O bună parte din societatea românească postdecembristă s-a vrut în „lumea liberă”, numai că această așa-zisă „lume liberă” a fost prost înțeleasă de către mulți dintre cei care au dorit schimbarea de regim. Unii au înțeles că „a fi liber” înseamnă să faci tot ceea ce dorești fără a respecta legile țării, adică ești liber să furi, să te prostituezi, să faci scandal, să te droghezi, să ucizi etc. Și așa, până să se dezmeticească noile autorități, s-au înmulțit peste noapte, hoții, răufăcătorii, speculanții, cămătarii, clanurile, traficanții de tot felul și încrengăturile mafiote, ceea ce, în timp, a dus la răspândirea corupției și la „economia subterană”.
Și da, imediat după revoluție, din „cutia Pandorei” au ieșit toate relele pământului, încât viața în România chiar s-a schimbat. Printre primii „prădători”, desigur, au fost cămătarii, speculanții și traficanții, traficanții de tot felul, mai ales traficanții de carne vie și cei de droguri, și ca urmare au apărut și victimele lor: prostituatele și drogații. Apoi lucrurile au evoluat rapid, constituându-se în afaceri profitabile la nivel național și internațional, fenomen de care au profitat pe deplin tot felul de persoane dubioase, lipsite de scrupule și moralitate. Sloganul era de „a face bani pe orice cale”. Și așa, după mai bine de 30 de ani ne-am trezit ca pe vremea lui Al Capone sau ca pe timpul mafiei siciliene.
Astăzi, suntem deja puși în fața faptului împlinit; vedem, zi de zi, cum toată această faună socială „face legea”. Recentul caz Vlad Pascu, tânărul drogat care a intrat cu mașina într-un grup de tineri ucigând doi dintre ei, este un exemplu de ce se întâmplă când „somnul rațiunii naște monștri”, aici prin „somnul rațiunii” înțelegând permesivitatea prea mare a autorităților. Ori legile țării sunt prea permisive ori autoritățile nu le aplică corect. De ce nu se interzic drogurile?! De ce nu sunt aspru sancționați toți cei care vând și cei care consumă substanțe interzise ce pun în pericol viața lor și a cetățenilor?!
Posturile de televiziune se întrec în a dezbate cazul pe toate fețele. Astfel aflăm că, de fapt, acest tânăr se droga „încă de la 13 ani”, să auzi și să nu crezi! Și atunci fără să vrei te întrebi ce fel de părinți are el? Conform spuselor avocatei apărătoare, aceștia sunt „oameni simpli, normali”, adică oameni obișnuiți și săraci, ca să afli apoi (din dezbaterile televizate) că în realitate ei dețin de fapt 300 de proprietăți, că au relații și cu cămătarii și cu „lumea bună”, că… scumpa lor odraslă, că Vlăduț al lor se plimbă cu o mașină zeci de mii de euro, adică „nevinovatul” este un „copil de bani gata”. Toate acestea denotă și vinovăția părinților, prin proasta educație care i-au dat-o, Comportamentul acestui tip de indivizi arată un adevăr al societății noastre actuale, societatea este triplu stratificată: „lumea bună”, urmată de un nivel subțire ”pătura mijlocie” și nivelul al treilea, „sublumea”, cei săraci și amărâți, împovărați de taxe și impozite, cei care altădată erau numiți: țărănimea, clasa muncitoare și intelectualii modești. Acum problema este că cei din „lumea bună” nu doar trăiesc ca boierii de pe vremuri, dar îi și sfidează și disprețuiesc pe cei care trăiesc, după concepția lor, în „sublume” sau lumea proastă, incapabilă a se urca la nivelul lor.
E timpul ca legiuitorii și autoritățile române să se trezească la realitatea crudă și să asaneze „mlaștina” înainte ca aceasta să ne înghită pe toți, căci prea s-au înmulțit hoțiile, violurile, crimele, accidentele pe șosele și alte rele care trebuie stopate.
În acest context, Educația, Cultura și Cercetarea ar trebui să aibă prioritate. Ce fel de modele văd tinerii la televizor și pe rețelele de socializare?! Pe Sile Cămătaru, pe frații Tate, pe toate divele atât de mediatizate? Sau pe acest Vlăduț și alții ca el care se mândresc cu tricouri inscripționate „Drogurile sunt viața mea”?! Unde sunt poeții și scriitorii noștri de renume? Unde sunt personajele istorice cu rol decisiv în viața poporului nostru? Unde sunt marii meșteri și artiști?!
Se vor trezi și cititori care să mă combată, însă ei probabil s-au obișnuit cu „lumea liberă” și nu le mai pasă. Dar dacă astăzi nu le oferim tinerilor modele adevărate, cum vor construi ei România de mâine?! Dacă acel tânăr drogat devenit criminal ar fi primit de la părinți și de la societate o educație corectă, viața lui ar fi decurs altfel, acum însă e prea târziu…
Mihai Trifoi
