Pe Matei și Maria Kornelia Schinteie Dumnezeu îi iubește într-un mod aparte și le arată această iubire în fiecare zi prin darul pe care aceștia l-au primit, acela de a picta icoane. Din acest „dar” sfânt, Matei și Maria Kornelia și-au clădit o meserie, cea de iconari, care le-a dat șansa să fie invitați să expună lucrările lor de iconografie, și nu numai, în mai multe locuri din lume în care trăiesc comunități de români. Unul dinte acestea a fost îndepărtata Australie.
Matei, ce ne poți spune despre această nouă călătorie, a treia pe anul trecut, la românii noștri de dincolo de granițe?
Suntem încă sub efectul australian, suntem profund marcați , pot să spun, pentru că nu am fost doar într-o țară străină, am fost într-o lume total diferită, am fost pe un alt continent, am fost la un capăt de lume, și nu ne-am dus singuri, ne-am dus cu sfinții noștri, ne-am dus cu tricolorul românesc și am găsit acolo suflete românești foarte frumoase, oameni deosebiți care ne-au învățat că nu suntem singuri, care ne-au învățat să nu îi lăsăm să fie singuri, și am fost bucuros să putem reprezenta Stațiunea Covasna, județul Covasna, România, creştinismul ortodox și românismul.
Așa cum spunem, în anul 2016 a fost pentru a 3-a oară când voi, familia Matei și Maria Kornelia Schinteie ați reprezentat Covasna, România și românismul peste hotare, prin credință și suflet românesc.
Într-adevăr, am început în primăvară cu o expoziție în Biserica Ortodoxă românească din Copenhaga , la invitația Ambasadei României în Regatul Danemarcei și Republica Islanda, respectiv prin Domnul Ambasador Matei Viorel Ardeleanu, și acolo l-am avut ca amfitrion la vernisaj pe însuși preasfințitul Episcop al Europei de Nord, P.S. Macarie Drăgoi- a fost un eveniment cu totul special. Acolo avem o comunitate românească destul de puternică și bine închegată, au fost foarte bucuroși să vadă iconografia și portul popular de acasă. Și ei sunt foarte frumos îmbrăcați ori de câte ori este sărbătoare și am fost foarte bucuroși să găsim acolo oameni care ne-au rămas prieteni.
După vernisajul de la Biserică am expus la Sălile Reşedinţei Ambasadorului României din Copenhaga unde expoziția a durat mai mult timp – din 10 aprilie până în 10 mai, și am avut acolo parte de oaspeți de s
eamă la expoziție, inclusiv Televiziunea Trinitas care a transmis mai multe ştiri de la eveniment şi căreia i-am dat un scurt interviu.
În septembrie, am fost în oraşul turistic Mödling, în Austria, la 14 km sud de Viena, la invitația primarului localității, dl. Hans-Stefan Hintner – și a fost o expoziție de pictură în ulei care a avut ca temă „I Love Stațiunea Covasna”-de promovare a stațiunii noastre în ţară şi străinătate, prin artă. Pe lângă vederile pictate denoi din stațiune, am avut și iconografie, la cererea celor de acolo, ceea ce ne-a surprins plăcut pentru că și-au dorit să aibă și partea iconografică, dar și fotografii ale maestrului fotograf Mikola Zoltán, din împrejurimile stațiunii și din județul Covasna, fotografii alb-negru, de excepţie. A fost o reușită extraordinară, pentru că cei de acolo doresc să mergem și cu altă ocazie. Am avut parte de foarte mulți invitați față de câți vin, de obicei, la o expoziție, acolo, ceea ce i-a bucurat și pe organizatori. Prin noi mulţi austrieci au aflat de Staţiunea Covasna şi de binefacerile de aici, şi imediat şi-au exprimat dorinţa să vină în România să ne viziteze localitatea şi judeţul. Această expoziţie a fost susţinută de sponsori locali, firme locale, hoteluri şi de Primăria Covasna.
Și ați ajuns, la final de an, și mai ales la Zi Națională a României, la peste 16.000 km distanță, la cea mai îndepărtată comunitate de români, în Australia.
Da, am ajuns la cea mai îndepărtată comunitate de români… Oriunde cauți pe globul pământesc, să ajungi mai departe nu ai cum. Noi am fost invitați de Ambasada României în Australia și Noua Zeelandă, personal de doamna Ambasador Nineta Bărbulescu, cea care a organizat acum și primul Festival al Creativității Geniului Românesc la Antipozi. Alături de dânsa a fost co-organizator nimeni altul decât cunoscutul matematician Dan Bărbulescu, soţul, cu sprijinul celor… 4 copii ai lor.
Dar înainte de a ajunge la Ziua Națională, noi am fost invitați să expunem la Catedrala Ortodoxă Română „Sf. Petru și Pavel” din Melbourne care este o biserică foarte frumoasă, monumentală, acolo slujesc români ortodocşi, de peste 25 de ani. Preotul care ne-a găzduit se numește Dumitru Coman, este preot vicar administrativ al Episcopiei Australiei și Noii Zeelande, și împreună cu soția dânsului, doamna preoteasă Floreana Coman, care este un cunoscut om de știință din Australia, au făcut ca acel eveniment să fie unul cu totul special. Am avut bucuria să ne întâlnim cu o comunitate românească stabilă și frumoasă, putem spune, și am beneficiat de prezența doamnei Ambasador Nineta Bărbulescu și a soțului dânsei, domnul Dan Bărbulescu, veniţi special al acest eveniment tocmai din Canberra capitala statului continent Australia. În acelaşi timp s-a ținut și Ziua Națională a României, în avans, pe data de 28 noiembrie.
Cu câți români v-ați întâlnit la această Catedrală din Melbourne?
Cu o sută și ceva de români care au venit la acest eveniment și ne-au impresionat pentru că au fost foarte interesați de icoanele noastre ortodoxe și despre viața de aici din România. Deși mijloacele de informare sunt destule, în zilele noastre, ei au dorit să afle informații prin viu grai, de la noi. Atât de mult s-au bucurat să ne vadă îmbrăcați în port popular, și cu aceste lucrări de artă iconografică care ne reprezintă pe noi, românii, orinde în lume. Steagul tricolor a fost omniprezent acolo, în biserică, în sălile de protocol şi la standul nostru de iconografie, deoarece noi nu plecăm niciunde în lume fără tricolor. Aici l-am cunoscut pe un mare realizator de emisiuni de radio din Austrialia, pe dl. Carol Kalauz, care ulterior ne-a luat un interviu difuzat în două părţi de către Radio SBS Melbourne.
Cu câte lucrări v-ați dus, câte ați avut expuse?
Am avut peste 20 de lucrări de iconografie, nu am putut să luăm mai multe pentru că noi am mers cu bagajul limitat acolo, totuși, dar au fost suficiente pentru o expoziție. Am fost cu icoane din toată gama pe care noi o pictăm în mod obișnuit- pe lemn de tei, pe piatră, pe carton special, pe marmură, pe lemn cu scoarţă, am avut pe pânză, am avut câteva lucrări cu Maica Domnului și Pruncul Iisus îmbrăcați în straie românești cu tricolor- acestea au fost cele mai apreciate și cele mai dorite icoane atât de români cât și de străini.
Să înțeleg că din aceste lucrări expuse, participanții au fost interesați să și cumpere?
Da, au fost interesați, au făcut comenzi, ceea ce ce ne-a bucurat mult.
Cu ce-a continuat periplul vostru australian?
După Melbourne, care este cel mai european oraș din Australia, unde am rămas cu o impresie foarte plăcută despre această metropolă, am plecat către Camberra, capitala statului continent Australia, la Ziua Națională a României. Am pregătit acolo standul nostru, alături de alți expozanți și de personalul Ambasadei, în frunte cu doamna ambasador Nineta Bărbulescu și domnul Dan Bărbulescu, am aranjat sălile de expoziții. Noi am expus propriile noastre icoane ortodoxe, dar a fost și o expoziție de fotografii din primul război mondial intitulată „ Marele război mondial în sunet de vioară” . O denumire foarte expresivă ce a avut ca punct de pornire o fotografie a unui soldat român care cântă la vioară și, în spatele acestuia vine brigada, plutonul, în pas de marș. Sigur acest violonist îi îmbărbăta. Fotografiile alb/negru au fost puse pe perete în așa fel încât să marcheze granițele României, fotografii din albumul profesorului Adrian Silvan-Ionescu, editat de Institutul Cultural Român.
Spuneai că în afară de voi au mai expus și alți artiști…
Da… au participat peste 60 de români . Au fost cei mai reprezentativi artişti din cele 6 state din Australia, din Noua Zeelandă și Tasmania. Pictură au expus Aurelia Satcău și Radu Satcău, doi poeţi şi artiști plastici români din Melbourne, Liliana Stoian din Adelaide şi elevii dânsei, Valentin D’Angelo din Noua Zeelandă , Constantin Petrașchievic, Mugurel Bărbulescu din Perth (Australia de Vest), au fost expuse deosebitele fotografi ale lui Cătălin Anastase din Sydney şi Jane Long din Brisbane (Queensland) , instalaţii video – Dan Bărbulescu, etc…
Dintre participanți, îi menționez şi pe consulul onorific al României în Noua Zeelandă, dl. Marian Ioan, și Alex (Sandu) Kuch, un tânăr adoptat din România de o familie de germani, în 1997, și care trăiește de 10 ani în Noua Zeelandă.
Evenimentul inaugural al Festivalului a cuprins un spectacol complex de muzică şi poezie patriotică dedicat României. Au mai fost 3 lansări de carte și sesiuni de autografe, prezentările lucrărilor a 6 pictori români din Australia și din Noua Zeelandă, recitaluri de poezie românească contemporană din Australia şi prezentarea icoanelor pictate ale Atelierului de iconografie „SchinteieArt” din Staţiunea Covasna–România. Compania SERCO din Sydney a expediat la Canberra, pe cheltuiala proprie, macheta viitorului spărgător de gheață al Australiei, a cărui construcție a debutat deja la Șantierul Naval „Damen” din Galați. În cadrul Festivalului a fost marcat și Anul Brâncuși în Australia și Noua Zeelandă – „Window to Romanian Soul” printr-o vizită a unui grup de artiști români din Sydney și Melbourne la capodopera brâncușiană Pasărea în spațiu, aflată în custodia Galeriilor Naționale Australiene. Peste câteva zile am fost şi noi acolo, unde ne-am întâlnit cu opera lui Brâncuşi, de o frumuseţe ireală. Vizita aceasta a fost o surpriză oferită de dna Ambasador Nineta Bărbulescu, gazda perfectă, un om de omenie cum toţi oamenii ar trebui să fie. Pe două ecrane au fost prezentate, în timpul Festivalului, 4 filme realizate de Constantin Brâncuși în atelierul său din Paris și într-una dintre vizitele sale în România. Au lansat scriitorii Daniel Ioniță şi George Roca de la Academia Româno-Australiană, Diana Renner din Melbourne și Alex Pleşcan din Christchurch (Noua Zeelandă) prin Skype. Noi am fost singurii participanți din România, ceilalți expozanți erau din Australia, Noua Zeelandă și Tasmania. Sper că nu am uitat pe cineva…
Ce onoare pe capul unor covăsneni de-ai noștri să fie singurii invitați la un asemenea eveniment, într-un asemenea loc!
Da, o mare onoare pentru noi, Covasna, pentru că am reprezentat România, acolo, la Primul Festival al Creativității Genului Românesc la Antipozi. Deci, singurii artişti români care am fost acolo am fost noi, alături de foarte mulți reprezentanți ai artei, științei, culturii, diplomației, români din Australia, Noua Zeelandă, Tasmania și alături de foarte mulți ambasadori – cred că au fost peste 120 de persoane, ambasadori împreună cu membri ai ambasadelor lor din foarte multe țări, care au aflat acum despre Covasna. Asta este important. Au mai fost şi însărcinații cu afaceri/adjuncții șefilor de misiuni ai Arabiei Saudite, Argentinei, Franței, Germaniei, Iordaniei, Irlandei. Toată lumea a avut ochii spre Covasna- doamna Ambasador Nineta Bărbulescu, la fiecare prezentare, la fiecare interviu nu a ezitat să pomenească de noi și de Covasna, de inima țării, de românism. Pentru noi a fost copleșitor, efectiv.
Că folosești termenul copleșițor, ați avut lacrimi în ochi?
Eu nu prea lăcrimez, eu mă bucur în alt mod. Atâtea evenimente s-au întâmplat acolo…, iar nivelul a fost cel mai înalt posibil. Am fost alături de oameni de cea mai mare valoare din multe țări din toată lumea, și-ți dau câteva exemple: înalți comisari ai Bruneiului, ambasadori ai Bulgariei, Ciprului, Croației, Emiratele Arabe Unite, Ecuatorului, Estonia, Gerorgia, Grecia, Guatemala, Italia, Maroc, Palestina, Pakistan, Portugalia, Iran, Serbia, Slovacia, Turcia, Slovenia, Ucraina, Spania, Vatican etc – am fost alături de mai mulți reprezentanți ai diplomației mondiale, și am avut bucuria să avem alături de noi pe Ambasadoarea Lyndall Sachs, șefa protocolului Departamentului pentru Afaceri Externe și Comerțului (D.F.A.T.) din Australia. Au participat reprezentanți ai D.F.A.T. și ai Departamentului Imigrației, membrii ai mediului academic, de afaceri și artistic din Canberra, Melbourne și Sydney … și Nunțiul Apostolic al Vaticanului (ambasadorul) Monseniorul Arhiepiscop Adolfo Tito Yllana. A fost cu totul special, iar cuvântul copleșit este mai mic decât starea în care am fost noi, de aceea, nu am avut timp nici de lacrimi.
Mai ales că la tine copleșirea legată de întâlnirea cu respectivele personalități a fost dublată de copleșirea și durerea din plan personal – pierderea părintelui iubit, a tatălui tău.
Da, în data de 28 noiembrie 2016- eram deja de 4 zile în Melbourne, am primit telefonic, pe la ora 04.20, ora locală, vestea trecerii la Domnul a tatălui meu, Matei Schinteie senior. Într-adevăr, am fost afectat- pot să spun că a fost o povară grea- și a trebuit să fac față, în plus, acelor emoții. Acest lucru m–a făcut și mai puternic pentru că eu am fost pregătit, într-un fel, de vestea aceasta. Noi ne-am luat „la revedere”, nu „ adio”, la plecare, știam că nu o să ne mai întâlnim în această viață, aici pe Pământ, dar ne-am dat întâlnire în Cer. Și chiar așa a zis tatăl meu: „ Ne vom vedea în Ceruri”. Și crede-mă, când a zis aceste cuvinte, mi-am dat seama cât de înduhovnicit a fost tăticul meu, pentru că el a plecat spovedit și împărtășit și a știut că, de fapt, este o despărțire temporară. Eu cred în asta, de aceea am putut să rezist acestui eveniment.
Care a fost cel mai tânăr și cel mai în vârstă român dintre ei pe care i-ați întâlnit voi, acolo?
Cel mai tânăr a fost o minunăție de fată pe nume Anastasia de 4 ani, fata administratorilor Ambasadei-dna Mihaela şi dl. Laurenţiu Nicolae, o fetiţă foarte isteață, ne-a făcut acele zile mult mai frumose și interesante. Persoane în vârstă au fost mai multe, unii români trăiesc în Australia chiar de peste 40 de ani. Vorbeau foarte bine românește, chiar am rămas plăcut surprins de acest lucru. România de la Antipozi, a afirmat doamna ambassador Nineta Bărbulescu, este o Românie bine conservată, distanța aceasta mare față de țară i-a făcut să fie mult mai conservatori în a-și păstra tradițiile și limba. Cred că cea mai bătrână a fost chiar venerabila traducătoare şi pictoriță Theodora Dorina Michaș din Adelaide, Australia de Sud, pictoriţa de 86 ani care a expus aici tablouri în ulei… o mare patrioată şi bună creştină ortodoxă. După acest eveniment am plecat la Sydney pentru a vedea una dintre cele mai frumoase metropole din lume. Şi într-adevăr a fost fascinant. Acolo am avut ocazia să vedem lucruri unice şi să ne bucurăm de silueta celebrei Opera House unde ne-am fotografiat cu tricolorul românesc şi cu portretul marelui duhovnic român Părintele Arsenie Boca. Tot aici am avut prilejul să-i iau un video interviu dl. Prof. Universitar Daniel Ioniță, cunoscutul poet român şi preşedinte al Academiei Româno-Australiene din Sydney.
Acolo unde v-ați dus voi, la peste 16.000 de km, ați dus în bagajele voastre, pe lângă icoanele voastre în care sunt puse bucăți din sufletele voastre creștine, și ziarul Mesagerul de Covasna, în paginile căruia noi punem câte o bucățică din sufletele noastre, în fiecare zi.
Da, a fost un lucru dorit mult de mine să nu las în urmă pe aceia care îmi sunt dragi, pe cei care luptă aici pentru păstrarea cu sfințenie a creştinismului şi românismul. Ziarul Mesagerul de Covasna a fost dăruit multor oameni de acolo- ambasadori, diplomați, oameni de știință, preoți, artişti etc.
Noi îți mulțumim pentru că ești un „ ambasador ” al nostru în străinătate, nu este pentru prima dată când duci ziarul nostru peste granițe.
Da, peste tot pe unde am fost la românii din afara granițelor țării am dus și ziarul Mesagerul de Covasna.
Anul trecut se pare că a fost un an bun pentru voi. Ce planuri aveți pentru acest an, sau este prea devreme pentru a ne da aceste informații?
Nu este prea devreme, astfel de expoziții se organizează și cu un an înainte. Am primit câteva invitații, una dintre acestea se referă la organizarea unei expoziții pe un alt continent, dar momentan nu pot să spun despre ce este vorba pentru că eu sunt omul care lansează știrea doar la momentul în care lucrurile sunt bine definite. Acum sunt în faza preliminară de discuție, am acceptat, în principiu, toate invitațiile pentru anul 2017, dar vă promit că vă voi ține la curent cu cele care se vor concretiza și la care vom face deplasarea. Noi ținem mult la ideea de a fi bine reprezentați în locurile în care mergem, nu e o chestie simplă, efortul este extraordinar de mare atât mental cât și trupesc, sufletesc, economic ș.a. Noi suntem prăgătiți să expunem oriunde suntem invitați, cu condiția ca organizatorii să își facă partea lor de treabă așa cum se cuvine. Nu am avut niciodată probleme de organizare, dar vrem să se știe că în iconografie și în artă, seriozitatea este maximă.
Dumnezeu vă iubește, Dumnezeu ne iubește și eu vă doresc ca pe mai departe să bucurați sufletele românilor de orinde ar fi ei.
Mulțimim mult ziarului Mesagerul de Covasna pentru că a înţeles că aceste lucruri nu le facem numai pentru noi. Oriunde mergem, mergem să îi reprezentăm pe toţi cunoscuţii noştri, locul meu de naștere: Anina, locul unde ne-am stabilit: Staţiunea Covasna care este locul de naştere al Korneliei, Covasna: județul din care facem parte și pe care îl iubim, țara noastră România, românismul care a devenit un fenomen global. Multă lume deja începe să învețe limba română deoarece este o limbă foarte plăcută, atractivă, fiind și o limbă latină, și am întâlnit oameni care vorbesc- unii mai la nivel de începători, alții mai avansat- limba română. A fi român în lumea aceasta este un lucru pozitiv pentru că românii sunt harnici, românii sunt drepți, românii sunt iubitori de alte nații și se pot mândri oricând cu aceste daruri. Am întâlnit români care lucrează pentru guvernul australian, în armata australină, în firme de renume mondial şi sunt implicați în lucrări de foarte mare importanță pentru această țară, sunt la nivelul cel mai înalt la care poate să ajungă un om, în profesia sa, pentru că sunt foarte serioși și foarte apreciați. Consider că presa românească ar trebui să-și arunce câte o privire către acești români care nu au ajuns degeaba acolo şi care duc bunul renume al ţării.
Maria Creţu-Graur
