La finele acestei săptămâni, adică peste numai două zile, mai precis duminică, 21 aprilie 2019, ne vom bucura de Florii, care deschid ciclul Sărbătorilor Pascale. Anul acesta s-a produs din nou o decalare între marile evenimente ale Creștinătății din această perioadă, credincioşii catolici urmând să serbeze Învierea Domnului pe 21 aprilie, iar cei ortodocși peste o săptămână, adică în 28 aprilie a.c.
Decalajul dintre date rezidă din faptul că Biserica Catolică se raportează la Echinocțiul de primăvară după Calendarul gregorian, iar Biserica Ortodoxă calculează același eveniment astronomic după Calendarul iulian, pe stil vechi.
Semnificaţia Sărbătorii
În cele ce urmează vom prezenta pentru cititorii noştri – mulţi dintre ei oameni tineri de la oraş – care este semnificaţia creştină a marii Sărbători ce are loc întotdeauna cu o săptămână înainte de Sfintele Paşti. De asemenea, vom relata despre anumite ritualuri populare vechi specifice evenimentului, unele păstrându-se până astăzi mai ales în mediul rural.
Denumirea ne duce cu gândul la momentul intrării Mântuiorului în Ierusalim călare pe un asin, fiind întâmpinat cu ovaţii de mulţi oameni, ce aveau flori în mână ori ramuri de măslin, ne-a relatat părintele Ioan Ovidiu Măciucă, din Voineşti. E important de reţinut că a fost singura dată din viaţa pământească în care Domnul nostru Iisus Hristos a acceptat să fie aclamat ca Împărat smerit, împlinindu-se astfel o proorocire din Vechiul Testament.
Ramuri de salcie
În dimineţa de Florii se sfinţesc prin rugăciune şi stropire cu agheasmă ramuri înmugurite de salcie, care sunt împărţite apoi credincioşilor veniţi la biserică. Crenguţele verzi de salcie amintesc de ramurile de măslin cu care a fost întâmpinat Mântuitorul.
„În credinţa populară există convingrea că însăşi Maica Domnului a binecuvântat salcia, după ce aceasta s-a transformat într-o punte, ajutând-o pe Fecioara Maria să treacă apa unui râu”, ne-a povestit cu ceva vreme în urmă nenea Vasile Bularca, din Ţara Buzaielor, un cunoscător şi un păstrător al datinilor strămoşeşti.
Întorşi acasă de la biserică oamenii împodobesc cu aceste ramuri verzi icoanele, uşile şi ferestrele, iar copiii fac cununiţe din ele. Cele vechi, uscate, păstrate de anul trecut nu se aruncă la gunoi, ci se pun în pădure lângă un copac.
Închinătorii au certitudinea că ducând acasă mlădiţele sfinţite sunt apăraţi de necazuri atât ei, famiile lor, cât şi casa, animalele din gospodărie.
În săptămâna ce precede Sărbătoarea Floriilor credincioşii merg la mormintele strămoşilor, le curăţă, plantează flori, iar duminică, după terminarea slujbei din biserică, se duc din nou şi agăţă de cruci câteva rămurele de salcie.
Datini şi suprestiţii
Multe dintre vechile obiceiuri şi suprestiţii s-au estompat, rămânând tot mai puţine prin zonele rurale româneşti. Aşa, bunăoră, una se referă la fetele de măritat ce trebuie să agaţe în această zi specială într-un pom înflorit din curte şnurul în două culori (alb şi roşu) primit de Mărţişor de la persoana iubită. De asemenea, fetele îşi pun busuioc sub pernă în noaptea dinaintea Floriilor, spre a deveni mai frumoase şi mai sănătoase, dorite de flăcăi, sperând ca în felul acesta să-şi grăbească măritişul, dacă se poate chiar în acest an.
În unele locuri femeile nu se spălau pe cap în ziua ce preceda Sărbătoarea de Florii, deoarece exista superstiţia că vor…albi foarte repede, aidoma florilor ce în acest sezon „ning” pomii.
Dezlegare la peşte
Lungul Post al Paştelui se apropie de sfârşit, iar duminică este Dezlegare la peşte, motiv pentru gospodine de a-şi etala maiestria culinară.
Pe lângă faptul că este o Sărbătoare religioasă, Floriile marchează reînvierea plenară a naturii, existând în vechime multe datini ce ne par în ziua de azi desuete. Toți credincioșii, femei şi bărbaţi, ţineau Post timp de şapte săptămâni, nu lipseau de la slujbele din biserică, se spovedeau, aştepând Săptămâna Mare şi Învierea cu multă evlavie, mânaţi de dorinţa de a se purifica moral.
La semnificaţia veche de reînviere a naturii s-au adăugat obiceiuri ce ţin de venerarea celor dispăruţi. Există datina ca gospodinele să pregătească anumite bunătăţi, pe care să le ofere de pomană celor sărmani – „Moşii de Florii”- ca să nu păţească şi ele precum mama lui Lazăr, ce a murit de dorul…plăcintelor.
Este o tradiţie creştinească de a se face pomeni, pentru odihna sufletească a celor care au trecut în
lumea de dincolo.
O mulţime de sărbătoriţi
Floriile reprezintă pentru mulţi semeni Ziua onomastică, lista prenumelor fiind extrem de bogată. Există o mulţime de variaţiuni pe această temă, de aceea se cuvine să-i felicităm pe cei din familie, prieteni, colegi, cunoscuţi care au nume …floricole, chefurile amânându-se cu o săptămînă deoarece ne aflăm încă în Post.
Vă prezentăm o listă cât de cât amplă a numelor cunoscute (feminine şi masculine) ce fac trimitere la acest eveniment important. Cele mai numeroase sunt – nici că se putea altfel – ale reprezentantelor sexului frumos: Anemona, Brânduşa, Camelia, Codruţa, Crăiţa, Crina, Crizantema, Delia, Floarea, Florica, Florentina, Florina, Garofiţa, Garofina, Gherghina, Iris, Lăcrimioara, Margareta, Micşunica, Narcisa, Panseluţa, Romaniţa, Trandafira, Violeta, Viorica, Zambila. Dar şi prenume bărbăteşti, precum Codrin, Codruţ, Crin, Florentin, Ghiocel, Mugurel, Narcis, Viorel.
Felicitări!
Să le urăm, aşadar, tuturor celor care poartă prenume de floare un călduros „La Mulţi Ani!”, cu sănătate şi bucurii. Iar pe lângă ei să ne bucurăm şi noi, ceilalţi, de această minunată zi a FLORIILOR.
Şi încă o precizare: în popor se spune că aşa cum este vremea de Florii, la fel va fi şi de Paşti.
Horia C. Deliu
