Credincioşii se află în Postul închinat Adormirii Maicii Domnului
ce se va încheia pe data de 15 august. Dar până atunci cinstim duminică, 6 august, la dată fixă, o altă sărbătoare creştină, Schimbarea la Faţă, numită în popor şi Pobrejenia. Este o denumirea foarte veche având sorgintea în limba slavă şi însemnând transformare, modificare.
Minune petrecută pe Muntele Tabor
Schimbarea la Faţă, sintagmă foarte cunoscută, se referă la o minune petrecută pe Muntele Tabor din Ţara Sfântă în prezenţa Mântuitorului şi a unor discipoli apropiaţi de-ai Săi.
Aflat în drum spre Ierusalim, Iisus le-a împărtăşit ucenicilor care-l urmau marile încercări prin care va trece, o seamă de suferinţe nemăsurate: Patimile, Răstignirea pe Cruce, Moartea şi, în final, Învierea. Învăţăceii îl ascultau uimiţi, puţin neîncrezători, deoarece erau profeţii teribile. Ajunşi în apropierea Muntelui Tabor au avut parte de o întâmplare ieşită din comun, generată de apariţia unui semn divin. Mântuitorul s-a suit până în vârf, luând cu el doar trei dintre cei mai fideli Apostoli: Petru, Ioan şi Iacob.
La un moment dat în timp ce se ruga, chipul lui Isus s-a iluminat brusc, strălucind ca Soarele, iar veşmintele-I modeste au devenit albe „ca zapada”, după cum scrie evanghelistul Luca.
Imediat s-a pogorât un abur luminos ce i-a învăluit pe cei prezenţi, auzindu-se Glasul ceresc ce a zis: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L“, notează şi evanghelistul Matei.
Cei trei discipoli văzând cele petrecute, s-au prăvălit îngroziţi la picioarele Păstorului lor, care le-a spus cu blândeţe: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi“. Apoi le-a poruncit să nu povesteacă altora întâmplarea, până după Învierea Sa…
A fost momentul în care ucenicii s-au convins definitiv că marele lor Învăţător era nu numai un Prooroc al lui Dumnezeu, ci îl întruchipa chiar pe Fiul acestuia.
Primele semne ale sezonului autumnal
În calendarul popular momentul acesta anunţă, deşi nu s-ar zice atât de curând, uvertura sezonului autumnal. De acum înainte aproape fără să ne dăm seama frunzele încep uşor, uşor să capete nuanţe arămii şi să cadă una câte una. Adică natura, codrul se „pobrejeşte”, se transformă, tendinţă care se accentuează după Sf. Mărie Mare.
Expresia s-a restrâns ca arie de utilizare, mai fiind folosită astăzi doar în limbajul bătrânilor din unele sate izolate. Am spusă cu mulţi ani în urmă de nenea Nicu Banciu, din Dobârlău, un păstrător al tradiţiilor din bătrâni, care între timp a decedat.
O utilizăm, iată, şi noi aici, pentru ca tinerii să afle ce înseamnă. Şi poate să o reţină, ca pe un element lingvistic pe cale de dispariţie.
Dezlegare la peşte în Post
Pe 6 august este singura zi în care credincioşii ce respectă rigorile Postului Sfintei Maria Mare au dezlegare la peşte. Faţă de alte evenimente cu caracter special la care ne-am referit în cadrul rubricii de faţă, menţionăm că de data aceasta este vorba despre o festiviate religioasă ce dăinuieşte „doar” din secolul al IV-lea.
Pe atunci, într-o zi de 6 august a fost sfinţită biserica ridicată din porunca Sf. Elena, mama Împăratului Constantin, pe locul unde a avut loc miracolul Schimbării la Faţă a lui Iisus Hristos, sărbătoare socotită una din cele 12 praznice împărăteşti ale anului bisericesc.
Înţelepţii care au comentat Evanghelia, au susţinut pe bună dreptate că Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus a anticipat Învierea Sa.
Hotar al anotimpurilor
Privind evenimentul şi din punct de vedere laic, să spunem că Pobrejenia marchează un hotar al anotimpurilor în privinţa muncilor agricole. Pentru cei ce trăiesc în zonele montane şi colinare, cum sunt locuitorii din judeţul Covasna, unde creşterea animalelor are o îndelungată tradiţie, pregătirea furajelor pentru sezonul rece constituie o preocupare importantă a acestui interval. Se spune în popor că după 6 august iarba nu mai creşte, de aceea se impune terminarea costitului şi strânsului fânului.
În curând vine un praznic şi mai important, Sfânta Mărie Mare, când oamenii satului zic că s-a dus vremea de purtat…pălărie. Păsările migratoare îşi intensifică antrenamentele pentru lungul lor zbor de întoarcere în ţările calde, iar târătoarele caută adăposturi sub pământ.
Unele superstiţii pomenesc de necesitatea uciderii năpârcilor întâlnite pe drum, fiindcă lăsate vii se transformă în…duhuri rele. Numai şerpii de pe lângă casă trebuie ocrotiţi, întrucât sunt consideraţi protectorii familiei, aducând un dram de noroc. Se mai spune că nu e bine să se mănânce struguri şi prune înainte de 6 august, fiindcă sunt nesfinţite, iar dacă fetele se spală pe cap în ajunul acestei sărbători, aşa cum nu mai creşte iarba, n-o să le mai crească nici lor cosiţele . Copiii „probeziţi” (certaţi) în ziua de 6 august, se spune că vor fi mustraţi tot timpul anului.
Alte obiceiuri populare
Pe vremuri, respectarea datinilor, a practicile populare era obligatorie, iar cei care le ignorau treceau drept oameni de nimic, meritând dispreţul comunităţii. Iar dacă se betejeau, ceilalţi spunea că au păţit aidoma frunzelor care pălesc. Spiritul sărbătoririi Schimbării la Faţă a Mântuitorului îi determina pe oamenii supăraţi să se împace, să-şi reconsidere relaţiile reciproce, să uite vechile dispute, gâlceava dintre ei. Altminteri rămân certaţi tot anul. De asemenea, se cuvine ca tinerii să manifeste mai mult respect bătrânilor.
Întreaga obşte era îndemnată la toleranţă, la împăcare de sine şi cu ceilalţi. Fiind Sărbătoare, concetăţenii lăsau relele deoparte şi manifestau mai multă înţelegere şi cumsecădenie pentru semeni, cerându-şi iertare de la cei cu care s-au învrăjbit.
Acest moment de început al lunii lui „Gustar” era considerat un prim hotar între vară şi toamnă. Cum trece prima decadă din august apele curgătoare se răcesc, iar cei care se scală în aer liber pot să se îmbolnăvească. Tot acum ţăranii făceau predicţii legate de vreme, bogăţia holdelor, sănătate, ţinând cont de credinţele populare moştenite din strămoşi.
În unele locuri, precum în satul românesc Păpăuţi, în această zi femeile culegeau odinioară ultimele plante şi ierburi de leac, bune pentru felurite remedii băbeşti tot anul: busuiocul, florile de muşeţel, ruguţul, avrămeasa, leuşteanul şi multe altele.
Pomenirea celor adormiţi
Ca şi la alte praznice, credincioşii merg în această zi la biserică, ducând colivă, colaci, pomană de struguri, pentru sufletul morţilor. În zonele viticole a doua zi începe culesul viilor „pe rod de vară”, însă în ziua Schimbării la Faţă oamenii îmbrăcaţi curat, cu straiele bune participă dimineaţa la Slujbă, după care trec pe la mormintele familiei. La întorcere acasă se înfruptă cu o masă de peşte, fructe şi miere.
…Să păstrăm vii, stimaţi cititori, tradiţiile neamului, obiceiurile din străbuni, care sunt pitoreşti şi ne fac cinste.
Horia C. Deliu
