„Eu scriu din pasiune (…). Nu pot trăi fără poezie”   Interviu cu scriitorul Toth Arpad – „Artangel”

Autor al peste 15 volume, Toth Arpad – „Artangel” – mărturisește că nu poate trăi fără poezie.

 Locuiește  în satul Chiuruș, din județul Covasna.  Are profesia de inginer silvic, fiind încadrat în funcția de secretar (tehnic), la Ocolul Silvic Comandău din localitatea Covasna și scrie poezie despre natură și despre spiritualitate, dar și povestiri, făcând acest lucru din pasiune. O pasiune pe care și-a descoperit-o din copilărie și pe care nu a încetat niciodată să o fructifice.

 Spune că primele versuri le-a compus în clasa a V-a, când dintr-o eroare de interpretare a cerințelor la teză, a înțeles că trebuie ca rezolvările să aibă rime. Au urmat apoi alte și alte versuri.

 Recent, Toth Arpad  a fost premiat la un concurs internațional de creație, la care au participat  2160 de persoane, la categoria „Premiul de merit” – și numărându-se printre câștigătorii a cinci țări participante la acestă secțiune de premiere.

 Stimate domnule Toth Arpad, în primul rând doresc să vă spun „La mulți ani”, întrucât ieri, 12 iunie, a fost ziua dumneavoastră de naștere. Cum v-ați petrecut acea zi?

• Mi-am petrecut ziua de naștere între copiii de la Școala Gimnazială „Ady Endre” din Sfântu Gheorghe, unde a avut loc lansarea unuia dintre volumele mele: „Flautul care cântă iubirea divină!” Evenimentul a fost organizat de înv. Maria Bularca, prof. Vasile Stancu și cu mine. M-am bucurat când doamna învățătoare Maria Bularca m-a anunțat că lansarea va avea loc chiar de ziua mea de naștere. Mi s-a cântat „La mulți ani”, în cor, s-au făcut poze; a fost ceva ieșit din comun. Cred că nicio zi de naștere, de când sunt eu pe pământ, nu mi-am sărbătorit-o înconjurat de atâția copii! A fost un eveniment foarte important. Când am ajuns în fața copiilor, aceștia aveau deja câte o carte de-a mea. A recitat fiecare câte o poezie. A fost frumos (…)! Au fost foarte fericiți și copiii (…). Se întreceau care să citească…a fost ceva ieșit din comun. Eu eram deja cunoscut de acei elevi, deoarece mai avusesem acolo o lansare de carte – „Crăiasa naturii și copiii ei”
• Ce îmi puteți spune despre volumul „Flautul care cântă iubirea divină” pe care l-ați lansat ieri în prezența copiilor de la Școala Gimnazială „Ady Endre”? Care este tema?
• În volumul „Flautul care cântă iubirea divină” am scris despre apele minerale din Covasna, despre câțiva arbori care sunt aici în parcul din Covasna; dar și despre spiritualitate. Este un volum mai mult pentru copii. „Flatul care cântă iubirea divină” a apărut  la editura „Petru Maior”,  din Reghin, în 2016.
• Care sunt temele, motivele pe care le abordați cel mai des în poeziile dumneavoastră?
• Eu scriu poezii legate de natură și legate de Divinitate. De mic copil aveam frica de Dumnezeu în mine și cercetam, eram căutător al adevărului și m-am dus pe această latură (…).
• Când ați început să scrieți poezii?
• În copilărie.
• În prezent locuiți în Chiuruș, lângă Covasna. V-ați născut acolo?
• Sunt născut în localitatea Săcele, în județul Brașov, în 12 iunie 1962.
• Care a fost prima poezie pe care ați compus-o și în ce împrejurări?
• Până în clasa a VI-a, în trimestrul II, am fost elev al Școlii Generale numărul 4 din Săcele. Acolo, în clasa a V-a, am dat prima teză din viața mea – și era din literatura română. Dintr-o greșeală de interpretare, nu am înțeles eu bine, nu știu ce s-a întâmplat, dar am scris toată teza în versuri. Trebuia să scriem ceva despre Eminescu. Îmi plăcea să merg la biblioteci, îmi plăcea foarte mult să citesc volumele lui Mihai Eminescu. Așa că … am scris patru pagini de teză, în versuri. Am luat nota 10 și de atunci am devenit poetul școlii.
• Ce a urmat apoi?
• M-am mutat la Păpăuți (…), la bunicii din partea mamei. Bunicul era paznic de vânătoare și mă purta cu el pe teren. Astfel, am moștenit de la el dragostea față de natură (…). La Păpăuți nu se mai țineau concursuri sau alte activități de literatură. M-am înscris, apoi, la Liceul nr. 1 din Târgu Secuiesc. Acolo mergeam la olimpiade de limba și literatura română. Am participat și în clasa a IX-a și în clasa a X-a la acele olimpiade. În clasa a X-a am trimis o poezie de-a mea la concursul „Tinere condeie”. Nu am câștigat nimic, nu am ajuns la faza pe țară, dar am continuat să scriu poezii – încă am caiete de poezii încă din clasa a V-a. Nu m-am oprit. Am absolvit Liceul Silvic din localitatea Gurghiu – Mureș, promoția 1981. Am terminat Facultatea de Drept, apoi Facultatea de Cinegetică; mi-am continuat studiile și astăzi sunt licențiat și în Silvicultură, la Oradea, la Facultatea de Protecția Mediului – profilul Silvicultură și exploatări forestiere, deci am două licențe, în Silvicultură și în Drept.
• Cum de nu v-ați îndreptat spre Facultatea de Litere?
• Era visul meu, dar așa mi-a fost soarta. Nu am putut să termin o facultate după finalizarea studiilor liceale, deoarece eram crescut de bunici. Ei erau pensionari deja, iar eu trebuia să mă întrețin. Am intrat în silvicultură și așa, încet, încet, am terminat studiile universitare. În prezent, lucrez la Ocolul Silvic Comandău, fiind încadrat în funcția de secretar tehnic. Pasiunea pentru literatură a rămas, însă. Prin anul 1995, când mă duceam la Cluj, la cursurile de la Facultate, era revista „Flacăra” și o cumpăram, pentru că avea și o rubrică de literatură. La un moment dat, am trimis și eu o poezie acolo (…), din două strofe mici, dar care încălzeau inima omului, și am primit răspuns cam așa: „Frumoase poezii, descriu plaiuri mioritice, dar ocupați-vă de altceva!” Dacă îl ascultam pe cel care mi-a dat acest răspuns, nu deveneam niciodată poet.
• Când ați debutat ca poet?
• Prin anul 2004 am trimis o poezie la „Pădurea și viața” – o revistă care apărea sub egida Regiei Naționale a Pădurilor, și care avea o pagină de poezie. Mi-a apărut acolo, în 2004, poezia „Pădurarul”. Acesta consider eu că a fost momentul meu de debut, adevăratul debut în literatură. Această poezie am trimis-o, apoi, în București și s-a scos o Antologie, în care am fost menționați, din județul Covasna, eu și Mihaela Aionesei. (…).
• Care a fost drumul ce a urmat pentru dumneavoastră, în domeniul literaturii? Când a apărut primul dumneavoastră volum?
• În 2008 mi-a apărut primul volum. Practic, am testat „terenul” pe internet. Am vrut să văd, postând poeziile pe internet, dacă mi se citesc și am văzut că da, că au aderență la public. Astfel, în 2008 am scos primul volum de poezii, cum spuneam. Era o broșurică în format A5… am fost bucuros din cale – afară, vă dați seama, visul meu din copilărie a fost să devin scriitor și să termin Facultatea de Litere, dar în ceea ce privește absolvirea Facultății de Litere, s-a întâmplat altceva în viața mea…nu ne hotărâm soarta. În 2008, în 2010, mi-au apărut alte volume mici de poezii, pe care le-am semnat cu „Artangel” – de la „Artă” și „Înger”, deci, „Artangel” este pseudonimul meu literar. În 2010, cu ocazia Zilelor Covasnei, s-au pus cărțile scriitorilor din Covasna, pe o masă acolo. Poeta Anthonia Amatti a fost atunci pe acolo, întâmplător, și când a luat cartea mea de poezii în mână, a citit-o, apoi s-a dus la Bibliotecă și a întrebat: „Cine este băiatul ăsta? Trebuie să îl cunosc!” (…). De atunci început să am cu poeta Anthonia Amatti o colaborare frumoasă. Dumneaei mi-a îndrumat pașii (…). De atunci, scriu poeziile, i le trimit dumneaei, le corectează (…) și abia apoi dau „Bunul de tipar” către editură. Am lucrat cu mai multe edituri de-a lungul timpului (…).Volumele mele sunt următoarele: „Poezii” (semnat Artangel), apărut la Editura „Petru Maiorˮ, Reghin, în 2008; 2. „Poezii”, vol. II (semnat „Artangel”), apărut la aceeași editură, în același an; 3. „Versek” (semnat „Artangel”), apărut, de asemenea la  Editura „Petru Maiorˮ, Reghin, în  2008; 4. „Iubirea” – poezii (semnat Tóth Árpád – Artangel), apărut Editura „Charta”, în Sfântu Gheorghe, 2010; 5. „Întâlnirile omului cu ursul” (semnat Tóth Árpád – Artangel), apărut la Editura „Charta”, Sfântu Gheorghe, în 2011; 6. „În dulcele grai vânătoresc. Alte întâlniri ale omului cu ursul” (semnat Tóth Árpád – Artangel), apărut la Editura „Charta”, Sfântu Gheorghe, 2011; 7. „Iubind pădurea şi divinul” (semnat Tóth Al. Árpád), apărut la  Editura „Eurocarpatica”, în Sfântu Gheorghe, 2012; 8. „Peregrinând printre ani, pe sub mantia timpului” (semnat Tóth Al. Árpád), apărut la Editura „Euro-Print”, Bacău 2013; „Petale de zori” (semnat A. Artangel), apărut la Editura „Eurocarpatica”, Sfântu Gheorghe, în 2013; 9. „Întâlnirile omului cu ursul” (semnat Tóth Árpád), apărut la Editura „Petru Maiorˮ, Reghin, în 2014; 10. „Întoarcerea fiului risipitor” (semnat Tóth Árpád Artangel), Editura „Eurocarpatica”, Sfântu Gheorghe, în 2014; 11. „Crăiasa naturii și copiii ei”, apărut la Editura „Petru Maiorˮ, Reghin, în 2014; 12. „Nihil sine Deo”, apărut la  Editura „Petru Maiorˮ, Reghin, în 2015; 13. „Emberek, akik találkoztak a medvével”, semnat Tóth Árpád, traducere în limba maghiară de Szabó Maria; 14.             „Queen of the nature and her children” (traducere în limba engleză de Dragoș Barbu), apărut la Editura „Petru Maiorˮ, în Reghin, 2016; 15. „Întâlnirile dintre omul bun și ursul brun” (semnat „Artangel”), apărut la Editura „Petru Maiorˮ, Reghin, în 2016; 16. „Flautul care cântă iubirea divină” (semnat „Artangel”), apărut la Editura „Petru Maiorˮ, Reghin, în 2016; 17. „Whispers of the wild”  (semnat „Artangel”) – tradus în engleză de Dragoș Barbu, apărut la Editura „Petru Maiorˮ, Reghin, în 2017.

Eu scriu din pasiune. Câteva cărți au ca temă întâlnirea omului cu ursul. (…) Nu i-a trecut cred că nimănui prin minte să scrie povestiri adevărate despre momentul în care ești față în față cu ursul și viața ta atârnă de un fir de păr. Am avut eu o întâmplare de acest fel…ursul era la vreo 20 de cm. de țeava armei și dacă nu era Dumnezeu, poate nu scăpam (…). În 2014 am scos prima astfel de carte, „Întâlnirile omului cu ursul” –  care a avut lansare la Librăria „Șt.O.Iosif” din Brașov, după aceea, anul trecut, în 2016, am scris cea de-a doua carte pe această temă – „Întâlnirea omului bun cu  ursul brun”, iar anul acesta, se vor împreuna cele două cărți.

• Ce proiecte derulați în prezent?
• Acum lucrăm la un proiect interesant. Acum vreo două săptămâni am trimis traducătorului Dragoș Barbu cam 40 de poezioare și se va scoate o carte trilingvă – în engleză, greacă, rusă, cu aceste poezii. Anul acesta ar trebui să apară volumul. Foarte multe dintre acele poezii sunt din „Crăiasa naturii și copiii ei”.
• Ce vă inspiră să  compuneți poezii?
• Mă inspiră sărbătorile religioase…compun când e vreo sărbătoare religioasă, când sunt mai calm. Întotdeauna mi-a plăcut să fiu pregătit (…), să mă bag în amănunte. Așa sunt și cu poeziile.
• Recent ați obținut un premiu la un concurs internațional de creație. Vă rog să îmi spuneți mai multe despre acesta.
• Este un premiu important. Competiția intitulată „Premiile literare ale lui Naji Naaman’s” a avut 2160 de participanți, din 64 de țări, care au trimis creații în 44 de limbi și dialecte. S-au premiat 52 de persoane, pe mai multe categorii. S-au oferit premii pentru merit, premii pentru creativitate, premii de onoare. Premiul de merit e cel mai mare. Acesta a fost obținut de Adăo Wons (Brazilia); Marven Ghanem (Liban); Mostafa Ateia Jomaa and Rania Masoud (Egipt); Nayanika Dey (India), de Sergiu Gabriel Berindea și Toth Arpad – eu, din România. Din atâția concurenți, 2160, eu am ieșit, deci, printre primii câștigători ai Premiului de merit din cadrul celor cinci țări premiate. Cel care adună poeziile – Naji Naaman’s – este din Liban, și se referă mai mult la creații cu tente pacifiste, militează pentru unirea oamenilor, iubire. Am participat cu multe poezii la acest concurs, 80% dintre acestea fiind din volumul „Crăiasa naturii și copiii ei” (…). Pe undeva, meritul pentru acest premiu este al traducătorului. (…) Datorită traducătorului, am apărut și într-o Antologie din Cipru. Deci, am ieșit, cumva în afara granițelor județului și ale țării, cu creațiile mele (…).
• Ce înseamnă pentru dumneavoastră poezia?
• Nu pot trăi fără poezie. Este ca și pâinea, pentru mine. Când vine inspirația divină, atunci aștern gândurile pe hârtie. Am poezii pe care le transcriu de 10 – 20 de ori (…). Am citit undeva că „Poezia este muzica lui Dumnezeu”. Tu te naști cu acest har divin de a scrie muzică sau poezii sau orice, apoi șlefuiești, într-o anumită măsură, nivelul la care ai ajuns, dar harul îl ai! (…)
• În finalul acestui interviu, dacă aveți un mesaj pentru cititorii noștri, vă rog să îl transmiteți!
• Mesajul ar fi: când două flori înfloresc și stau una lângă alta, niciodată nu se ceartă. Toți oamenii ar trebui să fie uniți, pentru că Dumnezeu îi iubește pe oameni la fel – indiferent de limbă, culoarea pielii. Ideea mea este ca oamenii să ajungă la această stare de iluminare prin care să îl cunoască pe Dumnezeu. Dumnezeu ne iubește cu aceeași dragoste pe toți cei de pe fața Pământului. Noi nu suntem în stare să recunoaștem acest lucru și să îi facem pe plac. Mesajul este ca fiecare om să iubească; oamenii să se iubească!

A consemnat Ana Ciorici Costache