În cadrul simpozionului „Repere ale patrimoniului cultural românesc din judeţele Covasna şi Harghita” care a avut loc la sfârșitul lunii noiembrie, în cadrul manifestărilor organizate cu prilejul Zilei Naționale a Românie, de Centrul European de Studii Covasna-Harghita și Instituţia Prefectului-Judeţul Covasna, dr. Alexandru Popa, reprezentant al Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni și al Asociaţiei Burgus a prezentat expunerea cu titlul „Castrele romane din sud-estul Transilvaniei; oportunităţi şi riscuri ale includerii în lista patrimoniului mondial UNESCO”, context în care a evidenţiat faptul că pe teritoriul judeţului Covasna există 5 castre romane, parte a unui sistem amplu de fortificaţii cunoscut sub denumirea de limes, care ar putea fi introduse în lista Patrimoniul Mondial UNESCO.
În prezentarea ce a captivat interesul tuturor celor prezenţi, dr. Alexandru Popa, care deţine şi funcţia de vicepreşedinte în cadrul Comisiei Naţionale Limes, a arătat că „Limes este o zonă care parcurge spaţiul limitrof între provinciile Imperiului Roman şi provinciile din afara teritoriului. Zona de frontieră este compusă dintr-un sistem pe alocuri foarte complex de turnuri, valuri de pământ, dar mai ales fortificaţii mari şi mici, cunoscute sub denumirea de castre sau burgus”.
În zona de sud-est a Transilvaniei sunt întâlnite numeroase astfel de castre, ele reprezentând elemente importante ale patrimoniului nostru, care a fost propus să fie înscris în lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Potrivit dr. Alexandru Popa, în România sunt cunoscute aproximativ 70 de asemenea castre, 50 de fortificaţii şi peste 150 de turnuri, deşi conform concluziilor cercetătorilor din ultima perioadă, numărul lor ar trebui să fie mult mai mare. În plus, mai sunt alte structuri care făceau parte din sistemul de frontieră, precum barajele artificiale, formate din valuri de pământ, uneori cu zid de piatră.
Ca parte integrantă a sistemului general defensiv al Imperiului Roman, Limes-ul dacic are o valoare culturală extraordinară, este o mărturie incontestabilă a maximei extinderi a Imperiului Roman prin consolidarea frontierei sale nordice, constituind o mărturie fizică a politicii imperiale romane.
Dr. Alexandru Popa împreună cu colegii săi cercetează siturile frontierei romane din depresiunea Braşovului. În zonă sunt o serie de castre, precum cel din Breţcu, Boroşneu Mare, Comolău, Olteni, Baraolt, iar în afara judeţului Sânpaul – judeţul Harghita, Hoghiz şi Râşnov judeţul Braşov.
Referitor la Breţcu, echipa de cercetare condusă de dr. Alexandru Popa a reuşit, prin prospectare, identificarea structurii interne a castrului şi o serie de zone alăturate întinse pe 5 hectare de teren (situl este situat la 200-300 m de drumul naţional Braşov-Bacău, cu accesibilitate completă, se află în proprietatea Primăriei Breţcu şi este concesionat de ani de zile ca păşune, fiind cosit cu regularitate, îngrijit). Castrul roman a fost cercetat în 1925 şi 1953-1954 (prin săpături arheologice, în anul 1925 s-a executat un şanţ dintr-o parte în alta a castrului roman). Castrul de la Breţcu, conform cercetărilor magnetometrice, a găzduit două unităţi militare, în două tipuri de clădiri, cercetările arătând că în partea de nord au fost construite barăci pentru unitatea de cavalerie, în partea de sud barăci pentru unitatea de infanterie, iar în partea centrală este clădirea principală a castrului, un depozit de cereale, iar lateralul zonei centrale două clădiri, care se presupune că ar fi fost destinate conducătorilor cele două unităţi (de cavalerie şi de infanterie). Castrul este unul dintre cele mai reprezentative din Dacia romană, asupra căruia nu s-au efectuat săpături decât accidental sau – în anii 1925, 1953-1954 – când s-a scăpat în special în partea de fortificaţie. Asupra castrului, în ultimii 5 ani s-au făcut numeroase cercetări non-invazive sau puţin invazive, desprinse de dr. Alexandru Popa din perioada de studiu din Germania (determinări magnetometrice, prin captarea fosforului pentru determinarea aşezării grajdurilor în cadrul sitului, captarea microelementelor).
Spre deosebire de castrul roman de la Breţcu, situl din Boroşneul Mare este acoperit de sat; s-au făcut diferite cercetări în sit, fapt ce a demonstrat că situl este reprezentativ pentru patrimoniul nostru. Cercetări s-au făcut şi asupra sitului din Comolău, o fortificaţie atipică, cercetările la acest obiectiv fiind evidenţiate de dr. Alexandru Popa într-o carte. Cercetările sunt îngreunate de faptul că piatra din acest castru a fost folosită la construcţia drumului Braşov-Oituz. Cercetările au demonstrat că la Comolău sunt prezente mărturii şi a unor locuiri mai timpurii.
La Olteni se află un alt castru roman, care este suprapus parţial cu o construcţie modernă, o situaţie ce necesită protecţia patrimoniului, din acest motiv, dr. Alexandru Popa recomandă o atenţie sporită şi la situaţia sitului (terenul a fost retrocedat).
Într-o situaţie deosebită se află şi situl de la Baraolt, unde cercetătorii au un dialog permanent cu primăria. Situl se află pe proprietate privată, cercetările se pot face doar după ce se culege recolta (s-a încercat efectuarea de cercetări în luna decembrie dar s-a constatat că nici măcar atunci cultura de porumb nu era culeasă, fapt ce a făcut prospectarea magnetometrică imposibilă).
Limes-ul românesc nu a fost ocolit de scandaluri
Potrivit site-ului de ştiri PSNews, România riscă să rateze o ocazie istorică de afirmare în lume prin faptul că Programul Naţional „Limes” este în întârziere.
În decembrie 2014, Hegedus Csilla, ministrul culturii de la acea dată, a semnat ordinul prin care se instituie Programul Naţional „Limes”, dedicat inventarierii şi cercetării arheologice a frontierei Imperiului Roman de pe teritoriul României. Programul a fost programat pentru perioada 2015-2017, cu finanţare din bugetul Ministerului Culturii. La vremea respectivă, Hegedus Csilla a declarat că „prin acest demers ştiinţific se doreşte promovarea turismului cultural şi crearea de locuri de muncă prin serviciile conexe acestui domeniu”.
Aceeași sursa arată că Programul Naţional „Limes” (2015 – 2019), instituit de Ministerului Culturii, are în vedere întocmirea documentaţiei privind monumentele care compun graniţa romană a provinciei Dacia, cel mai mare monument unitar de patrimoniu din România, respectiv cel mai lung sector, de aproape 1.500 de km, al monumentului unic UNESCO „Frontiers of the Roman Empire” (FRE).
Programul de inventariere a monumentelor din cadrul graniţelor romane situate pe teritoriul României presupune mai multe etape, având totodată un plan complex de activităţi planificate pentru 5 ani. Conform acestuia, în primul rând trebuie determinată localizarea precisă a monumentelor, apoi stabilite limitele siturilor şi zona lor de protecţie. În paralel este necesară comunicarea constantă şi corelarea demersurilor cu Institutul Naţional al Patrimoniului, Direcţiile Judeţene de Cultură, precum şi autorităţile locale şi judeţene pentru stabilirea regimului juridic al terenurilor, includerea lor în viitoarele documentaţii de urbanism şi strategii de dezvoltare, în vederea punerii în valoare şi monitorizării adecvate a acestora.
Recent, autorităţile din domeniu au fost acuzate de specialişti că nu şi-ar fi asumat clarificarea regimului juridic privind proprietatea siturilor arheologice, deşi acest pas ar fi trebuit finalizat încă din septembrie 2016, respectiv că membrii Comisiei Limes nu ar fi respectat criteriile UNESCO privind autenticitatea monumentelor, ceea ce ar genera României pierderi financiare consistente din nevalorificarea potenţialului turistic al acestor obiective, cât şi prejudicii în ceea ce priveşte imaginea ţării noastre.
Dr. Felix Marcu (citat de PSNews.ro), preşedintele Comisiei Naţionale Limes, a recunoscut că există unele întârzieri în derularea programului Limes, generate de lipsa de finanţare în primii doi ani („finanţarea există doar de anul trecut, din tot felul de motive”). În schimb, a dat asigurări că nu vor exista probleme, deoarece termenele au fost amânate pe plan internaţional, astfel încât, prima etapă va fi anul viitor, când îşi depun documentaţiile Germania şi Austria. După, urmează Serbia şi Bulgaria în 2021, iar la final, tot în 2021, România, cu partea de provincie romană Dacia. În ceea ce priveşte acuzaţia de nerespectare a criteriilor UNESCO privind autenticitatea monumentelor, preşedintele Comisiei Limes a subliniat că „sunt stabilite trei criterii sau patru pe tot limesul, la nivel internaţional, şi fiecare ţară respectă criteriile, aşa cum le-am respectat şi noi”.
Potrivit PSNews.ro, „dacă va rata această ocazie istorică, România va pierde nu doar sume consistente din turism, ci și oportunități de a-și îmbunătăți imaginea în lume.”
Maria Crețu-Graur