Data de 24 februarie are o dublă semnificaţie, una laică şi alta religioasă. Astăzi spiritualitatea populară autohtonă consemnează Ziua de Dragobete – Zeul Dragostei la români, în vreme ce Biserica strămoşească prăznuieşte Aflarea Capului Sf. Ioan Botezătorul.
O ipoteză legată de etimologia cuvântului Dragobete se referă la anumite denumiri dacice, precum „trago” („ţap”) devenit în timp „drago” şi „bete”. Există şi izvoare din slava veche, unde expresia „dragu biti” însemna „a-i fi drag cuiva”.
De notat că ţapul simboliza în vechime fecunditatea, puterea de procreare.
Pentru omul arhaic această dată marca pregătirea pentru apropiata despărţire de anotimpul alb, fiind semnalul venirii mult-aşteptatei primăveri. De acum înainte natura se trezeşte încet-încet la viaţă, urşii ies din bârloguri, păsările pădurii îşi caută cuiburi. Ba chiar se …„logodesc”. Ca atare, şi omul trebuia să participe la această bucurie a firii.
Dragobete reprezintă un personaj de legendă, o entitate magică autohtonă asemănătoare mult mai celebrilor săi fraţi imortalizați în literatura universală ce protejează Iubirea: Eros şi Cupidon. Eroul nostru a fost zugrăvit în poveşti ca un tânăr chipeş, vesel, plin de viață, fiind numit şi „Năvalnic”, numai bun să fure mintea fetelor nemăritate, dar şi a nevestelor tinere. Mitul se pare că ar fi fost preluat de la strămoșii daci, unde Dragobetele era un fel de peţitor al…zburătoarelor. De asemenea, era socotit drept protector al iubirii, al sentimentelor frumoase de dragoste, un vestitor al căsătoriei.
Odinioară satele româneşti răsunau în 24 februarie de veselia tinerilor, care încercau să traducă în fapt zicerea șugubeață:„Dragobetele sărută fetele”, vorbă care s-a menţinut până în ziua de astăzi.
Sunt încă multe credinţele populare referitoare la Dragobete. Se spune că acela care participă la această sărbătoare populară va fi ocolit de necazuri şi de boli tot anul. Tinerii îşi dădeau în dimineaţa de 24 Făurar întâlnire în faţa bisericii şi plecau perechi, perechi să caute ghiocei prin păduri şi lunci. Dacă fusese cumva înainte o vreme calduţă şi apăruseră primele flori ale primăverii, fetele de măritat le adunau cu grijă şi le puneau la icoane, pentru a le păstra până la Sânziene, în 24 iunie. Abia atunci, când se venerează cultul recoltei şi al fecundităţii, florile erau aruncate într-o apă curgătoare, pentru ca fecioarele să-şi afle ursitul.
Sărutul în această zi specială semnifică o logodnă secretă a celor doi tineri îndrăgostiţi, care adesea se transformă dintr-o frumoasă poveste de dragoste într-o căsătorie.
Acum începe împerecherea păsărilor, vizibilă mai ales la porumbei, care după ce se strâng în stoluri îşi aleg „jumătatea” şi încep să-şi construiască cuibul. Se spune că zburătoarele neîmperecheate în această zi rămân solitare şi fără pui pâna în anul următor.
Festivitatea de Dragobete se ţinea la ţară aproape în fiecare familie. Superstiţia spunea că aceia care nu respectau datina aveau neplăceri cu tinerii din casă, împiedecându-i să se îndrăgostească o vreme. În plus, era semn rău dacă o fată sau un băiat nu se întâlnea în acesată zi, chiar şi întâmplător, cu persoana dragă inimii.
Aflarea Capului Sf. Ioan Botezătorul
Dar pe lângă evenimentul cu caracter lumesc amintit, pe 24 februarie are loc şi o Sărbătoare religioasă importantă: Aflarea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Nu intrăm în multe detalii, rostul articolelor apărute la rubrica „Tradiţii” fiind acela de a informa cititorii în legătură mai ales cu datini şi obiceiuri populare, adesea uitate ori prea puţin cunoscute de tânăra generaţie.
Revenid la semnificaţia zilei de astăzi pentru credincioşi, să precizăm că de fapt au fost trei etape distincte ale ciclului sacru al Găsirii şi Regăsirii Capului Sf. Ioan Botezătorul. Multe peripeţii şi întâmplări incredibile legate de ascunderea, descoperirea, mutarea, din nou dosirea preţioasei rămăşiţe pământeşti a Sfântului, au făcut ca amintita relicvă să devină una dintre importantele moaşte ale Lumii Creștine.
În calendarul religios sunt rânduite două dăţi pentru a fi prăznuite minunatele întâmplări ale recuperării Capului Sfântului, ce fusese ascuns vreme de sute de ani în diferite locuri tainice, despre care doar puţini iniţiaţi aveau cunoştinţă. Primele două pomeniri se săvârşesc în fiecare an pe 24 februarie, când se cinstesc Întâia şi a Doua Aflare a Capului Sfâtului Ioan Botezatorul, iar cea de-a Treia Aflare, în data de 25 mai.
„Anatoly de Dragobete” la… Operă
Iată mesajul pe care l-am primit din partea membrilor cunoscutului și îndrăgitului Cvintet „Anatoly”: „Oameni dragi, De Dragobete vă așteptăm și în acest an la …Operă! Cu sau fără pereche, haideți la Sărbătoarea cântecelor de dragoste cu refrene ale ultimelor decenii (și nu numai), în seara de duminică, 27 februarie, ora 18:30, la sala Operei din Brașov!
Se știe că Dragobete este ziua Îndrăgostiților la români, ziua în care oamenii de toate vârstele își arată sentimentele așa cum știu ei mai bine. Noi, vă arătăm dragostea noastră prin muzică! Ca atare, vă invităm la un concert special alcătuit din cântece nemuritoare închinate Iubirii. Amintim doar câteva șlagăre, cum ar fi „Sub balcon eu ți-am cântat o serendă” de Petre Andreescu, „Dragoste pentru amândoi” de Luisa Sobral, „Of, inimioară” de Edmond Deda sau „Cântec pentru tine” de Anders Edenroth.
Cvintetul vocal „Anatoly” este alcătuit din Andrada Mureșan – alto, Gabriel Baciu – tenor I, Ciprian Cucu – tenor II, Ciprian Țuțu – bariton, Marius Modiga – bas. Coordonatoarea spectacolului și regia de scenă aparțin Silviei Papadopoulos.
…Deci, dragi cititori, nu doar vestita și cosmopolita „Valentine’s Day” – Ziua Iubirii în variantă occidentală – a putut fi serbată cu tandrețe și bună-dispoziție acum zece zile, ci se cuvine ca și românescul Dragobete să aibă parte de o zi pe cinste.
Vă dorim distracție frumoasă!
Horia C. Deliu
