An de an pe data de 14 septembrie se cinsteşte Înălţarea Sfintei Crucii, eveniment care în popor este numit și Ziua Crucii. De fapt sunt două momente importante îngemănate, anume Aflarea Crucii şi Înalţarea ei de catre episcopul Macarie al Ierusalimului pe data de 14 septembrie 335, precum şi Aducerea Sfintei Cruci de la perşii pagâni în anul 629 şi depunerea în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Praznicul de astăzi preacinsteşte descoperirea Crucii pe care a fost răstignit Iisus pe Muntele Golgota, descoperire datorată Împărătesei Elena. În prealabil, fiul acesteia, Sf. Împărat Constantin cel Mare a trăit o experienţă uluitoare, care l-a marcat pentru tot restul vieţii. În ajunul unei lupte cruciale cu Maxenţiu, cel ce conducea o oaste numeroasă şi victoria părea că va fi de parte lui, împăratul Constantin a avut o viziune salvatoare: pe cer i-a apărut în plină zi o Cruce luminoasă cu inscriptia „In hoc signo vinces” („Sub acest semn vei învinge”). În noaptea ce a urmat i s-a arătat în vis Iisus, purtând acelaşi semn al Crucii, cerându-i să-l pună ca semn protector pe steagurile şi armurile soldaţilor.
Împăratul a procedat întocmai, iar a doua zi a ieşit biruitor în marea bătălie, fapt care l-a determinat pe Constantin să devină un fervent apărător al Creştinismului, împreună cu mama sa, Elena.
În popor există o seamă de obiceiuri şi superstiţii legate de evenimentul religios din 14 septembrie. Potrivit unei vechi datini preoţii sfinţesc în unele zone ulcele noi pline cu miere şi lapte aduse la biserică, peste care se pune şi câte un colăcel, fiind date apoi de pomană.
Am văzut odinioară prin părţile Buzaielor un obicei interesant: unii credincioşii prindeau de toarta acestor căni câte un fir roşu de lână, ca să le aducă noroc sărmanilor ce primeau respectivele ofrande drept milostenie, urmând să se roage pentru pomenirea morţilor.
Tradiţia populară mai spune că nu este bine să se mănânce astăzi legume şi fructe ce au miezul asemănător cu o cruce: cum ar fi nucile, prunele, pepenii, usturoiul etc., pentru că acest lucru ar aduce necazuri.
Acum este sorocul culegerii ultimelor plante medicinale, cum ar fi bozul, micşunele, năvalnicul (o specie de ferigă), mătrăguna, care pot trata anumite afecţiuni. Pe vremuri bolnavii de friguri erau doftorisiți la ţară cu niște crenguţe de busuioc aprinse, cu care erau…afumaţi cei ce zăceau la pat.
În dimineaţa Zilei Crucii oamenii duc la biserică mănunchiuri din aceste plante medicinale, inclusiv de busuioc, pe care le pun în jurul crucii, ca să fie sfinţite. După Slujbă credincioşii le iau acasă şi le păstrează la icoane, urmând a fi folosite în vindecarea unor boli. De asemenea, frunzele şi florile de cimbru, mentă, maghiran erau socotite pe vremuri plante magice, fiind şi ele bune de leac după ce au fost sfinţite.
Cu toate că evenimentele religioase recente anunţau finalul sezonului cald şi venirea celui autumnal, Ziua Crucii constituie data ce marchează cu adevărat începutul toamnei.
În universul rural previziunile din vechime legate de evoluţia vremii s-au confirmat de cele mai multe ori. Dacă pe 14 septembrie cocorii se pregătesc de plecare este un semn că temperatura se va răci în intervalul următor.În caz că sunt nori negri şi se aud tunete, toamnă ar putea fi lungă.
Astăzi este zi de post și de reculegere, astfel că trebuie tratată cu respect și pioșenie.
Horia C. Deliu
