În apropierea Crăciunului, „Mesagerul de Covasna” dăruiește cititorilor săi un interviu cu pr. dr. Sebastian Pârvu, preot paroh la Catedrala Ortodoxă din Sfântu Gheorghe. Vă prezentăm un dialog de de suflet, despre sărbătoarea Nașterii Domnului, despre copilărie și despre manifestările organizate, în această perioadă, la Catedrală.
- Părinte, doar câteva zile ne despart de sărbătoarea Nașterii Domnului. Cum trebuie să întâmpinăm această sărbătoare?
- Cu bucurie! Trebuie să întâmpinăm sărbătoarea Nașterii Mântuitorului, cu bucurie. Toată lumea se bucură, de 2000 de ani, de Nașterea Mântuitorului. Este o profeție a Lui Dumnezeu, făcută prin oameni, care s-a materializat acum 2000 de ani și, prin venirea Lui Iisus, Cerurile s-au unit cu pământul, în sensul că Dumnezeu ne-a iertat pentru greșelile făcute și ne îndeamnă să intrăm în Rai, să fim bucuroși.
- Cine este Moș Crăciun și cum a apărut el în conștiința oamenilor?
- Tradiția spune că proprietarul gospodăriei în care s-a născut Iisus (pentru că știm că Mântuitorul s-a născut într-o iesle, într-un grajd care era amenajat într-o peșteră), proprietarul gospodăriei se numea „Crăciun” și era un om hain, un om rău la suflet și inițial, el nu a permis accesul în gospodărie, motivând că nu mai are loc, că sunt mulți oameni (ceea ce era și adevărat, pentru că Scriptura ne spune că într-adevăr atunci se organiza un recensământ, la ordinul romanilor, și oamenii trebuiau să meargă în locurile de naștere și acolo să se declare, în vederea stabilirii numărului exact al populației) și, nefiind locuri (în casa lui Crăciun n.r.), până la urmă, Fecioara Maria și dreptul Iosif, îndemnați de către soția lui Crăciun – care le-ar fi zis că nu mai sunt locuri în casă, dar că este un loc în acel grajd, și va fi cald (se știe și în tradiția populară că în grajdul animalelor este cald iarna, pentru că ele suflă, și dacă suntem atenți, în colindele cele mai vechi și pline de sensuri, vedem că Mântuitorul, după ce s-a născut, a fost așezat de Fecioara Maria în iesle și că – spune o colindă: „boii suflând domol, îl încălzeau”), au fost îndemnați să meargă în acel grajd. Tradiția spune că acest om, Crăciun, după aceea, văzând minunea și toate celelalte semne care au prevestit minunea, el s-a schimbat și din acel om ursuz a devenit unul dintre mărturisitorii minunii venirii Lui Mesia. Dacă citim în Sfânta Scriptură vedem că sunt foarte multe persoane care și-au schimbat viața în momentul în care s-au întâlnit cu Dumnezeu.
- Pentru că sărbătoarea Crăciunului are o semnificație aparte pentru un copil, doresc să vă rog să ne spuneți care sunt amintirile cele mai frumoase din copilăria dumneavoastră, legate de această sărbătoare?
- Cele mai frumoase amintiri sunt cele legate de unirea familiei, de faptul că, în prag de Crăciun, cu mic, cu mare, ne adunăm de prin toate colțurile lumii sau ale țării, și mergem la colindat. De asta îmi amintesc cu plăcere și iată că am ajuns acum când mă duc cu copiii mei la colindat, mergem la familii, la rude. Îmi amintesc cu drag de fiecare dată, că în copilărie, plecam la colindat, de după-masa și ne opream undeva în zorii zilei, dimineața și treceam prin peripeții, înfruntam gerul, așa cum se spune în colind, înfruntând viscol, dar era acea bucurie de a vesti Nașterea Mântuitorului. Nu cred că poate fi ceva mai frumos decât a te duce la colindat, de Crăciun. Toate celelalte, masa îmbelșugată, cadourile pe care le primim, ne bucură și ele, dar acelea pot veni oricând, de fapt. Eu cred că dacă ar fi să sintetizăm puțin Crăciunul, ca tradiție, deci pe lângă momentul principal al Nașterii Mântuitorului, cred că elementul definitoriu pentru Crăciun ar fi colindele. Slavă Lui Dumnezeu, trăim într-un popor care, din punct de vedere al tradiției, stă foarte bine la capitolul colinde și colindători.
- Cum va sărbători Catedrala Ortodoxă din Sfântu Gheorghe – Nașterea Domnului?
- Noi suntem într-o continuă sărbătorire, de la începutul Postului. A fost festivalul de colinde și obiceiuri de iarnă „Crăciunul la români”, pe care l-am găzduit și au venit sute de colindători, în fiecare zi; am împodobit pomul tradițional de Crăciun, ca bucurie pentru copiii din parohie; va fi slujba din seara de Ajun, slujba Vecerniei și Litia, apoi slujba de Crăciun, când vom avea, din nou, colindători, a doua zi de Crăciun va veni Prea Sfințitul Andrei și va sluji în mijlocul nostru, alături de preoții din oraș, vom primi colindători și…tot așa. Continuăm în veselie, într-adevăr în spiritul Crăciunului, așa cum trebuie să ne manifestăm.
- În încheierea acestui interviu, vă rog să ne spuneți ce vă doriți pentru anul 2018, atât pentru dumneavoastră, cât și pentru români, România, în general?
- Ținând cont că în 2018 se vor împlini 100 de ani de la Marea Unire, deci vom sărbători 100 de ani de statalitate în granițele actuale, chiar dacă mai avem încă teritorii care nu s-au alipit, care n-au revenit la patria mamă, îmi doresc, în primul rând, înțelegere între oameni, pace și înțelegere. Să fim mai omenoși, mai buni, pentru că toate celelalte, dacă avem sănătate de la Dumnezeu, le facem, încet și sigur. Vreau să transmit un îndemn la unitate, la bucurie, pentru că trebuie să ne bucurăm nu doar în ziua de Crăciun, ci fiecare zi trebuie să fie un prilej de bucurie! Trebuie să căutăm motivele pentru care să ne bucurăm și să încercăm să le ocolim pe cele care ne întristează.
A consemnat Ana Ciorici Costache
