De peste două decenii, Legea 351/2001 stabilește criterii precise pentru ierarhizarea localităților românești. Astfel, un oraș ar trebui să aibă cel puțin 5.000 de locuitori, iar un municipiu nu mai puțin de 25.000, la care se adaugă obligații legate de dotări edilitare, de la rețele de apă și canalizare la unități sanitare și spații culturale. În realitate, România funcționează după o topografie administrativă care ignoră flagrant aceste criterii și, de fapt, ține cu dinții de o sumă de redundanțe financiare și mai ales logistice care nu se justifică și care îngreunează bugetul de stat fără să aducă concret beneficii cetățenilor de rând. Practic, Reforma Administrației Locale propusă vara aceasta de către Guvern ca bază pentru jaloanele neîndeplinite din PNRR, dar și ca metodă de „subțiere” a aparatului administrativ local are deja o bază legală, care dacă s-ar aplica concret de mâine, punitiv, ar aduce la bugetul de stat un aflux de ordinul miliardelor de lei.
Potrivit unei analize HotNews din 2023, realizată după ultimul recensământ național desfășurat în România, aproape 80 de localități nu mai îndeplinesc condițiile legale pentru a se numi municipii sau orașe. Printre orașele cu mult sub pragul de 5.000 de locuitori menționate în sursa citată se numără Nucet (Bihor) și Băile Tușnad (Harghita), fiecare cu mai puțin de 2.000 de locuitori. Alte exemple sunt Băile Govora, Borsec, Sulina, Abrud sau Predeal, nume sonore, de altfel, dar care în statistici arată mai degrabă ca sate cu infrastructură deficitară. În categoria municipiilor, discrepanța este cu atât mai evidentă în cazul unor localități precum Orșova și Beiuș, care nu ating nici măcar pragul de 10.000 de locuitori, iar peste treizeci de municipii, printre care Vatra Dornei, Urziceni, Calafat sau Adjud, cad sub baremul legal al populației, așa cum este definit în Legea 351/2001.
Problema de fond este că, în această simulare, județe întregi ar rămâne aproape goale de structuri administrative conforme. De pildă, în Caraș-Severin, Hunedoara și Olt nu există nicio comună cu peste 5.000 de locuitori, ceea ce ar însemna o comasare forțată, iar Tulcea, Brăila și Mehedinți ar rămâne cu un singur oraș, și anume municipiul-reședință de județ. În schimb, zone dinamice din Ilfov sau Iași ar vedea comune transformate în orașe, pentru că au deja peste 10.000 de locuitori.
Economiștii avertizează că lipsa unei reforme teritoriale are consecințe directe asupra bugetului, chiar în vara în care România se află cel mai aproape de „prăpastia” incapacității de plată, retrogradării ratingului suveran (în contextul în care cel al Fitch Ratings a fost menținut recent, dar urmează evaluările noi ale Moody’s și S&P, toamna aceasta) și în care presiunea reducerii deficitului excesiv este maximă.
Pe 18 august, premierul Ilie Bolojan a avut o nouă întâlnire de lucru cu reprezentanții Asociației Municipiilor din România, în contextul consultărilor asupra reformei administrației publice locale și prioritizării proiectelor de investiții din fonduri publice. Reprezentanții Guvernului și primarii de municipii analizează, zilele acestea, descentralizarea deciziilor din UAT-uri, reducerea posturilor din primării, reformele legate de impozitul pe proprietate, preluarea asistenților personali ai persoanelor cu dizabilități de către structurile descentralizate ale Ministerului Muncii, printre altele. Însă ce nu se află pe agenda Guvernului este aplicarea legilor deja existente.
În plus, a adăugat acesta, zonele metropolitane trebuie activate și trebuie dublate de investiții în infrastructura de legătură. „Tot ceea ce intră în toate fostele UAT-uri care fac parte din zonele metropolitane trebuie să fie rapid legate de drumuri, de tramvaie, de linii de transport în comun și de piste de biciclete. Practic, trebuie să existe conexiunea cu centrul, cu localitatea mai mare din preajma acestor localități mai mici care împresurează teritoriul României astăzi. Asta înseamnă să vrei o Românie modernă. Ne plimbăm cu toții prin Europa și vedem că în Europa în ultimele decenii s-au întâmplat aceste lucruri, dar la noi există această încăpățânare și evident că miza este una electorală, politică și în niciun caz nu ține povestea despre salvarea României și despre binele românilor”, a punctat acid profesorul universitar.
La fel, în cazul celor aproape 40 de orașe cu mai puțin de 5.000 de locuitori, legea ar impune retrogradarea la nivel de comună, iar într-un astfel de caz, primarul și consilierii au salarii mai mici, numărul de posturi e limitat, iar cheltuielile cu administrația locală sunt mult reduse. Potrivit datelor Ministerului Finanțelor, diferența dintre cheltuielile cu aparatul administrativ al unui oraș și cele ale unei comune poate varia între 2 și 5 milioane de lei pe an, în funcție de mărime și atribuții. Dacă înmulțim această sumă cu cele aproape 80 de localități care ar trebui reclasificate, rezultă o economie potențială de câteva sute de milioane de lei anual doar din salarii și cheltuieli de funcționare.
Reorganizarea teritorială rămâne, așadar, un subiect tabu, deoarece partidele evită să-și decimeze propria rețea de primari și consilieri, iar baronii locali nu-și doresc să piardă teren electoral. Reforma Administrativă, însă, ar putea avea un efect mult mai puternic doar dacă s-ar aplica legile organice care deja există, înaintea celor care încă se poticnesc la masa negocierilor coaliției, în perioada aceasta.
https://ziare.com/
Sursa foto: Canva Pro
