceștia doar 5,6 milioane constituie diaspora, informații aflate de la „misiunile diplomatice ale României”.
Pe noi ne interesează motivele ce i-au determinat pe oameni să plece din țară. După cum declara ministrul pentru Mediafax: „Motivele cele mai des invocate când vine vorba de România sunt neajunsurile materiale cotidiene, veniturile mici, lipsa unui loc de muncă decent, stabilitatea, calitatea slabă a clasei politice de-a lungul timpului, corupția. Remedierea acestor motive ale plecării lor ar constitui motivul principal pentru întoarcerea în România, însă probabilitatea celor chestionați în următorii patru ani ne arată că un număr mic dintre aceștia își doresc să se întoarcă”.
Și cu părere de rău trebuie să-i dăm dreptate ministrului, căci puțini se mai întorc în țară, ba chiar continuă să plece și alții. Necazul cel mai mare este că, exceptând pe cei certați cu legile omeniei, pleacă cei mai buni meseriași și specialiști precum și mulți tineri școliți în țară.
În acest fel, fenomenul emigrării slăbește puterile țării-mamă, care nu știe cum să-și țină „fiii” acasă. Clasa politică din România ar trebui să fie mai unită și să depună un efort „strict planificat” pentru a atinge acele obiective dintr-un „plan național” care să înlăture motivele mai sus menționate și să-i facă pe oameni să se simtă mulțumiți și fericiți în țara lor, altfel această „transhumanță umană” va continua să ia amploare și să îngroașe rândurile diasporei.
Din multitudinea posibilelor exemple de destine schimbate a multora dintre cei plecați, vom alege unul și ne vom pune întrebarea: „Care ar fi fost soarta acestui om dacă ar fi rămas în România?”
La rubrica Actualitate, pag. 7 a cotidianului național Click! Din 15 noiembrie 2022 (sursa: www.click.ro ) un articol semnat de Mateea Ionescu ne prezintă situația, de senzație, am zice noi, a unui cuplu de români din America. Așa aflăm că un român, Ben Toma, născut la Cluj și emigrat la 9 ani cu familia în America, a ajuns azi, la vârsta de 43 de ani, liderul majorității în Camera Reprezentanților din statul Arizona, adică a doua poziție după cea a președintelui Camerei” și că „La alegerile din 8 noiembrie, Ben Toma a fost votat de americani pentru al patrulea mandat consecutiv”. Într-adevăr, o performanță lăudabilă! Mai mult ca sigur, dacă rămânea în România nu ar fi avut o asemenea șansă. Cel mult ar fi ajuns vreun mic afacerist ori vreun politician neînsemnat, și nici soarta familiei lui n-ar fi fost precum o are acum. Căsătorit cu o româncă, pe care a cunoscut-o în America, acum au împreună 6 fete minunate, am putea spune o frumoasă familie tradițională românească, de care este mândru. Un politician celebru în SUA, Russell Bowers, președintele Camerei Reprezentanților din statul Arizona, îi face o admirabilă caracterizare lui Ben Toma: „E un om puternic, de încredere și onorabil, cu care poți lucra. Sunt foarte mulțumit că a luat hotărârea să facă asta, avea și alte opțiuni. Dar a venit cu abilitatea de a duce la bun sfârșit lucruri importante pentru statul Arizona. Sunt foarte impresionat de calitățile lui și sper că o să-mi ia locul.” Iată deci un român fericit, dar care n-a uitat de Țara-mamă și își trimite fetele s-o viziteze din când în când.
Ce mare păcat că Țara pierde asemenea oameni! Și nu este vorba de câteva zeci, ci de câteva milioane. O știre atașată articolului ne informează că numai în statul Arizona trăiesc 90.000 de români, dar, adunați de pe tot globul, cei din diaspora română ar putea forma cu adevărat o Românie Mică dincolo de granițe, de fapt o Românie pierdută. Și toate acestea din cauza incapacității guvernelor de după Revoluție de a crea condiții potrivite în țară, încât fenomenul emigrării să nu ia proporții. Din nefericire, nici în prezent situația nu pare mai bună, căci mulți concetățeni continuă să plece, și mai ales mulți tineri. Acum, oamenii fug de sărăcie și de inechitățile sociale, încercând să-și facă un trai mai bun pe alte meleaguri. Poți să-i condamni?! Bineînțeles că mai sunt români fericiți și pe la noi, că ei n-au interes să plece cât timp mai pot profita din rezultatele muncii altora. Pe ăștia chiar că poți să-i condamni.
Mihai Trifoi
