La ceas aniversar, ne îndreptăm gândurile pline de lumină și afecțiune către ilustrul Om de cultură al Arcului Intracarpatic – Dr. Ioan LĂCĂTUȘU -, însoțite de câteva fragmente din convorbirea pe care am avut-o cu Domnia-Sa, la începutul acestui an, și regăsită, în integralitate, în cadrul volumului „Dialoguri pentru Istorie” (Editura Stefadina, București, 2025).

            La mulți ani, stimate Dle Ioan LĂCĂTUȘU!…  (Dr. Magdalena Albu)

Magdalena Albu: Personalitate cunoscută pe plan intern, în comunitățile de români din țările vecine și în unele țări din diaspora, în mediile academic, universitar, teologic, jurnalistic, în rețeaua muzeală și a Arhivelor Naționale, dar și în Basarabia și Ungaria, unde ați participat la mai multe manifestări culturale și ați acordat, de-a lungul vremii, o serie de interviuri, premiat atât de Academia Română, cât și de Academia Oamenilor de Știință din România, deținătorul mai multor ordine, medalii și distincții acordate de către Patriarhia Română, Mitropolia Sibiului, Episcopia Ortodoxă a Covasnei și Harghitei, Episcopia Hușilor și Președinția României, Cetățean de Onoare al urbei istorice a Iașilor și a localității vasluiene Tatomirești – rădăcinile Domniei-Voastre sunt moldave, trebuie să precizăm acest lucru -, Destinul v-a intersectat, definitiv, acum aproape cinci decenii, cu populația multietnică și pluriconfesională a municipiului Sfântu Gheorghe, și, în mod deosebit, cu ființa mult încercată a comunității românești locale și din întreg Arcul Intracarpatic.

Sfântu Gheorghe a fost primul oraș din Transilvania eliberat de sub ocupație horthistă, în cel de-Al Doilea Război Mondial, de către Armatele română și rusă. Însuși bunicul meu a luptat, în acel moment – țin să subliniez acest lucru semnificativ. Cu alte cuvinte, parcursul Dvs. existențial s-a identificat cu rosturile acestui municipiu frumos, devenind cărturarul care a scris prima monografie a localității, cu accent pe istoria comunității românești, o vastă lucrare unicat, rod al zecilor de ani de cercetare a documentelor de arhivă și a izvoarelor bibliografice diverse, însemnări memorialistice și secvențe de observație coparticipativă, intitulată ”În centru la Sângeorgiu. Românii din Sfântu Gheorghe, județul Covasna”, pentru care ați obținut Premiul ”Gheorghe Buzatu” al Academiei Oamenilor de Știință din România, pe anul 2021.

Privind din perspectivă temporal-istorică, ce a însemnat, pentru Dvs., acum jumătate de secol, orașul Sfântu Gheorghe și ce înseamnă el, azi, stimate Dle Lăcătușu?

Ioan Lăcătușu: Pentru mine, un tânăr născut în satul Tatomirești, comuna Drăgușeni, jud. Iași, azi, comuna Rebricea, județul Vaslui, format în mediul industrial și, apoi, academic al marilor orașe ale României – Iași și București -, stabilirea, în orașul Sfântu Gheorghe, așezarea natală a soției – Felicia Lăcătușu (născută Șerbănescu – colegă de facultate) – și încredințarea demnității de viceprimar al așezării, la doar 29 de ani și jumătate, a avut multiple și benefice semnificații: a) o imensă oportunitate de a mă implica nemilocit în dezvoltarea urbanistică, economică, socială, culturală demografică a unui oraș care, aproape 30 de ani (1940-1968), a cunoscut o dramatică stagnare, pe toate plaunurile; b) cel mai greu examen al vieții mele, la care puteam să rămân corigent și, mai grav, chiar repetent, având în vedere ponderea majoritară a populației maghiare din oraș și urmele lăsate de anii grei de după Dictatul de la Viena și din timpul Regiunii Maghiare. Acum aproape 50 de ani, orașul Sfântu Gheorghe pentru mine a însemnat un mare șantier, care mi-a oferit șansa unică de a participa la dezvoltarea sa, cu efecte benefice pe multiple planuri, și, în final, pe dublarea populației localității și ridicarea sa la rangul de municipiu, în anul 1982.

O dată cu creșterea numărului populației românești din oraș, s-a mărit și numărul maghiarilor, care, până în 1968, în lipsa locurilor de muncă, au fost nevoiți să plece pe marile platforme industriale ale țării. În perioada 1968-1989, a sporit elita tehnică, economică, juridică, culturală, din domeniul învățământului, sănătății, sportului, turismului, transportului, agriculturii, cooperației etc. Din păcate, evenimentele din decembrie 1989, cele din martie 1990 de la Tg. Mureș au avut grave consecințe asupra tuturor acestor realizări, prin falimentul marilor întreprinderi industriale, emigrarea populației spre alte zone din țară și din străinătate. Ca de atâtea ori în istorie, Brașovul ne-a acordat o mână de ajutor prin încadarea șomerilor, școlarizarea și încadrarea tinerilor ș.a.

După anul 1990, viața cetățeanului orașului Sfântu Gheorghe – Ioan Lăcătușu – s-a schimbat radical, așa cum s-a schimbat radical viața majorității locuitorilor orașului și ai țării. În climatul de intoleranță față de români, existent atunci în municipiu și în toate localitățile etnic mixte din „Ținutul secuiesc”, mii de români au părăsit locurile de muncă, locuințele, prietenii, luând drumul bejeniei, mii de români…

În ceea ce mă privește, atunci aveam 43 de ani, o sănătate bună, o dorință de participare la viața societății civile românești, asumată de mine și ca o obligație morală, pe care o aveam față de concetățenii mei și, de ce nu, față de viitorul familiei mele. Toate acestea au fost însoțite de satisfacția de a fi lăsat loc de „bună ziua” în relațiile cu majoritatea cetățenilor municipiului Sfântu Gheorghe și ai județului Covasna. Astfel, s-a realizat integarea rapidă a mea în noul domeniu de activitate – respectiv, la Arhivele Naționale Covasna, și a început învățarea „din mers” a organizării și funcționării asociațiilor culturale românești, a demersurilor pentru înființarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei și a instituțiilor de cultură românească – muzee, biblioteci, edituri, publicații cultural-științifice, proiecte de cercetare a istoriei, culturii și civilizației românești din Arcul Intracarpatic ș.a. În noile condiții, comunitatea românească locală și-a conceput strategia de păstrare și afirmare a identității naționale românești, în mediul multietnic și pluriconfesional din zonă, refractar la prezența Alterității, bazată pe trei modalități de acțiune: prin noi înșine, prin stimularea solidarității românilor de pretutindeni cu românii din inima țării și prin solicitarea sprijinului Guvernului, Parlamentului și al Președinției patriei noastre.

Ce înseamnă pentru mine municipiul Sfântu Gheorghe, astăzi, după 50 de ani de locuire în frumoasa urbe din sud-estul Transilvaniei? Înseamnă orașul care include, în istoria sa din ultima jumătate de secol, o mică parte și din truda mea, din sufletul meu, din preocupările și dăruirea mea, pentru propășirea sa materială și spirituală. Este orașul unde, în cimitirul din jurul Bisericii vechi, din deal, își dorm somnul de veci, iubiții mei părinți – Gheorghe și Profira Lăcătușu -, bunicii soției – Titus și Elena Bănică -, fratele meu Constantin, cumnații Aurelian și Cornelia Paulencu și mulți, foarte mulți prieteni și cunoscuți. Este orașul în care locuiește familia fiicei Ioana și Laurențiu Vișniuc Lăcătușu, cu cei doi minunați copii, Cezar-Ioan și Natalia, nepoți frumoși și inteligenți, care mângâie bătrânețea bunicilor… Este orașul al cărui nume, pentru mulți români din țară și străinătate, este asociat și cu numele Lăcătușu, realitate care înseamnă, pentru mine, răsplata morală cea mai de preț.

Magdalena Albu: Doctor în Sociologie, arhivist, militant pentru drepturile românilor în propria lor țară, director științific al Centrului European de Studii Covasna-Harghita, care funcționează sub egida celui mai înalt for de știință și cultură al Statului – este vorba, desigur, despre Academia Română -, ați inițiat și dezvoltat, în timp, cu sprijinul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei, al Secretariatului General al Guvernului României și al altor entități publice și private, o serie de proiecte-reper, la nivel național, pentru cunoașterea istoriei, culturii și spiritualității românești din județele Covasna și Harghita, pentru afirmarea identității românilor din Arcul Intracarpatic. Iată câteva dintre acestea: Zilele „Andrei Șaguna”, Sesiunea Națională de Comunicări Științifice de la Izvorul Mureșului, „Primăvara culturală la Sfântu Gheorghe”, Zilele „Nicolae Colan”, SesiuneaNațională de Comunicări Științifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură, civilizație”, „Promovarea identității culturale românești din sud-estul Transilvaniei prin lucrări reprezentative”, „Recuperarea și punerea în circuitul public a documentelor referitoare la istoria, cultura și spiritualitatea românilor din județele Covasna și Harghita”, „Promovarea identității spirituale românești prin restaurarea și conservarea patrimoniului ecleziastic ortodox”, „Promovarea Limbii Române în județele Covasna, Harghita și Mureș prin Susținerea Presei Scrise Românești din Regiune”, „Comunități românești din județele Covasna și Harghita” (filme documentare) ș.a.

Vorbiți-ne, vă rog, despre rolul fundamental al Academiei Române și al celorlalți contributori din zonă și din țară, întru susținerea activității prodigioase a Centrului European de Studii Covasna-Harghita, locul unde o mână de profesioniști inimoși aduc, în fiecare an, Țara la ea acasă!…

Ioan Lăcătușu: După înființarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei și a instituțiilor de cultură din subordine, am început organizarea manifestărilor cultural-științifice, respectiv, sesiuni, simpozioane, colocvii, dezbateri, evocări, cu participarea mai multor cercetători din întreaga țară.

În finalul dezbaterilor din cadrul Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură, civilizaţie”, ediţia a XIV-a, manifestare ştiinţifică care a avut loc în zilele de 29 și 30 septembrie 2008, la Miercurea-Ciuc, pentru instituţionalizarea activităţii de cercetare desfăşurată, de ani de zile, de un grup de specialişti din principalele centre culturale ale ţării şi din judeţele Covasna, Harghita, Mureş, şi valorificată editorial, în principal, în paginile publicaţiei „Angvstia”, anuarul Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni şi al Centrului Ecleziastic de Documentare „Nicolae Colan”, cât şi pentru formarea unei baze de date cu utilizatori multipli, referitoare la arealul sud-est transilvan, s-a stabilit să se înfiinţeze Grupul de cercetare „Ioan I. Russu”. Grupul are următoarele obiective: analiza anuală a stadiului cercetărilor interdisciplinare ale istoriei, culturii şi spiritualităţii româneşti din sud-estul Transilvaniei şi a convieţuirii interetnice româno-maghiare din acest areal; stabilirea priorităţilor de cercetare a problematicii interdisciplinare specifice sud-estului transilvan, pe termen scurt, mediu şi de perspectivă; sprijinirea editării unor lucrări referitoare la istoria, cultura şi spiritualitatea românească din sud-estul Transilvaniei; organizarea unor momente în memoria cercetătorilor istoriei, culturii şi spiritualităţii româneşti din sud-estul Transilvaniei şi a convieţuirii interetnice româno-maghiare (Nicolae Iorga, Ioan I. Russu, Gheorghe Popa-Lisseanu, Sabin Opreanu, Elie Câmpeanu, Theodor Chindea, Aurel Marc, Dan Baicu ş.a.); decernarea anuală a Premiului „Ioan I. Russu”, autorilor celor mai bune lucrări referitoare la istoria, cultura şi spiritualitatea românească din sud-estul Transilvaniei şi la convieţuirea interetnică româno-maghiară; postarea pe internet a celor mai importante lucrări referitoare la istoria, cultura şi spiritualitatea românească din sud-estul Transilvaniei şi la convieţuirea interetnică româno-maghiară, prin înfiinţarea unui site distinct de cel al Forumului Civic al Românilor din Harghita şi Covasna.

Încă de la primele ediții ale manifestărilor cultural-științifice organizate în Sfântu Gheorghe, Miercurea-Ciuc, Covasna, Izvoru Mureșului, în dezbaterile care au avut loc, pe marginea temelor prezentate şi a lucrărilor lansate, s-au formulat numeroase propuneri, printre care: necesitatea implicării Academiei Române şi a principalelor centre universitare din ţară, în efectuarea unor cercetări privind istoria, cultura şi civilizaţia românească din sud-estul Transilvaniei, identitate şi integrare europeană; regionalism, autonomie, autodeterminare şi implicaţiile asupra suveranităţii naţionale; dimensiuni ale convieţuirii în medii multiculturale; istorie şi memorie colectivă; relaţii comunitare între naţional şi etnic; procese de enclavizare şi de asimilare; comunicare interetnică etc.; continuarea acţiunilor de dezvoltare a unor parteneriate culturale, sociale şi ştiinţifice cu instituţii şi organizaţii guvernamentale şi nonguvernamentale din ţară şi străinătate; promovarea unor programe culturale, sociale şi ştiinţifice cu instituţii, organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale din ţară şi străinătate; asigurarea finanţării editării şi reeditării unor lucrări privind patrimoniul cultural etnologic al comunităţilor româneşti din zona Arcului Intracarpatic, în contextul multietnic şi multicultural European contemporan.

La sesiunile solemne ale Academiei Române, dedicate Zilei Naționale a României, în anii 2015 și 2016, subsemnatul, în comunicările susținute, a avut posibilitatea să prezinte problemele cu care comunitatea românească din județele Covasna și Harghita se confruntă în eforturile întreprinse pentru păstrarea și afirmarea identității naționale.

În urma rezultatelor obținute și a demersurilor întreprinse, Prezidiul Academiei Române a aprobat, în unanimitate, acordarea egidei Academiei Române Centrului European de Studii Covasna-Harghita (CESCH), „fără implicații financiare” și în coordonarea Institutului de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai” din Târgu Mureş.

În acelașii timp, împreună cu Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române, CESCH și-a propus să realizeze studii interdisciplinare și multidisciplinare pe profil intercultural, în spațiul de confluență culturală și geografică al Curburii Carpaților, în condițiile în care, până acum, nu a existat nicio prezență academică românească de profil în zonă.

În cele două decenii de activitate, CESCH împreună cu Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” au devenit instituții de știință și cultură cunoscute, cu un important nucleu de cercetare, format din colaboratori statornici, cu un potențial de interpretare a realității, competitiv la nivel național, ce își împlinesc cu echilibru și onestitate menirea pentru care au fost înființate. Dintre proiectele realizate de CESCH, în perioada 2000-2023, menționăm: Universitatea de Vară Izvoru Mureşului (19 ediții), Sesiunea Națională de Comunicări Științifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, Cultură, Civilizație” (29 ediții), Colocviul Naţional al Grupului de cercetare „I. I. Russu” pentru studiul sud-estului Transilvaniei (16 ediții). Împreună cu partenerii săi, CESCH a efectuat mai multe cercetări, ale căror rezultate au fost publicate în numeroase volume, la Editura Eurocarpatica a Centrului European de Studii Covasna-Harghita, Grai Românesc a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei și la alte edituri partenere. Astfel, în perioada 2000-2023, au apărut peste 200 de volume și publicații. Din 2002 și până în prezent, Centrul a publicat studii și cercetări de peste 40 de mii de pagini, în domenii precum: istorie, lingvistică, sociologie, etnologie, arhivistică, etnomuzicologie etc. CESCH, împreună cu Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” și Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, a editat anuarele Angvstia (16 numere) și Acta Carpatica (10 numere) – ultimul fiind anuarul românilor din sud-estul Transilvaniei, editat împreună cu Asociația „Stefadina” din București.

Menționăm faptul că, în anul 2022, Prezidiul Academiei Române a acordat Diploma „Distincţia Culturală” subsemnatului și colegului Erich-Mihail Broanăr, „pentru valorificarea patrimoniului cultural al românilor din Arcul Carpatic”.

În 7 februarie 2023, Prezidiul Academiei Române a hotărât ca Centrul European de Studii Covasna-Harghita să funcționeze sub conducerea Centrului European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române, din București. Cercetătorii Centrului sunt prezenți de ani de zile alături de noi, cu profesionalismul și dăruirea cunoscute, conduși de distinsul prof. univ. dr. Radu Baltasiu. Aceasta este încă o dovadă grăitoare a faptului că, încă de la înfiinţarea sa, Academia Română a lucrat în spirit naţional, promovând demnitatea naţiunii române şi interesele ei de conservare naţională, a apărat drepturile la teritoriu naţional, limbă, educaţie şi cultură.

Anual, la manifestările cultural-științifice organizate de noi, participă, în medie, 250-300 de specialiști din domeniul științelor sociale, inclusiv, academicieni. Este și aceasta o modalitate de prestigiu, prin care se aduce „Țara la ea acasă!”.

Magdalena Albu: Rolul arhivelor în viața unui popor este unul fundamental. Așa cum spunea Profesorul Corneliu-Mihail Lungu, acestea reprezintă Actele de identitate ale unui Neam. Împătimit slujitor al documentelor, ați fost manager al Direcției Județene Covasna a Arhivelor Naționale ale României și, temporar, șeful Serviciului Metodologie, Îndrumare și Control din cadrul Arhivelor Naționale, primul președinte al Federației Arhiviștilor din România și, de ce nu, întemeietorul Arhivei Centrului de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, se poate spune. Ați avut o dedicare și o dragoste cu totul și cu totul speciale, ca și Vasile Lechințan, pentru Templul viu al Istoriei românilor, cuprins în însemnările timpului. Cu alte cuvinte, ați construit, din vocație, în mod demn și cu responsabilitate, ținând, permanent, sus, steagul respectului în raport cu propriul nostru trecut.

Cum ar trebui să ne poziționăm, azi, față de Arhivele Țării noastre, având în vedere dimensiunea valorică incomensurabilă a documentelor conținute de acestea, dar și valorificarea moștenirii lăsate de pleiada de mari conducători luminați și reformatori, pe care Instituția în sine i-a avut, pe parcursul vremii, în fruntea sa – și amintim, aici, un Gheorghe Asachi, un Ion Heliade-Rădulescu, un Vasile Alecsandri, un Bogdan Petriceicu Hasdeu, un Dimitre Onciul, un Constantin Moisil, un Aurelian Sacerdoțeanu, un Ioan Scurtu, un Corneliu-Mihail Lungu, ca să dăm doar câteva exemple elocvente?

Ioan Lăcătușu: Vă rog să-mi permiteți ca, înainte de a vă răspunde la întrebarea Domniei-voastre, să-mi îndeplinesc o datorie de conștiință, adresând sincere mulțumiri, distinșilor profesori universitari și arhiviști Ioan Scurtu și Corneliu-Mihail Lungu, foști directori generali ai Arhivelor Naționale ale României, pentru sprijinul acordat tuturor direcţiilor teritoriale și, în mod deosebit, celor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. Au fost sprijinite construirea şi dotarea unor sedii corespunzătoare, încadrarea cu tineri specialişti, precum şi organizarea manifestărilor ştiinţifice şi culturale vizând, cunoaşterea istoriei locale, prezervarea şi afirmarea patrimoniului arhivistic şi normalizarea convieţuirii interetnice, în aceste judeţe multietnice şi pluriconfesionale.

Astfel, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, azi, Mitropolit al Banatului, s-a reuşit să se prelucreze arhivistic fondurile deţinute de Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din Sf. Gheorghe şi să se formeze o arhivă digitizată, inclusiv, Biblioteca virtuală „Eurocarpatica”.

Deşi contribuţia Arhivelor Naţionale la soluţionarea problematicii societăţii româneşti a fost majoră în ultimii peste 30 ani, dotarea şi modernizarea instituţiei nu s-au aflat printre priorităţile guvernanţilor, deoarece, pentru unii dintre aceştia, „vremea arhivelor încă nu a sosit”, astfel că, în prezent, s-au acumulat o serie de dificultăţi pe linia asigurării spaţiilor de depozitare pentru protecţia şi siguranţa documentelor aparţinând Fondului Arhivistic Naţional, precum şi în ceea ce priveşte dotarea cu mijloace moderne şi performante necesare conservării, restaurării şi multiplicării documentelor, prin informatizarea întregului sistem al Arhivelor Naţionale.

Problema majoră care condiţionează păstrarea şi conservarea documentelor deţinute, precum şi a celor care trebuie să fie preluate de la unităţile creatoare şi deţinătoare, în condiţiile legii, a fost şi rămâne, în continuare, asigurarea spaţiilor de depozitare. Lipsa de spaţii a determinat ca preluările documentelor, care îndeplineau condiţiile prevăzute de lege, să nu se realizeze decât în foarte mică măsură.

Rezolvarea acestor probleme ar putea fi asigurată prin „Programul şi obiectivele strategice ale Arhivelor Naţionale pentru perioada 2024 -2028 şi perspectivă”, document care ar trebui dezbătut în cadrul CSAT şi supus analizei şi aprobării Guvernului României, întrucât măsurile propuse depăşesc cu mult resursele materiale şi financiare alocate instituţiei Arhivelor Naţionale, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Magdalena Albu: Ax fundamental al Istoriei Neamului nostru, Biserica Ortodoxă Română a fost, deopotrivă, Școală, Spital, Adăpost și Clipă de Rugăciune pentru mireni și clerici, secol după secol și mileniu după mileniu. Apostolatul ei continuă și în contemporaneitate, ca o necesară ecuație de continuitate întru slujirea Mântuitorului Hristos. În acest sens, exact cu trei decenii în urmă, pe 25 septembrie 1994, în Inima Țării – „leagănul de formare a poporului român”, așa cum îl definea ÎPS Antonie Plămădeală -, ia naștere, din inițiativa societății civile românești locale, sub privirea blândă și înțeleaptă a vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, Episcopia Ortodoxă a Covasnei și Harghitei. „Episcopia s-a înființat și organizat, conform spuselor aceluiași Mitropolit Antonie, pentru păstrarea poporului român, spre a opri procesul de deznaționalizare”. Practic, atunci a fost un dublu moment astral, căci a avut loc, deopotrivă, și instalarea PS Ioan Selejan, ca episcop, o Candelă permanent aprinsă a Spiritului românesc, un Ziditor de biserici și de mănăstiri în aceste locuri de Țară, un Misionar al Credinței străbune și un Pescar de suflete pentru Biserica Neamului nostru.

Bunul Dumnezeu a orânduit să vă aflați pe aceeași lungime de undă, stimate Dle Lăcătușu, cu Părintele-Constructor Ioan Selejan, despre care dr. Vasile Lechințan spunea atât de frumos că „Avea şi are o privire de om al Renaşterii în privinţa interesului nostru national şi al Bisericii Ortodoxe Române”. Creionați, vă rog, portretul primului Episcop al Covasnei și Harghitei, devenit, din anul 2009, Arhiepiscop, iar, din 2014, Mitropolit al Banatului, precum și proiectele importante, pe care le-ați realizat, pentru zonă, dimpreună cu Înaltpreasfinția Sa și, din 2014, cu PS Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, Dvs. fiind și director-fondator al Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”!

Ioan Lăcătușu: După decembrie 1989, pe fondul frământărilor existente în viaţa credincioşilor din judeţele Covasna şi Harghita, a fost reluată propunerea de înfiinţare a unei Episcopii în zonă, de către mai multe personalităţi laice şi bisericeşti şi de către reprezentanţii societăţii civile româneşti din judeţele Covasna şi Harghita. Între anii 1990-1994, conducerile asociaţiilor Liga cultural creştină „Andrei Şaguna” (președinte av. Ioan Solomon) din Sfântu Gheorghe şi Fundaţia cultural-creştină „Miron Cristea” (președinte Ilie Șandru) din Miercurea-Ciuc au întreprins numeroase demersuri pentru sprijinirea Bisericii Ortodoxe din zonă (dezbateri, memorii, expoziții, un film documentar – care a fost vizionat şi de către membrii Sfântului Sinod), formulând propunerea de înfiinţare a unei eparhii, inclusiv, în cadrul unor audienţe la Preafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul României, la Înaltpreasfinţitul Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, la Preşedintele României, Ion Iliescu, la Adrian Năstase, Preşedintele Camerei Deputaţilor, precum și la alți membri din conducerea Parlamentului, Guvernului României și la Academia Română.

În popor, se spune ca omul sfinţeşte locul. Noi putem afirma că ÎPS Ioan, înainte de a sfinţi tot ceea ce a ctitorit, a tămăduit răni adânci, a trezit speranţe acolo unde era deznădejde şi a înveşnicit ceea ce era supus distrugerii. Printr-o păstorire exemplară, care înglobează, într-o formă actualizată, experienţele marilor ierarhi ortodocşi români, Vlădica Ioan întruchipează imaginea „episcopului mileniului III”.

Tinereţea primului ierah al noii Eparhii, dragostea Sa nemărginită faţă de Biserica Ortodoxă şi credincioşii ei din această parte de ţară, conştiinţa responsabilităţilor izvorâte din misiunea încredinţată, virtuţiile vieţii călugăreşti, experienţa în restaurarea unor biserici – monumente reprezentative ale spiritualităţii ortodoxe – şi credinţa neclintită în Dumnezeu şi în Biserica Sa l-au întărit pe Vlădica Ioan şi l-au pregătit în a „gestiona frontal” o asemenea grea povară. În acest sens, au devenit emblematice imaginile cu copacii tăiaţi de părinte Ioan şI colaboratorii săi, din altarele bisericilor ortodoxe din Doboşeni, Herculian, Belin, Petec ş.a. Timpul şi ritmul de lucru al PS Ioan nu se pot „cuantifica” la adevăratele lor dimensiuni. Cuvinele sunt prea sărace şi rămân mult în urma faptelor Sfinţiei-Sale. Vorbesc, însă, grăitor, roadele vrednicei Sale păstoriri. În acest scop, o modalitate deosebit de relevantă, la îndemână, atât a celor ce privesc „cu ochiul liber”, dar, mai ales, a unor analişti avizaţi, o reprezintă compararea a ceea ce a fost şi ceea ce este, astăzi, în fiecare parohie, de pe cuprinsul Eparhiei.

Aşa cum a procedat marele mitropolit Sfântul Andrei Șaguna, pentru început, Vlădica Ioan a inventariat noianul de probleme ce aşteptau de ani de zile a fi soluţionate, apoi, a stabilit priorităţile, modul de asigurare a resurselor finaciare, materiale şi umane. Și, astfel, într-o perioadă când, în România, s-au demolat numeroase construcţii civile şi industriale, în Episcopia Covasnei şi a Harghitei, s-au construit biserici, mânăstiri, case parohiale, aşezăminte sociale şi de cultură românească, adică, s-a întâmplat un adevărat miracol, care a avut o binecuvântată finalitate: restaurarea Fiinţei naţionale prin Biserică, într-o parte a ţării, în care dăinuirea românităţii era grav afectată.

Într-o perioadă în care societatea românească era bântuită de „oarba neunire”, iar politicianismul şi populismul faceau „atâta rău, binelui public”, am asistat la un alt miracol generat de personalitatea Vlădicăi Ioan: formarea şi manifestarea plenară a unei admirabile solidarităţi naţionale faţă de românii din Episcopia Covasnei şi Harghitei, materializată în numeroase şi eficiente iniţiative, dintre care amintim: acordarea unor fonduri din bugetul central de către toate guvernele României, acţiunea ziarului „Adevărul”, care a chemat Ţara la sprijinirea reconstrucţiei bisericilor ortodoxe din Eparhie, iniţiind o colectă de strângere a unor fonduri necesare reparării şi restaurării bisericilor din Covasna şi Harghita; amenajarea unei capele ortodoxe la Vlăhiţa, de către partidul Uniunea Forţelor de Dreapta, condus, la acea vreme, de viitorul ministru Varujan Vosganian. Acestora, li se adaugă numeroși sponsori şi binefăcători, majoritatea făcând parte dintre „generoşii anonimi ai sfintelor altare româneşti”. Ca principali sponsori, menţionăm: BNR, BCR, BRD, Societatea Naţională a Petrolului Petrom, Emivas Tg. Mureş ș.a.

Dumnezeu a rânduit ca primul Episcop al românilor din Covasna şi Harghita să fie un cunoscut şi recunoscut Constructor de aşezăminte bisericeşti. S-a început cu rănile cele mai adânci: biserici ruinate, cu altare străjuite de copaci, cu naosul transformat în depozit de gunoi. S-a continuat cu repararea, renovarea şi conservarea bisericilor existente şi înalţarea altora noi. Ca un iscusit doctor ce îşi vizitează bolnavul până acesta se însănătoşeşte, PS Ioan şi-a cercetat cele peste 100 de şantiere de pe cuprinsul eparhiei, parcurgând zilnic, sute de kilometri.

Toate aceste rostiri și rodiri binecuvântate au contribuit, în timp, la formarea și consolidarea în mentalul colectiv a unei imagini publice de excepție, imagine însușită de credincioșii din toate categoriile sociale, deopotrivă, de tineri și de vârstnici, din toată țara și din diaspora, de elite laice și bisericești, de mass-media și întărită de reprezentanții instituțiilor fundamentale ale Statului român.

Înzestrat de Providență cu o imensă capacitate de muncă, pusă întru afirmarea credinţei Neamului românesc, în condiţiile în care, programul zilnic de lucru depăşește cu mult limitele obişnuite, Vlădica Ioan a fost și este permanent în rândul credincioșilor, cărora le-a împărtășit din tezaurul Învățăturii ortodoxe, fiind o pildă vie de slujire a Bisericii şi Neamului nostru românesc.

Cu timp şi fără timp, în cei 30 de ani de arhierie, a străbătut și străbate toate parohiile din subordine, slujind, învăţând, mângâind şi alinând sufletele românilor ortodocşi, doritori de sfinţenie şi de har. Prin acest „mod evanghelic de implicare în istorie” și prin forţa şi harul deosebit al personalităţii sale, a reușit să focalizeze energii şi resurse nebănuite în toate comunitățile parohiale.

Reper de demnitate naţională, Înaltpreasfinţitul Ioan s-a implicat și se implică la modul pragmatic şi eficient în viaţa cetăţii, mijlocind, cu autoritatea şi prestigiul de care se bucură, legătura reprezentanţilor instituțiilor, societăților comerciale și a societăţii civile locale, cu demnitari din conducerea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale.

De aceea, a fost și este prețuit, deopotrivă, cărturarul şi constructorul, ierarhul şi liderul de necontestat al românilor din Arcul Intracarpatic și Banat, pentru modestia şi demnitatea sa, strădania depusă cu sârguinţă, răbdare, îndrăzneală, dârzenie, pragmatism şi optimism, dar şi proiectele îndreptate spre viitor, spre cele ce aşteptau să fie împlinite, pentru păstrarea şi afirmarea identităţii naţionale, lingvistice şi confesionale a românilor, pe care i-a păstorit și îi păstorește.

Ierarhul trimis de Dumnezeu să statornicească dăinuirea românească prin Biserică, într-o zonă greu încercată din inima României, și care, după 20 de ani de rodnică păstorire în Eparhia Munților, prin Voința Divină, a fost ales să continuie misiunea apostolică în Mitropolia Banatului, Înaltpreasfințitul Ioan Selejan, în 14 noiembrie 2021, a împlinit frumoasa vârstă de 70 de ani.

Între timp, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Ioan, Arhiepiscopul Covasnei și Harghitei, azi, Mitropolit al Banatului, în anul 2010, în cadrul Editurii Eurocarpatica a Centrului European de Studii Covasna-Harghita din Sfântu Gheorghe, a fost înființată Colecția Profesioniștii noștri, în cadul căreia, până în prezent, au fost realizate 40 de volume. La majoritatea acestora, Vlădica Ioan a redactat Cuvântul de binecuvântare, texte „sfinte”, eseuri cu un profund mesaj teologic, ode înălțate Divinității, întru întărirea sufletului autorului omagiat și nu numai lui. Aceleași sentimente de mulțumire și recunoștință adresăm Preasfințitului Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, din anul 2014, ierarhul care a continuat cele începute de ÎPS Ioan și a realizat noi proiecte, urându-le celor doi ierarhi sănătate și păstorire rodnică.

Magdalena Albu: Sunteți un Român care sfințește locul, Dle dr. Ioan Lăcătușu, sau, cum bine spunea acad. Ilie Bădescu, acel „om minunat din stirpea României eterne, cu minte de savant și inimă de aur viu”, căci, iată, sute de titluri au apărut, de la momentul înființării, anul 2000, și până azi, la Editura Eurocarpatica a Centrului European de Studii Covasna – Harghita și la Editura Grai Românesc, a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei – edituri înființate și conduse mulți ani de zile de către Domnia-Voastră. Dimpreună cu Editurile Angvstia (a Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni) și Arcuș (a Centrului de Cultură Arcuș), ați realizat o serie de volume semnate de nume importante ale istoriografiei, culturii, arhivisticii, sociologiei, memorialisticii prezentului.

De asemenea, sunteți redactor responsabil al Anuarului românilor din sud-estul Transilvaniei – „Acta Carpatica” -, editat de Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Centrul European de Studii Covasna-Harghita din Sfântu Gheorghe și Asociația „Stefadina” din București, cu sprijinul financiar al Secretariatului General al Guvernului României, prin Serviciul Dezvoltare Comunitară, Monitorizare Întreprinderi și Instituții Publice. Volumul cuprinde studii de istorie, religie, sociologie, etnografie, recenzii și studii de carte etc., la care și-au adus contribuția, pe lângă nume cunsacrate, și tinerii cercetători ai Centrului European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române din București. 

Cu spiritul însetat de Adevăr istoric și Dreptate, ați creat o zestre culturală remarcabilă nu numai pentru cultura, istoriografia și știința sferei geografice a Arcului Intracarpatic, ci și pentru Panteonul valoric al întregii românități. Putem face afirmația că activitatea Domniei-Voastre reprezintă modelul perfect de integrare a unei culturi naționale – respectiv, cultura română -, în perimetrul vast al marii culturi europene și universale. Altfel spus, ați împrăștiat Lumina cunoașterii, urmând misionarismul unui Andrei Șaguna, al unui Ion Heliade-Rădulescu, Gheorghe Asachi și al atâtor alți cărturari, devotați slujitori ai Cauzei Neamului Românesc…

Ioan Lăcătușu: Ca de fiecare dată, continuăm proiectele începute în anii trecuți și inițiem altele noi, precum:1.Recuperarea și punerea în circuitul public a documentelor referitoare la istoria, cultura și spiritualitatea românilor din județele Covasna și Harghita, prin digitizarea/scanarea a 700 de volume de istorie, cultură și spiritualitate românească, pentru extinderea Bibliotecii virtuale Eurocarpatica și inventarierea a 10.000 de volume, în vederea continuării întocmirii evidenței informatizate a fondului de carte de la Biblioteca „Nicolae Colan”; 2.Promovarea identității culturale românești din sud-estul Transilvaniei prin lucrări representative. În legătură cu volumele care vor apărea la Editurile Eurocarpatica și Grai Românesc, precum și la Editurile partenere – Stefadina și Magic Print -, în anul 2024, ne propunem să continuăm proiectul cofinanțat de Secretariatul General al Guvernului, împreună cu volumele dedicate împlinirii a 30 de ani de la înființarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei, cu cele din colecția „Profesioniștii noștri”, publicațiile „Acta Carpatica”, „Grai Românesc”, Buletinul Ligii Cultural-Creștine „Andrei Șaguna” și alte cărți referitoare la istoria, cultura și spiritualitatea românească din Arcul Intracarpatic. Dintre titlurile respective, menționăm: Stela Buda – „O viață dedicată propășirii învățământului și culturii românești din județul Covasna”, Ana Alina Ciorici Costache – „Cât cântărește fericirea?”, apoi, „Începutul accensiunii”, o strălucită performanță a publicistului Mihai Trifoi. În 10 ani, am editat 10 volume de publicistică, traduceri, comentarii și opinii, Cetățeni de onoare ai comunității românești din Sfântu Gheorghe și prietenii lor de pretutindeni (2002-2023), de Ioan Lăcătușu și Erich-Mihail Broanăr.

În Colecția „Profesioniștii noștri”, au apărut ori urmează să apară volumele dedicate arhivistelor Ana Dobreanu și Elisabeta Marin, doamnei Maria Dohotaru, managerul tipografiei și Editurii Mafic Print, doamnei prof. Luminița Cornea, domnilor col. (r) Dan Prisecaru (de la Iași) și arhitectului Florea Virgil, din Sfântu Gheorghe. Încet, dar sigur, Bunul Dumnezeu ne ajută să ne apropiem de volumul cu nr. 50, o adevărată performanță, când știm de unde am plecat și câți oameni suntem antrenați în acest proiect unic în peisajul publicistic românesc.

În cadrul manifestărilor dedicate împlinirii a 30 de ani de la înființarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei, au fost editate mai multe volume de istorie bisericească, teologie, etnografie, monografii semnate de PS Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei și colaboratorii Sfinției Sale, Anuarul „Acta Carpatica”.

Magdalena Albu: Prin intermediul proiectului cofinanțat de către Secretariatul General al Guvernului României, realizat în parteneriat cu Societatea „Stefadina” din Capitală și Episcopia Ortodoxă a Covasnei și Harghitei, ați creat o punte solidă între Universul Guttenberg și cel computeristic, adică, un număr de 400 de volume de cultură, istorie, spiritualitate românească, dar și publicații naționale din, perioada interbelică, toate acestea alcătuind, azi, Biblioteca digitală Eurocarpatica a Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”. Materialele pot fi accesate de oricare persoană din țară și străinătate, pasionată de problemele românilor din Arcul Intracarpatic și de Istoria națională, în genere.

„Avem o comoară extraordinară pentru istorici, pentru cei care vor să studieze, să cerceteze, dar și o lecție pentru cei care, în continuare, se încăpățânează să prezinte un ținut secuiesc fără români”, declarați Dvs. presei, în vara anului 2021. Este o izbândă, spuneați atunci, dar și o formă de recuperare, adăugăm noi, a volumului informațional privind istoria sud-estului Transilvaniei.

Ce alte tipuri de documente aveți în vedere să introduceți în circuitul public, în viitorul apropiat?

Ioan Lăcătușu: Cercetătorii interesaţi de valorificarea ştiinţifică a documentelor din arhivă CEDMNC și alte arhive partenere, trebuie să aibă în vedere următoarele noutăți:

  1. A fost scanat, integral, Fondul arhivistic Protopopiatul ortodox Treiscaune; 2. De asemenea, a fost scanat, integral, Fondul arhivistic Protopopiatul ortodox Sf. Gheorghe; 3. Despre Parohia ortodoxă Tg. Secuiesc și parohiile din jur, documentele pot fi cercetate în Fondul Protopopiat Oituz; 4. Sunt date în cercetare și fondurile Protopopiatul Greco-catolic și cel Ortodox din Odorheiul Secuiesc; 5. Se poate da în cercetare Colecția de presă și tipărituri; 6. Arhiva CEDMNC păstrează scanate 35 de periodice în limba română și bilingve – română și maghiară – din fostele scaune secuiești Ciuc, Giurgeu, Odorhei și Treiscaune. Aceste periodice, împreună cu peste 600 de volume referitoare la istoria, cultura și spritualitatea românilor din Arcul Intracarpatic și din alte zone ale țării, pot fi consultate și pe platforma Bibliotecii Digitale „Eurocarpatica”; 7. În completarea publicațiilor astriste (Buletinul ASTRA, Astra Ciucului etc.), pot fi studiate și documentele din Fondul ASTRA Treiscaune; 8. Va fi dată în cercetare, partial, și Colecția de documente; 9. La Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, au fost predate o serie de documente referitoare la Școlile confesionale ortodoxe din jud. Treiscaune şi un număr important de manuale pentru învăţământul confesional românesc din Transilvania; 10. Continuăm să actualizăm bibliografia tematică referitoate la istoria, cultura și spiritualitatea românilor din Arcul Intracarpatic și să identificăm cotele unor noi documente aflate în păstrare la alte arhive laice și bisericești, de pretutindeni.

Toate acestea vor contribui la redactarea unor noi volume de istorie locală, cultură, etnografie, sociologie, întregind volumele de referință editate până acum.

Magdalena Albu: Făcând o trecere necesară de la filonul cultural la cel istoric al perimetrului Harghita-Covasna, pentru perpetuarea valorilor cărora v-ați închinat o jumătate de secol de viață, într-un interviu recent, afirmați, stimate Dle dr. Ioan Lăcătușu, faptul că „Românii mai sunt concetrați în zona de sub munte, la marginea județului. Sunt multe localități unde nu au reprezentanți în consiliile locale, iar, la nivel județean, nu mai contează ca număr. Am rămas fără putere de decizie în Covasna”. O stare concretă și dureroasă de fapt, pe care puțini o cunosc, cu adevărat, astăzi…

Ca sociolog, arhivist și fost viceprimar al urbei Sfântu Gheorghe, realizați, vă rog, un tablou comparativ între gradul de reprezentare a românilor, în propria lor Țară, pe acest meleag, înainte și după borna temporală 1989!…

Ioan Lăcătușu: În ultimii 106 ani, de când Transilvania a revenit la Țara Mamă (1918-2024), doar în 41 românii, împreună cu maghiarii, au participat la conducerea treburilor publice, din actualele județe Covasna și Harghita – 1918-1940 și 1968-1989. În anii care au urmat Dictatului de la Viena și în cei din timpul Regiunii Autonome Maghiare, practic, românii au lipsit total din conducerea vieții publice locale. După 1989, Statul Român este prezent în zonă, prin forțele armate, cele de ordine publică (Poliție, Jandarmerie, ISU, SRI etc.) și de instituțiile descentralizate ale ministerelor. Prezența românilor în Consiliile locale și județene este simbolică și fără nicio putere de a-și apăra interesele. În cazul unor încălcări grave ale acestora, prin demersurile inițiate de către societatea civilă românească, Justiția mai poate îndrepta lucrurile.

Conducătorii politici aflați vremelnic la conducerea țării, dacă ar dispune de voință politică, ar găsi soluții. O variantă ar fi o nouă împărțire administrativ teritorială a țării. O altă posibilitate o constituie preluarea experienței unor state europene, care au situații asemănătoare, vezi cazul Slovaciei ș.a.

Magdalena Albu: Mitul Păsării Phoenix a fost o prezență constantă în viața Dvs., căci ați fost lovit de nenumărate ori de către adversari, dar v-ați ridicat, întotdeauna, cu Demnitate, Echilibru și Înțelepciune. Credința în Dumnezeu și Familia au reprezentat stâlpii fundamentali ai existenței Dvs., iar, din acest punct de vedere, constituiți un reper moral pentru societatea întreagă, fiind apreciat, deopotrivă, de românii și de maghiarii din Țară și din străinătate.

Constructorul de instituții și cultură din Dvs. cum vede Familia – „mica biserică”, la tinerețe, și „mica mănăstire”, la senectute, așa precum frumos o definea neuitatul, pentru Ortodoxie, izvor duhovnicesc – Arhimandritul Teofil Părăian, de la a cărui naștere s-au împlinit, în 2024, 95 de ani?

Ioan Lăcătușu: Deși viata mi-a oferit prieteni în toată lumea, pentru mine, familia a fost și rămâne principalul „stâlp” de suținere necondiționată a tot ceea ce am făcut și fac în viață, principalul sprijin în depășirea necazurilor și greutăților.

Împreună cu soția Felicia, prin iubire, convieţuire armonioasă, dăruire faţă de binele familiei, înţelepciune, întrajutorare – la bine şi la greu -, respect reciproc, ne apropiem de jumătate de secol de viaţă în comun, în care am reuşit să depăşim toate greutăţile, provocările şi încercările şi să ne îndeplinim, așa cum trebuie, binecuvântatele rosturi ce ne-au revenit în viaţa publică a municipiului Sf. Gheorghe, a judeţelor Covasna şi Harghita şi nu numai. Multe şi mari sunt meritele soţiei Felicia, în tot ceea ce am reuşit să realizez, în această perioadă istorică, în care au avut loc schimbările cunoscute.

Sunt greu de redat în cuvinte iubirea nemărginită şi dragostea profundă cu care soția a vegheat la creşterea şi educarea fetiţei noastre dragi, Ioana, fiinţă fără de care, nici nu ştim cum ar fi arătat viaţa noastră. Aşadar, am trăit şi trăiesc în Sfântu Gheorghe, de aproape jumătate de veac, cu cinste şi demnitate, în urma căsătoriei cu Felicia Şerbănescu, care avea în oraș pe bunicii Titus şi Elena Bănică, cei care au crescut-o, împreună cu sora Cornelia, atunci ajunşi la vârste venerabile şi care aveau nevoie de ajutor. Suflet generos sau, altfel spus, bunătatea întruchipată, soţie, mamă, noră, cumnată, mătuşă, naşă, cumătră, colegă, vecină, prietenă, Felicia, în relaţiile cu membrii familiei, prietenii şi cu toţi cei menţionaţi, a dovedit ospitalitate, generozitate şi sprijin la nevoie. Destoinică, vrednică, gospodină, sociabilă, iubitoare de istoria, limba şi cultura română, bună cunoscătoare a realităţilor din zonă, înţelegătoare faţă de importanţa misiunii asumate de mine, a preluat tot greul întreţinerii gopsodăriei, degrevându-mă pe mine, astfel, de toate aceste îndatoriri, ce îmi reveneau în familie.

Asigurând un climat de bună înţelegere în familie, de confort sufletesc adecvat muncii intelectuale, m-a încurajat şi sprijinit în toţi aceşti ani, de la tehnoredactarea şi, după caz, corectura a zeci de articole, studii şi volume, insistând să nu îi fie menţionat numele, până la participarea la manifestările cultural-ştiinţifice româneşti organizate la Sfântu Gheorghe, asigurând, atunci când a fost cazul, găzduirea unor prieteni prezenţi la aceste manifestări, în rândul cărora s-a aflat, de mai multe ori, „fratele” Vasile Lechinţan, din Cluj-Napoca.

Astfel, a fost posibil ca, în toată perioada postdecembristă, eu să lucrez, în două „schimburi: unul la stat şi celălalt, la băiat”. Lăsând gluma la o parte, după îndeplinirea sarcinilor profesionale, masa de prânz şi o jumătate de oră de „somn profund”, deprins după metoda de dormire rapidă, am continuat munca de cercetare, la Centrul de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, o lumină rămânând aprinsă, până spre miezul nopţii…

Un moment deosebit, în familia noastră l-a constituit căsătoria Ioanei cu Laurențiu și formarea familiei Vișniuc-Lăcătușu. Ginerele Laurenţiu este un fecior vrednic, harnic, priceput la toate, profesionist de clasă, truditor pentru prosperitatea familiei, respectuos cu părinţii şi cu socrii. Primul rod al al tinerei familii a fost o mândreţe de fecior – Cezar-Ioan -, urmat, îndeaproape, de frumoasa lui surioară Natalia, azi, elevi silitori şi îndrăgostiţi de calculator, pian, patinaj, balet, înot și de părinți și… bunici. Ioana este o soție și o mamă iubitoare, o gospodină vrednică, o fiică și o noră respectuoasă, sprijin de nădejde, alături de Laurențiu, pentru părinți și socri.

Şi, apropo de tânăra familie a Ioanei, Felicia, care toată viaţa a iubit copiii, inclusiv, sutele de elevi din Săvăstreni, Dobârlău şi Vâlcele şi copiii de la grădiniţile din Sfântu Gheorghe, a iubit şi iubeşte pe nepoţii Cezar-Ioan şi Natalia, încă de la naşterea lor veghind la creşterea şi educarea acestora, ca o adevărată mamă, substituind vizitele mai rare ale bunicului, care îi iubeşte, însă, la fel de mult.

Niciodată nu voi putea mulţumi îndeajuns soției Felicia, fiicei Ioana, ginerului Laurenţiu şi minunaților nepoți Cezar-Ioan și Natalia, precum și tuturor celorlalți preieteni, pentru modul exemplar în care au fost lângă mine, în marea încercare pricinuită de Covid 19!… A trebuit să mă confrunt cu această mare încercare, ca să mă conving de trăinicia sentimentelor care însoțesc familiile noastre și de respectul și prețuirea de care mă bucur din partea atâtor prieteni din întreaga țară și nu numai (este drept că sunt suficienți și cei de altă părere!). Căci, alături și împreună cu minunata mea familie, în toată viața m-am bucurat de prietenia, generozitatea, solidaritatea și sprijinul marii „familii” formate din colegi, prieteni, colaboratori, parteneri, oameni de omenie și de spirit românesc, fără de care, modestele mele izbânzi, în toate domeniile, ar fi fost mult, mult mai puține. Le mulțumesc tuturor și îi asigur de prețuirea și recunoștința mea nesfârșită!…

Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ocrotească bătrâneţele şi să asigure trecerea lină spre lumea celor care nu cuvântă, iar rămăşiţele pămâneşti să-şi găsească odihna veşnică, în cimitirul de lângă Biserica din Deal, alături de părinţii, bunicii, fraţii, surorile şi celelalte rude, cu speranţa că, potrivit rânduielilor strămoşeşti, urmaşii şi prietenii mai tineri vor rosti o rugăciune, vor aprinde o lumânare, vor depune o floare, însoţite de nostalgia unor frânturi, din noianul amintirilor întipărite în textele scrise şi în memoria colectivă.

Magdalena Albu: Stimate Dle dr. Ioan Lăcătușu, anul 2024 a fost unul fast, dăruindu-vă clipe de neuitat alături de colegii și partenerii Dvs. tradiționali…

Împărtășiți-ne, vă rog, din frumusețea și emoția unică a acestor clipe!

Ioan Lăcătușu: În anul 2025, se împlinesc 35 de ani de activitate cultural științifică și civică, pusă în slujba dăinuirii românești în Arcul Intracarpatic. Actualmente, sunt cercetător științific asociat în cadrul Cadrul European de Studii în Probleme Etnice (CESPE) al Academiei Române, iar în anul 2024 am continuat activitatea de cercetare și cea editorială, împreună cu colegii de la instituțiile culturale și civice românești din centrul țării.

Ca la fiecare sfârșit de an, încununarea strădaniilor colegilor CESCH și ai CEDMNC este prezentată pe larg în Raportul de activitate pe anul 2024, înaintat, deopotrivă, Episcopiei Covasnei și Harghitei și Academiei Române, document de unde redăm câteva informații ce includ și truda noastră. Iată-le: contribuția la implicarea instituțională a Academiei Române în cercetarea zonei noastre; continuarea, cu profesionalism și dăruire, a activității CEDMNC și CESCH, de către colegii Erich-Mihail Broanăr, Ciprian Hugianu, Tatiana Scurtu, preoții Laurențiu-Gabriel Panciu și Ion Marin, precum și de Dragoș Burghelea – FCRCH; organizarea, fără întrerupere, a proiectelor tradiționale: Eminesciana; Unirea Principatelor; Primăvara culturală la Sfântu Gheorghe; Basarabia – istorie și contemporaneitate; Acordarea titlului de Cetățean de onoare al comunității românești din Sfântu Gheorghe; Zilele „Andrei Șaguna” – Colocviul și Premiile I. I. Russu, Nedeea Sânpetrului; Universitatea de vară de la Izvoru Mureșului; Ziua Limbii Române; Eliberarea orașului Sfântu Gheorghe de sub ocupația străină; Sesiunea Națională de Comunicări Științifice „Românii din Sud-Estul Transilvaniei”; Zilele „Nicolae Colan” ș.a.; obținerea cofinanțării, din partea SGG, pentru două proiecte: Sesiunea de comunicări și Promovarea identității naționale, prin lucrări reprezentative, iar, din partea Consiliului Județean Covasna, a cofinanțării volumelor semnate de drd. Tatiana Scurtu și Ciprian Hugianu.

De asemenea, la Editurile Eurocarpatica și Grai Românesc, au apărut 24 de volume, din rândul cărora amintim: volumele „Mass-media, despre dăinuirea românească în centrul țării” de Ioan Lăcătușu, volum apărut cu sprijinul Asociației „Stefadina” (domnii dr. Mihai Nicolae, prof. univ. dr. Corneliu-Mihail Lungu și cercetător șt. dr. Magdalena Albu); volumul despre familia Nistor din Araci, semnat de prof. univ. dr. Ioan Vlad, dr. Ioan Lăcătușu și Ciprian Hugianu; lucrările semnate de preoții Laurențiu-Gabriel Panciu, Vlad Irimia, de poeții Ionel Simota și Tatiana Scurtu; lucrările de istorie locală semnate de Ciprian Hugianu, Mihai Trifoi, Constantin Aitean ș.a. Remarcăm apariția, în colecția „Profesioniștii noștri”, din cadrul Editurii Eurocarpatica, a 6 volume dedicate următoarelor personalități: prof. univ. dr. Corneliu-Mihail Lungu, scriitorilor Catinca Agache și Dumitru Hurubă, dr. Ana Dobreanu, prof. ing. Maria Peligrad și doamnei Maria Dohotaru, director general Magic Print Onești.

Un loc aparte îl ocupă lucrarea monografică dedicată satului natal Tatomirești, apărută cu sprijinul Episcopiei Hușilor, al PS Ignatie, al Societății „Stefadina” (domnii dr. Mihai Nicolae, Ștefan Hașegan și, în mod deosebit, doamna dr. Magdalena Albu). Evidențiem, totodată, sporirea contribuției intelectualilor din diaspora: Ioan Muscutariu (SUA), Ioan Ciurea, Catinca Agache (Germania), originari din Arcul Intracapatic, la activitatea cultural-științică locală.

Un proiect important l-a constituit marcarea a 30 de ani de la înființarea Episcopiei Covasnei și Harghitei. Ca gest de prețuire și recunoștință față de înaintași, s-a concretizat înălțarea bustului protopopului Aurel Nistor, în preajma Catedralei Ortodoxe din Sfântu Gheorghe, cu sprijinul Asociației Cultul Eroilor Vâlcea.

De asemenea, includerea Revistei „Acta Carpatica” (anuarul românilor din sud-estul Transilvaniei), în tomul I – Transilvania și Bucovina – al Enciclopedia publicaţiilor istorice și culturale din România, o lucrare coordonată de către acad. Victor Spinei și apărută sub egida SECȚIEI DE ȘTIINȚE ISTORICE ȘI ARHEOLOGIE A ACADEMIEI ROMÂNE, INSTITUTUL DE ISTORIE „GEORGE BARIȚIU” CLUJ-NAPOCA, a însemnat o altă recunoaștere la nivel academic a activității științifico-publicistice, pe care o desfășoară Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din cadrul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei și Centrul European de Studii Covasna-Harghita din Sfântu Gheorghe, împreună cu Asociaţia „Stefadina” din Bucureşti. Colegiul de redacție al revistei este alcătuit din dr. Ioan Lăcătușu – redactor responsabil, membri: prof. univ. dr. Corneliu-Mihail Lungu, dr. Mihai Nicolae, prof. univ. dr. Radu Baltasiu, dr. Nicolae Bucur, dr. Anton Coșa, dr. Ana Dobreanu, prof. univ. Ion Giurcă, cercet. Șt. Ana Grama, ing. Ciprian Hugianu, dr. Costel Cristian Lazăr, dr. Vasile Lechințan, dr. Dorel Marc, prof. Vilică Munteanu, pr. dr. Laurențiu Gabriel Panciu, prof. univ. dr. Alexandru Porțeanu, dr. Constantin Secară, dr. Alin Spânu, pr. Ioan Matrin, prof. Vasile Stancu, prof. drd. Florentina Teacă, prof. univ. dr. Petre Țurlea, iar Erich-Mihail Broanăr – secretar de redacție.

Subliniem, cu satisfacție, continuarea relațiilor de colaborare și sprijin cu foarte mulți intelectuali din multe localități din țară și lume, din rândul cărora menționez pe ierarhii: ÎPS Ioan – Mitropolitul Banatului, ÎPS Laurențiu – Mitropolitul Ardealului; PS Petru Gherghel – Episcopul romano-catolic de Iași, PS Andrei – Episcopul Covasnei și Harghitei, PS Ignatie – Episcopul Hușilor, PS Sofian Brașoveanu – Episcop Vicar, Mitropolia Germaniei, precum și personalități importante ale vieții publice românești, precum: acad. Ioan-Aurel Pop – președintele Academiei Române, prof. ing. Nicolae Noica – membru de onoare al Academiei Române, prof. univ. dr. Ioan Bolovan – membru supleant al Academiei Române, profesorii universitari: Cornel Sigmirean, Ioan Opriș, Valer Dorneanu, Ioan Solcanu, Ioan Scurtu, Corneliu-Mihail Lungu, Ilie Bădescu, Radu Baltasiu, Ioan Vlad, Mircea Popa.

Și pe această cale, aducem sincere mulțumiri Bunului Dumnezeu și tuturor celor care au fost și sunt lângă mine, colegilor mei, în eforturile depuse pentru înființarea și funcționarea arhivei și bibliotecii Centrului Nicolae Colan, Bibliotecii digitale Eurocarpatica, Editurilor Eurocarpatica și Grai Românesc, unde au văzut lumina tiparului peste 400 de cărți și publicații referitoare la istoria românilor din Arcul Intracarpatic, inclusiv, anuarele și revistele „Angvstia” și „Acta Carpatica”, „Grai Românesc”, Buletinul Ligii „Andrei Șaguna”, Almanahul „Grai Românesc”, Foaia de cultură Românească „Oituzul” ș.a.

O performanță demnă de luat în seamă se referă la consilierea și sprijinul acordat pentru 12 doctoranzi, care au obținut titlul de doctori în istorie, teologie, sociologie, cu teme referitoare la istoria și cultura românilor din Arcul Intracarpatic și conviețuirea lor cu secuii/maghiarii din zonă. În prezent, beneficiază de acest sprijin doctoranzii: Tatiana Scurtu, Matei Blănaru, Florentina Teacă și Dragoș Burghelea. La acestea, se adaugă numeroși autori ai unor lucrări de licență, masterat, obținerea gradului didactic și redactarea unor lucrări monografice. De ani de zile, redactez textele pentru majoritatea articolelor In Honorem și In Memoriam, dedicate personalităților românești din zonă, cu ocazia primirii unor premii sau la trecerea lor la cele veșnice.

Sunt profund recunoscător bunilor noștri ierarhi ÎPS Ioan, astăzi, Mitropolit al Banatului, PS Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, personalităților din Administrația publică centrală și locală (prefecți, parlamentari, funcționari publici), publiciștilor din mass-media locale și centrale, cercetătorilor din mediul academic, care au dat curs, astfel, unui superb proiect de solidaritate românească.

Din respect pentru adevăr, subliniez rolul celor două Centre în formarea unor lideri ai societății civile, ai vieții publice din România și ai unor specialiști afirmați în mediul academic românesc, precum: dr. Violeta Popescu (n. Pătrunjel), dr. Codrin Dumitru Munteanu, prof. univ. dr. Codrina Șandru, monahia prof. dr. Nicoleta Ploșnea, cercetător dr. Dorel Marc, dr. Costel Cristian Lazăr, parlamentarii Dan Tănase și Cosmin I o sub, publiciștii Dumitru Manolăchescu, Oana Mălina Negrea, Ana Alina Ciorici Costache, Doru Decebal Feldiorean, Maria Crețu-Graur, pr. dr. Sebastian Pârvu, pr. dr. Alin Câmpeanu, pr. Constantin Stroilescu ș.a.

În continuarea distincțiilor primite în anii trecuți din partea Patriarhiei Române, Mitropoliei Ardealului, Episcopiei Covasnei și Haghitei, Președinției Academiei Române, Academiei Oamenilor de Știință din România, Asociațiunii ASTRA, Consiliului Local Iași, și în anul 2024, am primit însemne de prețuire a muncii obștești, precum: disticția „Episcop Grigorie Leu” și titlul de Cetățean de onoare al comunei Rebricea, județul Vaslui, precum și Placheta de onoare a Senatului României. Dar cea mai mare distincție o constituie mesajele de apreciere pe care le primesc de la numeroși prieteni și colaboratori, de pretutindeni.

Magdalena Albu: Ați fost și sunteți un vajnic reprezentant al istoriografiei și culturii române în sud-estul Transilvaniei, cu o bogată operă scrisă în spate, dar și o prezență academică militantă, de jumătate de secol, în viața Cetății și în mass-media, un „voievod al rezistenței românești în secuime”, după cum vă definește istoricul și profesorul univ. dr. Ioan Vlad.

În încheierea acestui dialog de suflet, pentru care vă mulțumesc în mod deosebit, aș vrea să transmiteți câteva gânduri atât Românilor din zona Harghita-Covasna, cât și celor din Țară și Diasporă!

Ioan Lăcătușu: Mai întâi, Vă mulțumesc Domniei-Voastre „din cer până în pământ”, pentru profesionalismul și dăruirea cu care ați acceptat să redactați acest volum, important pentru cititorii de astăzi, dar, mai ales, pentru generațiile viitoare. Vă rămân profund îndatorat și vă asigur de prețuirea și recunoștința mea. Apoi, le mulțumesc, cu anticipație, cititorilor, pentru interesul manifestat în ceea ce privește cunoașterea realităților complexe din Arcul Intracarpatic, invitându-i să viziteze aceste meleaguri binecuvântate. Majoritatea concetățenilor maghiari din zonă sunt oameni harnici, buni gospodari și ospitalieri. Din păcate, și ei sunt manipulați și convinși să creadă în unele deziderare politice, departe de interesele lor reale. De-a lungul vremii, locurile și oamenii din Arcul Intracarpatic au avut strânse relații economice, sociale și culturale cu românii de peste Carpați.

După cum am afirmat de mai multe ori, noi, „cei puțini, din inima țării”, nu vrem privilegii, dorim doar sprijin pentru a asigura un minimum de echilibru, de echitate între beneficiile de care au parte concetăţenii maghiari şi sărăcia resurselor noastre financiare, destinate păstrării şi afirmării identităţii naționale.

Solidaritatea românilor de pretutindeni cu românii din Arcul Intracarpatic are tradiții seculare. Această moștenire sfântă trebuie continuată, în forme actualizate, precum proiectele „Români pentru români”, „Solidaritatea versanților” ș.a.

Și cu această ocazie, reafirmăm convingerea că problemele cu care ne confruntăm noi, aici și acum, nu sunt doar ale românilor din judeţele Covasna și Harghita, ci ele vizează Fiinţa naţională şi reprezintă o problemă vitală a întregii românități.

Cu speranța în vremuri mai bune, păstrându-ne credinţa în Dumnezeu, trebuie să asigurăm afirmarea identității naţionale, chiar şi în condiţiile cele mai vitrege. Este nevoie să adaptăm modalitățile de acțiune, la realitățile vremurilor actuale, să preluăm exemplele de bună practică din alte țări. Timpul curge în favoarea noastră. Trebuie doar să acționăm, în consens cu semnele vremii.

Dr. Magdalena ALBU

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail