Peste o lună, în 24 iunie, se sărbătorește Ziua universală a iei, ca urmare a inițiativei lansate în anul 2013, de către comunitatea online „La Blouse Roumaine”. Pentru Alexandra Pintrijel Hagiu, din Zăbala, Ziua iei este în fiecare zi, pentru că atunci când nu o poartă, o coase. Din pasiunea sa pentru portul popular românesc și din dorința de a perpetua tradiția, Alexandra a demarat, în cursul anului trecut, proiectul itinerant „Femeile din Ținutul Căciularilor cos iie”, organizând șezători în diverse localități din județ. Cea mai recentă dintre acestea, a avut loc la Zagon.
Oamenii satului, dar și din împrejurimi, s-au strâns laolaltă la Centrul Cultural „Pr. Ioan Ciora”, din comună. La o masă, femeile din Ținutul Căciularilor coseau ie, alături de inițiatoarea șezătorii, Alexandra. Aceasta purta o fustă, o cămașă cu vechime, albă, cu cusături negre și o vestă de lână de oaie. Mi-a prezentat cu drag costumul ei:
„Ia este cumpărată și făcută cadou de bunica mea, de la o mătușă de-a ei din Sibiu. Mătușa o avea de la mama ei, așa că ia este foarte veche. Și pe cămașa aceasta găsim foarte multe însemne importante. De exemplu, o cusătură care apare doar pe câteva ii și care se numește strajă, apare în capătul șirului. Femeile care coseau acest semn erau femei care țineau foarte mult la casă și puneau această strajă ca un talisman, spunând rugăciuni, ca să fie ferit de rău cel care o poartă. Vesta este făcută după imaginația mea. Am brodat romburi – simboluri de pe iile bănățene, foarte încărcate cu semnificații. Vesta este de lână; încerc să promovez lâna de oaie, pentru că e de aici, este ecologică și să nu dispară. Ciobanii de multe ori ajung să o arunce pentru că nu au cui să o dea și eu zic că noi, românii, ar trebui să ne întoarcem la rădăcini și să folosim ce e al nostru, ca să putem să lăsăm ceva în urmă (…), deci voi mai face și alte obiecte de vestimentație din lână. Mă simt eu, când port costumul popular. De mică îmi plăcea să port ia; o purtam și la biserică…pentru mine este un dat, iau ia aproape duminică de duminică. Aș și dormi cu ea, dar o respect prea mult!” – mi-a spus, continuându-și, apoi, lucrul:
„Am aici toate bucățile unei ii. Aceasta va fi ia mea, cu model din Basarabia. Am ales modelul acesta din Transnistria pentru prima mea ie cusută, în semn de solidaritate cu frații de peste Prut.”, mi-a spus Alexandra, arătându-mi fâșii de pânză, unele simple, altele cu cusături negre pe alb, fără să știu că în fața ochilor mi se dezvăluiau de fapt, părți de suflet. Pe ie, creatoarea sau creatorul își „coase” bucuriie, neliniștile, gândurile, a mai spus tânăra.
„Fiecare ie are suflul ei și simbolistica ei, printre altele. Altița are simbolistică; crețul are simbolistică – crețul simbolizează pământul din care venim și în care ne ducem, iar altița simbolizează cerul din care venim și în care ne ducem; veșnicia este cusută acolo. Ia se poartă lângă inimă și se coase cu inima și cu gânduri bune. Fiecare ie este, pentru cel care o poartă, o armură spirituală. (…) ”- a afirmat Alexandra.
A cusut ii pentru membri ai familiei sau pentru prieteni. Semnele pe care le-a „așezat” cu ac și ață, pe pânză, nu au fost niciodată întâmplătoare:
„Am început să cos ie odată cu șezătoarea. Când a luat naștere șezătoarea, am început să cos prima mea ie, după care am început să cos cămăși bărbătești, am cusut prima cămașă pentru un bun prieten, Dan Tănasă, apoi am cusut pentru bunul meu prieten Mihai Tîrnoveanu; am cusut pentru băiețelul meu, Ioan și acum cos o cămașă pentru tatăl meu. Voi povesti cândva ce am simțit și ce am cusut eu, de fapt, printre semnele cusute de pe cămașa tatei. (…) Practic, de când am început să cos, însemnele curg ca un râu pe pânză și tot așa și ideile și îmi dau seama că ies afară pentru că au fost puse de dinainte. Nu putem să scoatem afară ceva ce nu avem. Înaintașii noștri au scos din inimă și au pus pe ii; tradiția fiind acolo, păstrată fierbinte.”- a spus Alexandra.
Culoarea cu care se cos iile, de obicei nu este aleasă întâmplător, a precizat ea.
„Negrul așternut pe alb, simbolizează doliul poporului român și suferința așezată pe pânza albă, pânză ce simbolizează puritatea acestui neam, pentru că noi niciodată nu am scos sabia să mergem peste alții și să așternem suferință după noi. În vechime, bunicile noastre, au început să coase cu negru pe pânză albă ținând doliu după soții, fiii plecați în Război și care nu s-au întors. Țeseau pe ie toată suferința, dar în același timp și gândurile bune pentru cei care o poartă. Iar cel care o poartă, simte ceea ce i-a fost transmis. Am cusut o ie și pentru băiețelul meu. Îmi lăsam lucrul la vedere și îi spuneam băiețelului, deși are doar un an și zece l
uni: <<mama coase cămașă pentru tine.>> Când i-am dat prima dată cu cămașa, am văzut bucuria și mândria cu care a îmbrăcat-o. A înțeles tot ce trebuia să înțeleagă și tot sufletul pe care l-am așternut și l-am cusut în cămașa pentru el. Fiecare culoare are o semnificație. Fiecare, de fapt, în ie își spune povestea proprie sau ce vrea să transmită, ce a văzut, așa că nu putem vorbi despre o ie la modul general. Cred că doar cu inima se poate asculta povestea unei ii.” – consideră Alexandra.
Șezătoarea „Femeile din Ținutul Căciularilor cos iie” își continuă drumul
Cu inima vor spune și femeile din Ținutul Căciularilor povestea iilor pe care le vor coase în cadrul șezătorii „călătoare”.
Următoarea ediție se va desfășura în București, în data de 10 iunie. Manifestarea programată în Capitală va fi organizată sub egida Asociației „Calea Neamului” în parteneriat cu Muzeul Satului „Dimitrie Gusti”, din București, având binecuvântarea Prea Sfințitului Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei.
La eveniment vor participa persoane din județul Covasna, dar și din Harghita, care vor prezenta obiceiuri și meșteșuguri românești, dar și un spectacol de muzică, dans și poezie.
Ana Ciorici Costache
