Pe artistul Nicolae Voiculeț, virtuoz al naiului, care „a făcut cunoscută tradiţia poporului său prin sunet în peste o sută de concerte, în diverse colţuri ale lumii”, am avut bucuria și onoarea să-l întâlnesc la Nedeia Sântpetrului ce a avut loc la Vâlcele, la sfârșitul lunii iunie, unde a fost invitat să participe la programul artistic organizat în cadrul celei de a XXVIII- a ediții a Zilelor „Andrei Șaguna”.
A urcat pe scena din centrul comunei alături de membrii corurilor„Pădurenii” din Barcani și „Voievzii Munților” din Vâlcele, iar muzica naiului său „a pansat” fiecare suflet prezent la spectacolul din acest an în care simțim atât de acut lipsa activităților culturale. „Aceasta este scena inimii și a sufletului meu, SATUL ROMÂNESC, care a fost distrus și îngenunchiat, dar NOI, prin voința și puterea sunetului bucuriei și a CREDINȚEI noastre infinite în BUNUL DUMNEZEU, vom reânvia acest NEAM și acest POPOR!”-a spus în fața celor prezenți, după intonarea Imnului Național, la nai.
Am stat de vorbă ca doi oameni care se cunoșteau de mult timp, legați fiind prin firele nevăzute ale străbunilor noștri dar mai ales prin dragostea față de Neam și Țară.
Stimate domnule Nicolae Voiculeț! Interpretarea Dvs pe scenă mi-a înodat lacrimile în bărbie, și cred că nu doar mie, datorită frumosului și emoției aduse prin muzica Dvs la Vâlcele, Covasna, în inima țării. Cum ați ajuns astăzi aici, la noi?
Am ajuns repede, fericit și binecuvântat pentru că acest loc are nevoie de toți care au de oferit un gram de iubire, de nădejde, de speranță, de bucurie pentru acești oameni, pentru acești români de-ai noștri din centrul țării, din inima României. Așa ajuns, de fapt, însuflețit de ideea de a mă întoarce într-un loc în care am mai fost, dar fără să cânt, ci doar să-l descopăr, acum câteva săptămâni, când preotul Vasile Tămaș derula Campania de ajutorare pe care a făcut-o în toată perioada de pandemie, când alți oameni, indiferent că-s politicieni sau oameni de stat, făceau mai puțin sau aproape de loc, sau stăteau izolați sau chiar ascunși de frica acestui virus, în timp ce acest preot minunat și special umbla pe ulițele României ca să ajute oameni care realmente aveau nevoie de sprijin, care aveau nevoie de nădejde. Am făcut această mare paranteză ca să spun, de fapt, că părintele Tămaș este cel care m-a invitat să vin astăzi la Vâlcele, el este cel care m-a însuflețit și m-a determinat prin felul dumnelui de a fi, să fiu astăzi împreună cu Dvs, aici. Bineînțeles că noi am respectat toate hotărârile momentului vizavi de distanțare și de protecție, numai că distanțarea dintre noi, acea distanțare a spiritului, a sufletului și a dumnezeirii pe care noi încă o mai avem, nu poate fi oprită și nu poate fi încadrată în nicio restricție a acestor momente. Lui Dumnezeu nu poți să-I pui mască, credinței acestui popor nu poți să-i pui mască, acestor oameni care strigă dieperați, AJUTOR!, nu ai cum să le pui mască pentru că în momentul în care le pui mască, le iei dreptul la viață, ceea ce s-a și întâmplat, din păcate. Istoria va consemna aceste momente așa cum le-a consemnat pe celelalte dinainte, și va arăta copiilor noștri și nepoților noștri prin ce am trecut noi acum, în această perioadă bizară din multe puncte de vedere, dar poate necesară din multe alte puncte de vedere, pentru că Dumnezeu este mai mare și știe, mai bine decât noi toți, cum să cearnă oamenii și cum să cearnă răutatea, bunătatea și toate celelalte.
După cum ați văzut, a fost un spectacol cu public puțin numeros din cauza strării de alertă datorată pandemiei de coronavirus. Ce ați simțit cântând în fața acestor români care au ținut neapărat să fie prezenți- unii au venit chiar din Rupea, din Brașov, aflând că Dvs veniți astăzi aici?
Eu sunt mai mult decât onorat, mai ales că îmi este atât de dor de scenă. De patru luni de zile nu am mai cântat, ultimul concert pe care ar fi trebuit să-l am ar fi fost în 9 mai, pentru rezistența anticomunistă, la Ateneul Român, un concert gradios, în memoria acestor eroi și martiri, și a acestor oameni care s-au sacrificat, unii chiar din aceste zone. Ideea este că deși au fost oameni puțini, au fost foarte multe suflete! Pentru că eu nu cânt doar pentru România de pe pământ, de multe ori mi s-a întâmplat, în 30 de ani de carieră, să cânt pentru România din Cer, acea Românie care este uitată și sacrificată, deși ea a fost persecutată și sacrificată atunci, ea este sacrificată și acum. Așa cum pe Hristos în fiecare an îl răstignesc, așa este sacrificat și poporul roman, și cei din cer.
Poporul român din Covasna și Harghita este sacrificat de politicienii noștri pentru că nu reprezentăm nicio miză politică. La simpozioanele de ieri, alaltăieri, un prieten de la București a spus că „noi românii de aici nu avem nevoie doar de solidaritate, ci e nevoie ca românii din afara mijlocului țării să vină și să ne fie alături prin acțiuni comune. Cum vedeți Dvs că s-ar putea întâmpla această întâlnire și conlucrare dintre românii din afara mijlocului țării și românii din toată țara și chiar din diaspora?
Am să vă spun ceva: Nu mai așteptați nimic de la acești „oameni”, care unii dintre ei sunt politicieni, și care unii dintre ei conduc această țară mai ales în momentele acestea. De ce? Pentru că dumneavoastră aveți ceva deasupra tuturor acestor indivzi, îl aveți pe Dumnezeu! De ce vă așteptați ca niște „oameni” să vă facă ceva, să vă ajute, să vă bage în seamă, să vă dea milă?
Nu la politicieni mă refeream, că aceștia ne-au părăsit de mult, ci la românii de rând…
Nu trebuie să capitulați și vă demoralizați în niciun sens, pentru că sunt soluții, și cum spuneam, Dumnezeu nu lasă acest neam și nu vă lasă nici pe dumneavostră care sunteți foarte importanți pentru neamul românesc, și care ați fost de-a lungul secolelor foarte amărâți, istoric. Dar credeți-mă, prin programe culturale, prin programe legate de turism, legate de turismul rural- pentru că zona aceasta este de o frumusețe infinită – sunt sigur că toți românii României vor fi alături de Dvs și vor veni aici să vă descopere frumusețea, bunătatea și ospitalitatea, dar și nevoile, odată cu asta. Părerea mea este că trebuie create programe și proiecte prin care să arătați României cine sunteți, ce sunteți și ce doriți. Eu vă accord acest sprijin și prin turneele pe care aș putea să le fac în aceste două județe Covasna și Harghita, aducând cu mine nu numai presa română ci și presa internațională, aducând cu mine nu doar oameni din România, ci oameni de pe tot Globul. Eu sunt convins că după un an de turnee și de campanii de genul acesta, aceste două județe ar fi mai înfloritoare decât multe alte județe ale Regatului sau ale Moldovei.
Cum ar arăta începutul acestei colaborări?
Vreau să încep această campanie și turneul național care se va intitula SATE SFINTE ALE ROMÂNIEI, pentru că România are 13.000 de sate și doar 300 de orașe, România s-a învârtit în jurul vetrei satului românesc. România este biserica, este școala, este cimitirul, este livada, sunt dealurile, locurile de pășune- asta e România. Tinerilor care aleg să plece trebuie să le găsim motivația și butoanele, trebuie să le găsim nevoile. Trebuie să găsim modalitatea de a le deschide nu ochii, ci inima, sufletul, esența și apartenența la neamul lor.
Cert este că nimeni nu acordă niciun fel de ajutor satului românesc, care este un mare patrimoniu european și universal, niciun fel de atenție. Satele din Elveția, din Franța, peste tot sunt bijuterii. Marii oameni, marii inițiați, persoanele influente ale omenirii stau la sat, în sate extraordinare ale lumii, pentru că ei au nevoie- noi toți avem nevoie să ne apropiem de natură, noi toți avem nevoie să ne apropiem de VIAȚĂ. Și VIAȚA unde este? Nu între blocuri de sticlă, și de ciment! NU! Viața este la sate, viața este între florile câmpului, viața este între animalele din ogradă, viața este între noi și Dumnezeu, și rugăciunile și crucea pe care ne-o facem. Asta e viața noastră!
Și Dvs, ca Ostaș al lui Hristos, cum ați afirmat că sunteți, o să faceți pentru românii din Covasa și Harghita ceea ce poate alți artiști nu au făcut…
Nu e o competiție aici! Eu știu ce pot să face eu cu sunetul naiului românesc! Pot să ridic catedrale spre cer cu aceste sunete care merg, vertical, direct spre Dumnezeu. Forța pe care o am în muzică și pe care o am în această iubire pe care am primit-o de la părinții mei, este incomenurabilă.
****
„Nicolae Voiculeț, artist complex, virtuoz al naiului, dirijor, coordonator muzical și producător, promotor al imaginii României, devenind astfel un Ambasador al Identității Naționale a făcut cunoscută tradiţia poporului român prin vibrația naiului sau, în sute de concerte susținute în întreaga lume. A colaborat cu artisti si orchestre de renume mondial în diferite ocazii dar și în scopuri caritabile. Sunetul naiului său a călătorit în lume, ducând cu el inegalabila muzică românească din Japonia în America de Nord, din lumea arabă în America de Sud. A concertat în toată Europa și a fost invitat pe cele mai importante scene alături de orchestra sa. Este Ambasador al Turismului Românesc, iar în ultimii 10 ani a susținut concerte în prezența a peste 65 de lideri de stat și a răspuns cu onoare invitațiilor de a concerta pentru imaginea Romaniei in lume.
Alături de naiul său a umblat cu tălpile goale prin lume, împărtăşind complexitatea naturii de a fi român, omagiind trecutul şi strămoşii, repurtând izbândele lor prin graţia şi vibraţia stigătului pământului său. Folclorul românesc curge prin venele artistului şi nu a existat nicio clipă în care să se fi dezis de originea sa. Aşadar, pentru a propovădui cultura naţională şi spre a împărtăşi din misticismul naiului, Nicolae Voiculeţ înfiinţează, în urmă cu 22 de ani, la Chicago, prima şcoală de nai din America. Aici şi-a pregătit elevii să comunice în limbajul universal al naiului, muzica fiind unul din mijloacele de coeziune ale grupurilor, comunităţilor şi societăţilor, precum şi singura modalitatea de a anula diferenţele dintre ele.
Tactul şi dragostea pentru pedagogia muzicală a moştenit-o de la profesorul său, maestrul Gheorghe Zamfir, în cei patru ani cât a urmat Academia Naţională de Muzică. Relaţia maestru-discipol s-a transformat în timp într-una de prietenie şi de recunoştinţă, pentru ca Gheorghe Zamfir să-l recunoască şi să-l delege pe Nicolae Voiculeţ ca descendent şi continuator într-ale sublimului nai. Influenţa lui Gheorghe Zamfir a fost imensă asupra sa, însă Nicolae Voiculeţ a ales să existe individual ca şi artist, creându-şi viziunea sa artistică, definitivându-şi maniera proprie de evoluţie muzicală. Astfel, Nicolae Voiculeţ este unul din preceptorii esteticii frumosului muzical, care cucereşte întreaga lume prin simţire, puritate şi sensibilitate.
Muzician de excepţie, Nicolae îşi perfecţionează permanent tehnica, caută să se dezvolte muzical, abordând diferite genuri muzicale, de la folclor, muzică clasică, muzică sacră, jazz, muzică contemporană şi muzica pop.
Nicolae Voiculeţ, indiferent de genul muzical pe care îl performează şi de publicul căruia i se adresează, rămâne acelaşi om de valoare şi muzician complex (dirjor, compozitor şi interpret), complet nobil, a cărui unică dorinţă şi motivaţie este vindecarea oamenilor prin sunet.
Datorită calităţii umane înalte pe care o are, s-a implicat intens în campanii umanitare, în concerte caritabile, fiind aliat al celor în suferinţă, dăruindu-le speranţă şi credinţă prin puterea sunetului său.
Nicolae Voiculeţ, un om conştient de menirea sa în lume, un artist evoluat în spirit, în artă şi-n dragoste de semeni, continuă să-şi elogieze pământul natal prin cântec, în întreaga lume, ARTA îi este rugăciunea, iar România, SUNETUL.”-https://www.facebook.com/notes/romani-pentru-o-lume/biografie-nicolae-voicule%C5%A3/325255204269045/
Maria CREȚU-GRAUR
