La data de 22 iulie 1456 a avut loc strălucita victorie de la Belgrad, a lui Iancu de Hunedoara, împotriva armatei otomane conduse de însuși Mahomed al II–lea, cuceritorul Constantinopolului.Trebuie amintit faptul că imediat după cucerirea Constantinopolului din anul 1453, Imperiul Otoman și-a continuat expansiunea teritorială în Europa, astfel că sultanul Mahomed al II-lea va mobiliza pentru cucerirea importantei cetăți a Belgradului, o armată impresionantă de peste 100 de mii de soldaţi, o artilerie de asediu performantă şi o flotă puternică, ce urma să acţioneze pe Dunăre spre centrul Europei.
Însă voievodul Transilvaniei, Iancu de Hunedoara, va înțelege pericolul turcesc și va cauta să întărească garnizoana cetăţii Belgrad, iar cu ajutorul călugărului franciscan Ioan de Capistrano, va desfăşura o intensă propagandă la principii creștini pentru o nouă cruciadă antiotomană.
Astfel, după ce va strânge o mică armată, Iancu va întări și mai mult cetatea Belgradului așteptând atacul turcilor. La începutul lunii iulie a anului 1456, artileria otomană compusă din peste 300 de tunuri bombardează zidurile oraşului Belgrad, în timp ce flota turcească va încerca blocarea aprovizionării pe Dunăre a armatei creștine. Numai ca la data de 14 iulie, flota creştină va ataca vasele otomane și va distruge şapte galere mari şi mai multe vase mici, provocând dispersarea acestora şi reuşind aprovizionarea cetăţii, iar în zilele următoare, armata comandată de Iancu de Hunedoara va reuși spargerea blocadei otomane.
La data de 21 iulie, sultanul încearcă să forţeze victoria printr-un asalt general asupra cetății Belgradului, dar sunt respinşi de trei ori de vitejii apărătorii ai orașului. În ziua următoare, armata condusă de Iancu de Hunedoara va dezlănţui atacul general, ocazie cu care numeroase tunuri ale turcilor au fost capturate şi folosite împotriva armatei otomane.
În acest atac al armatei creștine, însuși sultanul Mahomed al II-lea a fost rănit de o săgeată, fiind salvat cu greu de aga ienicerilor, care şi-a dat viaţa ca să-l protejeze pe sultan. După această înfrângere, armata turcească s-a retras în degringoladă, lăsând în urmă o pradă uriaşă, dar şi foarte mulţi morţi, circa 24 de mii, după unele surse istorice.
Astfel, victoria lui Iancu de Hunedoara la Belgrad va întârzia pentru cel puțin 50 de ani cucerirea teritoriilor din Europa centrală de către turci, iar în cinstea acestei glorioase victorii, papa Calixt al III-lea a dat ordin ca în toate bisericile catolice, în fiecare zi la ora 12 să se tragă clopotele și să se marcheze, în acest fel, marea victorie a lui Iancu de Hunedoara de la Belgrad din anul 1456.
Astfel, această practică, a trasului clopotelor la amiază în bisericile catolice, este atribuită de atunci sărbătoririi victoriei lui Iancu în bătălia de la Belgrad, deși marele voievod român nu a putut să se bucure îndeajuns de această victorie, întrucât la data de 11 august 1456, el va muri de ciumă, în tabăra sa de la Zemun, de lângă Belgrad.
Sursa: https://www.facebook.com/LectiaIstorie
