Labirintul, în mitologia greacă, este denumirea unui „complex de clădiri de la Cnossos”, „o structură elaborată, proiectată și construită la Cnossos de către legendarul arhitect Dedal pentru regele Minos din Creta. Rolul labirintului era de a-l ține închis pe Minotaur, o creatură mitologică, care era jumătate om jumătate taur și care în cele din urmă a fost ucis de către eroul atenian Tezeu. Dedal a construit Labirintul cu viclenie, pentru ca el însuși să poată scăpa din el după ce l-a construit. Tezeu a fost ajutat de Ariadna, care i-a oferit un fir de ață care să-i arate astfel calea spre întoarcere”, conform sursei Wikipedia.
Odată cu începutul pandemiei COVID-19, România și-a pierdut calea dreaptă și s-a afundat tot mai mult în labirint, în labirintul neputinței de a găsi drumul spre ieșire. Pe acest fond, noua putere instalată la conducerea țării n-a făcut decât să prelungească starea de neputință și de rătăcire, spre disperarea românilor. Acum e nevoie de un alt „Tezeu”, care să ucidă „Minotaurul” (a se citi „virusul” COVID), să stopeze criza politică și economică” și să scoată țara din „labirint”, deși nu știm dacă va reuși fără „firul Ariadnei”…
Deocamdată bătălia acerbă se duce între cele două mari partide, PNL și PSD, până mai ieri „dușmani de moarte”, azi gata să-și dea mâna, să se asocieze și să joace împreună rolul lui Tezeu, pentru salvarea României din primejdiosul „labirint”.
Și adică de ce nu s-ar asocia dacă scopul este nobil?! Cel puțin așa pare. De ce nu s-ar asocia, dacă o fac și alții la scară mai mică? Tocmai în zilele acestea lumea se scandalizează precum că un foarte cunoscut creator de modă s-ar fi „asociat” cu un foarte cunoscut interlop pentru a livra în școli seringi și teste anti-Covid. Remarca unuia dintre ei ni se pare naivă dar plauzibilă: „În fond, am salvat vieți…”. Și poți să-i condamni?! Cine știe unde sunt azi urmașii lui Al Capone?! Probabil că aceștia acum sunt oameni de vază ai societății americane. Și atunci de ce ar fi de condamnat un Guvern PNL-PSD sau invers, mai ales că de-a lungul timpului mulți dintre membrii acestora au fost „traseiști”, schimbând taberele puterii după cum bătea vântul și se înclina balanța. Și până la urmă, nu-i așa? contează scopul, care acum, desigur, este nobil, căci vizează soarta Țării. Întrebarea este cine va juca rolul Ariadnei, pentru a-i ghida?! Probabil Supervizorul…
Până una-alta, lumea este „în așteptare”, de la „masa negocierilor”, printre zăngănit de săbii se aude cum curge laptele și mierea promisiunilor de tot felul, și în timp ce „cocoșii se umflă în pene”, care pe care, în surdină se aud suspinele bunicilor: „Maică, oare ne-o mai mări și nouă pensia, că prea o ducem greu la bătrânețe, de când cu boala și cu prețurile astea?”.
Încet-încet se apropie sărbătorile de iarnă și dacă „marile negocieri” nu se vor termina favorabil pentru binele țării și al locuitorilor ei, o mare tristețe și disperare va cuprinde România, care va continua să rămână prizonieră a Labirintului și să rătăcească mereu sub amenințarea „Minotaurului”… Noi totuși credem că bunul Dumnezeu se va îndura de noi și ne va dărui în curând un Guvern salvator, ca să se bucure toată suflarea și să nu ne mai facem de râs în fața Europei, că prea „am luat-o la vale” în ultima vreme…
Mihai Trifoi
