Un proiect din anul trecut s-a materializat de curând la Editura Eurocarpatica, din Sfântu Gheorghe. Aici de-a lungul timpului au fost tipărite o sumedenii de volume. Acestea au fost semnate de autorii judeţelor Covasna, Harghita, Mureş, dar şi de personalităţi din ţară şi străinătate. De data aceasta venim în întâmpinarea iubitorilor de poezie cu reeditarea cărţii Danei Buzoianu Lunga istorie a unor clipe, într-o formă adăugită şi îmbunătăţită estetic, satisfăcând dorinţele celor care n-au avut parte de ea acum cinci ani. Ne adresăm şi persoanelor care mai cred în această încântătoare şi emancipată „liturghie” – poezia, care te dezmiardă şi te cucereşte, devenind… „refugiu în cugetarea naturală a omului”.
Prefaţa acestui volum ne aparţine purtând titlul Poeta luminii din vis şi a umbrei trăirii…, postfaţa poartă semnătura lui Virgil Şerbu Cisteianu, din Alba Iulia. Am păstrat şi medalionul Drumuri neştiute de cuvânt a poetei meleagurilor noastre, Georgeta Mănilă. Cele 117 pagini ale cărţii cuprind „povestea” creaţiilor autoarei, înşirate în 85 de sensibilităţi lirice, care te întâmpină prin slovă şi sunet…Cititorul va desprinde minunile ascunse într-un suflet candid, bogat şi neliniştit, încărcat de realităţi nebuloase scoase la vedere pentru a se limpezi şi a fi cunoscute şi de alţii. Sentimentele, pasiunile, visurile şi ideile sale au frumuseţe şi prospeţime, presărate cu metafore tandre, uneori surprinzătoare.
Se spune că oglinda este locul de întâlnire cu tine însuţi. Ea te redă aşa cum apari. Aşa o văd pe Dana Buzoianu, ca o apariţie încărcată cu un plin sufletesc, care se frământă, se caută, îşi pune întrebări şi-şi dă întâlniri, meditează la clipele trecute, la cele ce vor veni…Conştientă de valoarea şi misterul cuvântului ca funcţie şi semnificaţie estetică, în poemele sale sinceritatea şi discreţia mesajelor se desprind din acel sentiment de plenitudine, din starea euforică, a vocii „profunzimilor”. Poezia ei nu este „nici statuie” şi nici „notă muzicală”, suflul creaţiei „luminează” armonia lumii, frumuseţea morală a omului, reveriile şi idealurile sale.”
Nicolae Bucur
***
Din cartea privită şi concepută ca emanaţie a sufletului, dar şi a raţiunii oferim cititorilor noştri aceste poeme.
Viaţa la mal Nu mai eşti
Filele cărţii mele Nu mai eşti şi totuşi seara
Mai au câte un semn În memoria adormită,
Lăsat spre retrăire Firul roşu scânteiază
Acolo unde au rămas O durere abia simţită…
Capitole neînţelese Nu mai eşti şi totuşi astăzi
Şi unde placa se învârte în gol Din genunea amintirii,
Pe aceeaşi notă veche Vârf de stâncă va răsare,
Dintr-un concert de amatori, O iubire a neîmplinirii…
Cântat după ureche… Nu mai eşti şi-ntotdeauna
Îmi va fi seninătatea
De un nor acoperită…
Vară medievală Regenerare
Nu voi mai scrie o vreme poezii, Când Dumezeu şi-a lăsat o clipă
Păstrate şi închise într-o scoică, Fruntea tristă în palme,
Să fie ceas ce-n orele târzii Lumea a început să se învârtă invers,
Tăcerile ca pietrele le mişcă… Destrămându-se timpul în opriri
Nu voi mai scrie o vreme poezii, Şi spaţiul în scurte năluciri…
Şi-n locul meu voi, De haos, îngeri mari cât cerurile,
Ai lui Shakespeare menestreli, Veniră să aşeze în tipare noi,
Cântaţi, cântaţi tristeţea acestei veri… Materia umplută cu Lumină
Şi nu a mai fost niciodată tristeţe…