„înainte scriam cu ochii arzând
acum scriu cu genele ude
totul se vede altfel acum
de la celălalt capăt al vieții (…)”
– din poemul „înainte scriam cu ochii arzând”
La finalul săptămânii trecute am avut bucuria să-l întâlnesc pe omul și autorul Mircea Cărtărescu, în cadrul lansării celui mai nou volum de versuri intitulat „Nu striga niciodată ajutor”, acum tradus și în limba maghiară de către poetul și dramaturgul Visky Andras, publicat de Editura BOOKART, traducere care pe autor îl bucură și îl onorează, după cum mărturisea. A fost o întâlnire om la om și suflet la suflet, în care unii dintre noi ne-am conectat sincer cu autorul, în lumea ideilor, unde te mai ghida numai vocea sa caldă și sinceră.
Volumul scris integral cu litere mici, dar în cuvinte pe cât de simple și firești, pe atât de grele, este un volum minimalist în care găsim foarte puține semne de punctuație. În multe dintre poeme nu găsim deloc nici virgulă, nici punct. Poate pentru că atunci când ești trist, deprimat, disperat, nu mai are sens nici punctuația, nici moderația sau pauzele, nici prea multe cuvinte. Vrei să dai totul afară dintr-o suflare și să te eliberezi de greutate. Deși volumul își are rădăcinile în perioada pandemică, sensul și semnificația disperării se răsfrânge și se ramifică în contexte mult mai largi, până la descrierea unei condiții generale a omului.
„Nu striga niciodată ajutor” este al optulea volum de versuri al lui Mircea Cărtărescu, iar autorul mărturisește că e diferit de toată poezia lui precedentă. De altfel, acest volum apare la treizeci de ani după cel pe care la acel moment îl considera ultimul, timp în care autorul n-a mai vrut și n-a mai simțit a scrie poezie. Acest volum „reprezintă o întoarcere la simplitatea și generalitatea poeziei genuine, imediate și emoționale, dezbrăcate de sofisticarea intelectuală și culturală din vechea sa poezie”.
Volumul, despre care autorul spune că este unul întunecat, lipsit de orice speranță, cuprinde o sută de poeme scurte, unele de doar câteva rânduri, care îl fac pe cititor să se regăsească, să-și găsească acolo oglindite propriile trăiri, cu răul și durerea, depresia, melancolia și amărăciunea condiției umane, trăiri care nu se sunt străine niciunuia, chiar dacă unii simt așa mai rar, alții mai des, dar nu ne lipsesc, indiferent cât de fericiți sau triști suntem. Tema centrală a cărții este așadar singurătatea esențială a oamenilor, oricât de mult îi despart distanțele temporale, spațiale sau culturale. Astfel, Nu striga niciodată ajutor e una dintre rarele cărți care se poate adresa oricui.
În cadrul lansării de la Miercurea Ciuc, în dialogul purtat cu Visky Andras, s-au făcut trimiteri la teme din literatura universală, ce se regăsesc și în volum, și la gânditori precum Kant, Kafka și Bacovia, ultimii doi fiind autori care au redat literar numeroase fațete ale nefericirii și disperării.
Redau doar câteva versuri din acest volum recent, din care se pot desprinde ușor cele expuse anterior.
„nu striga niciodată ajutor
n-o să te audă nimeni
pentru că nu există nimeni
în jurul tău (…)”
– din poemul „nu striga niciodată ajutor”
„(…) câte gânduri și imagini
strângi într-o viață?
destule ca să plângi
în viețile viitoare (…)
– din poemul „câte boabe de apă”.
Note despre autor
MIRCEA CĂRTĂRESCU s-a născut pe 1 iunie 1956, în Bucureşti. A absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti în 1980.
Este poet, prozator, eseist, critic literar şi publicist. În prezent este profesor dr. în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti.
Cărţile sale au fost premiate de Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România şi din Republica Moldova, Ministerul Culturii, ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Asociaţia Editorilor din România. Romanul Nostalgia a primit în 2005 Premiul literar „Giuseppe Acerbi“, Castel Goffredo, Italia. De asemenea, autorul a primit Premiul Internaţional pentru Literatură de la Vileniča (2011), Premiul Internaţional pentru Literatură „Haus der Kulturen der Welt“, Berlin (2012), Premiul internaţional pentru literatură, Berlin (2012), Premiul Spycher – Literaturpreis Leuk, Elveţia (2013), Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Poezie de la Novi Sad (2013), Premiul Tormenta en un vaso, Spania (2014), Premiul Euskadi de Plata, San Sebastian (2014), Premiul cărţii pentru înţelegere europeană al oraşului Leipzig (2015); Premiul de stat al Austriei pentru literatură europeană, 2015, Premiul Leteo, Spania (2017), Premio Formentor de las Letras (2018), Prix Transfuge, Paris, 2019, Prix Millepages, Vincennes, 2019, Premiul FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, Guadalajara, 2022, Los Angeles Times Book Prize for Fiction, 2023, The International Dublin Literary Award, 2024. (humanitas.ro)
Cosmina Marcela OLTEAN
Foto, C.M. Oltean și Humanitas
