A trecut la cele veșnice distinsa profesoară Mariana Bobeș, din Întorsura Buzăului, la venerabila vârstă de 90 de ani. În semn de respect și prețuire redăm textul intitulat Însemnări autobiografice sau câteva reflecţii despre menirea unui dascăl în societatea românească, redactat de autoare, la împlinirea vârstei de 80 de ani.
„Am venit pe lume în casa învăţătorilor Ana şi Constantin Cursaru la data de 8 aprilie 1929, fiind al doilea copil din cele şase vlăstare ale acestei familii ce a trăit pe meleaguri vrâncene. În casa părintească am cunoscut cinstea, corectitudinea, bunătatea, modestia, dăruirea în folosul comunităţii. După terminarea claselor primare, am absolvit liceul de cultură generală din Buzău şi mi-am început cariera didactică în comuna Barcani în anul 1949. Am lucrat şi la şcoala generală din Vama Buzăului, iar prin căsătorie m-am stabilit la Întorsura Buzăului împreună cu soţul meu profesorul Oliviu Bobeş, localnic cu rădăcini adânci în zonă. În paralel cu munca didactică am absolvit Facultatea de Biologie-Geografie din cadrul Universităţii Bucureşti.
Pe ogorul şcolii cu trudă şi migală am netezit drumul spre mâine… drumul spre azi a sutelor, miilor de elevi în cei patruzeci de ani de activitate didactică. Veneam cu un bagaj moral şi profesional bogat fiind a treia generaţie care îşi alesese ca drum de afirmare în viaţă şlefuirea şi formarea caracterelor umane. În anul 1968 se cunoaşte o creştere a populaţie şcolare şi odată cu declararea localităţii ca oraş se pun şi bazele primului liceu teoretic din zona Buzaielor. Ce greu a fost începutul. Dar aveam un mare atu. Eram tineri, entuziaşti, dornici de afirmare, mereu în căutarea noului, corecţi şi deplin conştienţi că ne facem datoria.
Am iubit învăţământul, am muncit cu dăruire, munca a fost credinţa mea şi numai aşa am putut să mă depăşesc de la o etapă la alta. Învăţământul nu este o meserie ca oricare alta. E ceva deosebit. Trebuie să pui ceva în sufletul copilului pentru învăţătură. Sămânţa ta să încolţească, să dea roade, chiar dacă aceasta se întâmplă peste ani. Ce e mai înălţător, sublim chiar decât să simţi cum oamenii maturi de azi, elevii de ieri îţi acordă respectul lor, dragostea, preţuirea, mulţumirea că ai pus şi tu umărul la formarea lor? Din zonă sau din lumea largă unde i-a dus viaţa primeşti o mulţumire pentru dăruirea de altădată, de la cei pe care cu trudă şi migală i-ai ajutat să crească, să devină oameni de nădejde pentru ei, pentru comunitate.
Activitatea şcolii trebuie concepută conform principiului muncii pline de abnegaţie şi dăruire ca cea a albinelor în armonie şi cooperare. La un cadru didactic totul trebuie să fie frumos: îmbrăcămintea, comportarea, sufletul, faptele. Munca cadrelor didactice, rezultatele activităţii şcolare la olimpiade, concursuri, întreceri sportive, activităţi culturale, multiplele diplome câştigate au făcut ca şcoala din Întorsura Buzăului să câştige şi să păstreze un loc fruntaş la nivelul judeţului.
În perioada celor 16 ani de conducere a liceului, şcoala a fost un permanent şantier de construcţie. Şi aşa au apărut încă 10 săli de clasă, încă un local nou cu opt săli de clasă şi două laboratoare, sala de sport, centrala termică, temelia actualului liceu. E mult, e puţin vor aprecia cei ce vin după noi. Consider că în continuare cadrele didactice din zonă duc mai departe, cu mult succes tradiţia progresului înscriind munca din şcoală spre evoluţia învăţământului şi adaptarea lui la noile cerinţe ale societăţii. Am mereu prezente în minte cuvintele marelui cărturar care a fost N. Iorga, «Dacă vei avea aur în sufletul tău, în licăriri de aur va străluci tot ce porneşte de la tine». Dar munca culturală, dar deplasările cu formaţiile artistice şi sportive din Vama Buzăului până în Barcani, Brădet, Ciumernic, din Zăbrătău la Covasna, Baraolt, Zagon, Tg. Secuiesc unde sălile de spectacole erau arhipline şi curgeau ropote de aplauze? Dar atâtea activităţi obşteşti unde părinţi, elevi, cadre didactice se întâlneau, se cunoşteau mai bine, se apropiau sufleteşte?
Numai acel popor va urca pe treptele civilizaţiei care va şti să preţuiască învăţământul, care va şti să aşeze învăţământul pe cel mai înalt loc în societate, căci învăţământul se regăseşte în toate, în familie, în cultură, în societate, în industrie, în agricultură, în comerţ, în multiplele relaţii dintre oameni şi chiar dintre ţări. Educatorii neamului sunt crescătorii generaţilor pe umerii cărora se ţinteşte la ridicarea unei Românii ideale. Sunt necesare zile întregi de trudă în care izbânzile se vor împleti cu eşecurile, cu deziluziile pentru a ajunge în sfârşit să spui liniştit: mi-am făcut datoria.”
La aniversarea celor „80 de primăveri” a distinsei profesoare Mariana Bobeş, organizată la Întorsura Buzăului, s-au spus vorbe de suflet, cuvinte de apreciere şi recunoştinţă meritate pe deplin. Până la publicarea Necrologului și a cuvintelor de adio rostite la slujba înmormântării, redăm un fragment din portretul intitulat Omagiu celui mai valoros om din Întorsura Buzăului, rostit de doamna profesoară Teodora Aioanei: la împlinirea vârstei de 80 de ani: „…La Doamna Mariana Bobeş, afecţiunea activă răzbate din felul în care ştie să strângă oamenii în jurul ei să ocrotească, să stimuleze şi să îndemne pe toţi la lucru. Cu prisos de bunătate şi de dragoste se interesează şi intervine la nevoie, grijulie, dezvăluindu-şi tandreţea şi afecţiunea pentru cei din jur. Nimic n-o oboseşte, nimeni şi nimic n-o plictiseşte. Prim tot ceea ce a întreprins s-a dăruit neprecupeţit şcolii pe care a slujit-o toată viaţa şi nouă, slujitorilor şcolii. Când descoperă lipsuri, le semnalizează cu blândeţe în glas, dar cu fermitate, îndrumându-te pe calea cea bună. Doamna Mariana este mândră, însă mândria ei este a omului care nu umblă pe căi ocolite, ci a izbutit şi izbuteşte printr-o capacitate de muncă imensă. Ne onorează breasla cu prisosinţă şi ne insuflă cultul neîntinat al muncii”.
La rândul nostru, ne asociem acestor emoţionante cuvinte, mulţumindu-i doamnei profesor Mariana Bobeş pentru truda sa jertfelnică pe altarul învăţământului românesc din judeţ, păstrându-i vie amintirea și cinstindu-i memoria, inclusiv prin disponibilitatea față de publicarea paginilor referitoare la istoria Liceului din Întorsura Buzăului, rămase în manuscris. Dumnezeu s-o odihnească cu drepții!
Dr. Ioan LĂCĂTUŞU
