S-a născut in 31 octombrie 1944, în localitatea Telega, jud. Prahova, ca fiu al lui Gheorghe și Smaranda, țărani cu gospodărie proprie. S-a născut la 6 zile după eliberarea ultimei brazde din pământul patriei, la Carei, eveniment care parcă a stat sub semnul zodiei carierei sale ulterioare, anume cea militară.
După o copilărie desprinsă parcă din poveștile scriitorilor clasici români, petrecută pe meleagurile mirifice ale Telegii și Doftanei – zonă pitorească și extrem de bogată în resurse precum sarea și petrolul – devine licean la Câmpina, la reputatul liceul de top „Nicolae Grigorescu”, de unde, în scurt timp, datorită rezultatelor sale deosebite, este selectat pentru a urma Liceul Militar Dimitrie Cantemir din Breaza. La vremea aceea Ministerul Forțelor Armate își selecta cu mare atenție viitorii ofițeri, din liceele cele mai bune. După primii doi ani la liceul „Dimitrie Cantemir”, este selectat, tot pe baza rezultatelor obținute, pentru a fi transferat la liceul militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc. S-a remarcat în studiul disciplinelor științelor exacte. Astfel, in anul 1959, a fost component al echipei olimpice de fizică a liceului militar, care a câștigat primul loc la olimpiada națională, coordonator al echipei de științe exacte fiind nimeni altul decât celebrul Academician Grigore Moisil.
Absolvă liceul militar, ca Șef de promoție, în anul 1962. Începea să se remarce personalitatea viitorului militar, cu abilități excepționale de logică rațională și comandă.
Urmează Școala de ofițeri din Sibiu (Actualmente Academia Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu) între anii 1962-1967. Rezultatele obținute în urma anilor de studii la Sibiu îl recomandă la absolvire să-și aleagă arma de elită a acelor vremuri, anume aceea a Vânătorilor de Munte, cea de care a rămas atașat pentru tot restul vieții. Munții au rămas spațiul pe care l-a apreciat cel mai mult în profesia sa, devenind ofițer de Stat Major, datorită aptitudinilor în domeniul tacticii și al strategiei militare. Era un om al hărților, adică acea categorie de elită a celor care „gândeau”, „trasau” pe hartă și apoi „puneau în practică” aplicațiile în teren. Era deopotrivă și un om de teren, dinamic, fiind îndrăgostit de marșurile lungi, de campările în munte, în pădure, chiar în condiții de iarnă. Optează pentru batalionul de Vânători de Munte de la Sfântu Gheorghe, trecând însă printr-o detașare la Predeal, de 2 ani, în care s-a deprins cu tehnicile alpinismului, avându-l ca instructor pe Emilian Cristea, unul din părinții alpinismului românesc. În 1968 ajunge, în sfârșit, la Batalionul „Cireșoaia” din Sfântu Gheorghe, de atunci începând o relație cu totul specială cu orașul care îi va deveni cămin, pentru totdeauna. Auspiciile aveau să fie extrem de provocatoare, odată cu dislocarea urgentă a unității la granița de nord a țării, cu prilejul evenimentelor din Cehoslovacia…
Mai mult, în 1968 aici o cunoaște pe Dorina, cea care va devenii jumătatea vieții sale în 1969, iar din 1971 mama fiului său, Marius. Paradoxal, doi munteni se întâlnesc la Sfântu Gheorghe și se decid să rămână, împreună, acolo. O căsnicie frumoasă, de 55 de ani (!), plini de realizări. O poveste de iubire remarcabilă, unică în felul ei.
În scurt timp, în urma afirmării aptitudinilor de lider, este promovat, ierarhic, la comandant de companie, apoi ca ofițer la Biroul Pregătire Luptă. În paralel urmează cursurile Facultății Politehnice la Universitatea din Brașov. Aceleași rezultate îl fac să fie selectat la începutul anilor 80, ca și candidat la cursurile Academiei Militare din București, unde se formau viitorii comandanți de unități și Mari Unități. A absolvit Academia Militară, ca Șef de Promoție (!), astfel că i se oferă un post în Marele Stat Major al Armatei Române, loc de unde ar fi putut fi promovat spre funcții înalte. Însă familia și orașul Sfântu Gheorghe l-au făcut să refuze această „trambulină” în carieră. S-a întors acasă!
A ales Familia, altfel spus „valoarea sa supremă”, pentru care era dispus să sacrifice o carieră militară remarcabilă. În scurt timp, din 1984 devine comandant al Batalionului de Vânători de Munte „Cireșoaia”, într-o perioadă extrem de dificilă. Deși a avut de gestionat o perioadă plină de riscuri, într-un mediu extrem de ostil și imprevizibil, cu o responsabilitate, exigență și seriozitate remarcabile, face ca batalionul să fie cotat ca fiind cel mai performant în cadrul Brigăzii de Vânători de Munte cu sediul la Brașov, și printre cele mai performante din țară. În perioada mandatului său, batalionul obține cele mai bune calificative la aplicațiile naționale. Puțini știu însă faptul că pentru ca lucrurile să meargă bine, pleca la unitate dimineața la ora 5.30 (de obicei pe jos!), pentru a se întoarce acasă seara după 18.00. Plus luni de zile plecat prin țară în aplicații și convocări. Asta, ani de zile… Cerea mult, dar nu mai mult decât dădea el.
În 1989, la finalizarea cu rezultate excepționale a unei aplicații complexe în Munții Bihorului, are loc un eveniment nefericit la sediul batalionului, în urma căruia conducerea este „exilată”, aceasta fiind regula din acea perioadă: mereu țapii ispășitori fiind comandanții, chiar dacă nu aveau nici o legătură directă cu evenimentul sau autorii acestuia. Ajuns la Biroul Pregătire Luptă al Brigăzii de Vânători de Munte de la Brașov, participă activ la coordonarea activităților unității din centrul Brașovului în timpul Revoluției din decembrie 1989, iar ulterior, în 26 decembrie, este trimis urgent la Sfântu Gheorghe, pentru a gestiona situația extrem de complicată din garnizoană, în circumstanțele evenimentelor prilejuite de evenimentele post „revoluționare”. Dovedește mult tact, calm, echilibru și hotărâre în deciziile energice pe care le-a luat în intervalul imediat următor, atât în oraș cât și în județ. A fost avansat la excepțional la gradul de Colonel, în 29 decembrie 1989, în vârtejul evenimentelor, iar datorită manierei eficiente de soluționare a problemelor locale, în ianuarie 1990 devine Comandant al Centrului Militar Județean Covasna, pe care l-a condus timp de aproape10 ani (1990-1999). La fel de exigent, responsabil și serios, ca la Batalionul de Vânători de Munte. A ieșit la pensie în 30 octombrie 1999, deși și-a exprimat disponibilitatea de a mai rămâne.
Căsnicia sa a evoluat firesc, cu bucuriile de zi cu zi, iar ultimii ani de activitate au înseamnat pentru el o „așezare la vatră”, tot mai liniștită, din ce în ce mai calmă, care culminează cu anul 1999, când a trecut în rezervă.
După 40 de ani dedicați Armatei, vine vremea de a se dedica exclusiv familiei, în special soției sale, cu care are aceeași relație specială ca la începuturi. Cei care l-au cunoscut, știu ce a însemnat soția sa pentru el! Bucuria sa devine completă în anul 2010, când devine bunic și trăiește o relație superbă cu nepotul David, căruia îi spunea Davidosul, și care îi luminează ultimii ani ai vieții.
Spirit spartan, a dus o viață extrem de activă, vecinii și cunoscuții spunând că „puteau să-și regleze ceasul” după rutinele sale cotidiene, când se deplasa prin oraș după cumpărături și pentru a mai trece pe la Casa Armatei, ca să vadă ce se mai întâmplă în lumea vechii iubiri.
Demn, capabil, modest, exigent, politicos, ordonat, spiritual, iubitor, patriot. Iată câteva din trăsăturile despre care își amintesc apropiații săi. Aprecia poezia, iar Topârceanu și Minulescu erau autorii lui favoriți. O mare pasiune a fost rebus-ul, cel care i-a ținut atenția trează și detenta intelectuală înaltă.
Un Soț, Un Tată, Un Bunic.
A trecut la cele veșnice în 13 iunie 2024, exact în ziua Înălțării Domnului.
Să-i fie țărâna ușoară!
