Recent, la Catedrala Ortodoxă din municipiul reședință de județ au fost instalați doi noi parohi, care vor sluji alături de pr. paroh dr. Sebastian Pârvu: părintele Ioan Marin și părintele Teodor – Florian Mocanu.
Despre gândurile cu care și-au început activitatea în noua funcție și despre parcursul dumnealor pe calea preoției, pr. Ioan Marin și pr. Teodor – Florian Mocanu ne-au vorbit în cadrul unui interviu.
–Pentru început, vă rog să ne spuneți cu ce gânduri porniți activitatea din această funcție – de preot paroh la Catedrala Ortodoxă din Sfântu Gheorghe?
-Ioan Marin: – Am venit cu multă bucurie la Catedrala Ortodoxă din Sfântu Gheorghe, Paraclis Episcopal, cu binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Episcop Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, după ce 11 ani am slujit la Parohia Băcel, foarte aproape de orașul Sfântu Gheorghe, la 17 kilometri, și am venit cu gândul de a –mi continua slujirea preoțească pe care am început-o acolo; să fiu în slujba Lui Dumnezeu și în slujba oamenilor din acest oraș. Preoția nu este un lucru ușor, dar preoția, este deopotrivă, omenească, pentru că acela care slujește este om, dar este și dumnezeiască – pentru că omul ales de Dumnezeu a fi preot, prin Sfânta Taină a hirotoniei, este ajutat în această misiune, de harul lui Dumnezeu, și eu mă încred în harul Lui Dumnezeu, care pe cele neputincioase le vindecă și pe toate cele cu lipsă, le desăvârșește. De aceea, mă rog Bunului Dumnezeu ca începutul misiunii mele aici să fie unul binecuvântat de Dumnezeu și să fie, cum am spus, spre folosul și bucuria credincioșilor ortodocși din acest oraș.
-Teodor – Florian Mocanu: – În primul rând, vin la Catedrală cu gândul sincer de a-I sluji Bunului și Preamilostivului Dumnezeu, care ne rânduie fiecăruia dintre noi destinul, după marea Sa bunătate.
Așa a fost rânduit, și vă mărturisesc că nu am perceput neapărat acest transfer al meu ca preot paroh al Catedralei din Sfântu Gheorghe ca o avansare, ci ca o nouă chemare sublimă, aceea de a-mi conduce credincioșii încredințați spre păstorire pe calea mântuirii.
Sigur că-n această perioadă mă încearcă și emoții, dar și gânduri de responsabilizare duhovnicească și administrativ-gospodărească, pentru ca împreună cu celălalt părinte coleg al meu, și el nou venit aici, pr. Ioan Marin, să putem continua cu succes frumoasa lucrare pastoral-misionară începută de mai bine de un deceniu de către părintele Sebastian Pârvu, de acum colegul nostru de Sfânt Altar, care este acum o gazdă foarte bună pentru noi cei doi preoți nou -veniți aici.
Deci, cred că țelul meu ca preot paroh al acestei sfinte Catedrale e acela de a lucra „cu timp și fără timp” pentru propășirea duhovnicească a comunității euharistice de credincioși și buna sporire și chivernisire a tot ceea ce ține de această sfântă Biserică.
–Când ați descoperit că doriți să luați calea preoției?
-Ioan Marin: Dacă stau bine să mă gândesc, am simțit o chemare spre preoție încă din copilărie. M-am născut și am crescut într-o familie de oameni simpli, de la țară, la Lunca Mărcuș, aici în județ, tot aproape de Sfântu Gheorghe. De mic copil, am călcat pragul bisericii, împreună cu părinții mei, rugându-ne în fiecare duminică și sărbătoare Lui Dumnezeu și am simțit ceva special: că Dumnezeu mă cheamă la ceva mai mult decât a fi un simplu credincios în biserică. Această chemare am descoperit-o chiar în fața sfântului altar al bisericii din Băcel, unde aveam să slujesc ulterior.
-Teodor – Florian Mocanu: – În clasa a VII-a de gimnaziu, când m-am îndrăgostit de ora de religie și de minunatele lecții pe care ni le ținea părintele Băilă Gheorghe, fostul preot paroh de la parohia Dobârlău și cel care a știut cum să mărească flacăra dragostei aprinsă în inima mea, pentru chemarea de a sluji lui Dumnezeu și care de altfel mi-a fost și mentor în formarea mea ca tânăr preot.
Îmi aduc aminte că pe când aveam doar trei anișori, de Bobotează, venise părintele Gheorghe cu botezul la noi în casă și eu am început să cânt imitându-l copilărește pe sfinția sa, dar dânsul a văzut în această joacă a mea vocația pentru preoție pe care aveam să o descopăr câțiva ani mai târziu, și i-a sugerat mamei mele binecuvântându-mă pe cap, că: „pe băiatul acesta ar trebui să-l facem preot!”, și iată că acum cuvintele acestea s-au împlinit și am liturghisit nu o dată, alături de acest părinte deosebit pentru mine.
-Mai aveți în familie, membri care au ales această cale, calea preoției?
-Ioan Marin: Sunt singurul din familie care am luat crucea preoției. Nu mai am rude preoți, sunt cel mai mic copil al familiei și, sigur, toată familia mea este bucuroasă că au în sânul lor, un preot.
-Teodor – Florian Mocanu: Dintre rudele apropiate nu, însă întâmplarea a făcut ca unul dintre frații soției mele, cumnatul meu, să fie preot.
-Aș dori să realizăm o incursiune în traseul dumneavoastră profesional. Vă rog să ne ajutați!
-Ioan Marin: Dacă ar fi să vorbesc despre începutul perioadei în care am studiat Teologia, în anul 2007, am intrat ca și elev la Seminarul Teologic Ortodox din București, unde am stat cinci ani de zile, și consider acea perioadă ca fiind una dintre cele mai frumoase din viața mea, pentru că într-adevăr, simțind chemarea pentru preoție, acolo m-am redescoperit. A fost un regim, nu strict, ci un regim care m-a format pentru ceea ce am devenit astăzi. A fost o perioadă foarte frumoasă, în care am avut dascăli minunați, pe care i-am luat ca și exemplu și mi-am dorit să fiu așa cum dumnealor au fost. Nu știu dacă mă ridic la nivelul dumnealor, pentru că spune că niciun învățăcel nu este mai mare decât dascălul său, dar am încercat în toată activitatea mea să mă conduc după anumite principii pe care ei le-au sădit în mintea și în inima fiecărui elev. În 2012 am absolvit Seminarul Teologic și odată cu absolvirea, m-am și căsătorit. În iunie am terminat Seminarul, iar în septembrie m-am căsătorit, urmând ca în decembrie, 25 decembrie 2012, chiar în ziua de Crăciun, să fiu hirotonit diacon, de către Înaltpreasfințitul Părinte Ioan. Am rămas diacon timp de 3 ani de zile, dar și la Băcel, alături de părintele Gheorghe Rățulea, cel care a fost protopop de Sfântu Gheorghe și care e trecut la cele veșnice acum. În perioada aceasta – 2002 -2005 am urmat și cursurile Facultății de Teologie din Sibiu, iar în 2005 am fost hirotonit preot tocmai la Mănăstirea Făgețel, unde actualul episcop al Covasnei și Harghitei, Prea Sfințitul părinte Andrei, la vremea aceea era starețul mănăstirii și s-a întâmplat așa, că Înaltpreasfințitul l-a întrebat pe actualul episcop, atunci stareț, când a venit la hirotonie: „Părinte Andrei, ce zici de copilul acesta? Merită să fie preot?” iar Prea Sfințitul Andrei, părintele Andrei – atunci, a spus: „Prea sfinția voastră, pentru părintele diacon Ioan Marin îmi dau epitrahilul meu, garantez cu epitrahilul meu pentru el.” Așa, am ajuns apoi preot la Băcel, unde am avut o activitate foarte frumoasă, într-un sat mic, cu 86 de familii întregi și 54 persoane singure, dar un sat cu o tradiție extraordinară în spiritul acesta creștin, cu oameni care țin foarte mult la biserică, oameni care îl iubesc pe Dumnezeu, care îl iubesc pe preot, iar acum au rămas un pic marcați, prin plecarea mea de acolo. Și eu sunt marcat, pentru că nu m-am gândit vreodată că o să vin înspre oraș. Se aseamănă cumva cu momentul în care pleacă din familie tatăl. Preotul, mai ales la sat, este „tatăl” acelei comunități și mulțumesc Lui Dumnezeu, această comunitate s-a legat foarte mult de mine și am realizat lucruri frumoaseși în plan duhovnicesc, și și în plan administrativ, în ceea ce privește îmbunătățirea lucrurilor din biserică, de la casa parohială. Toate lucrurile acum sunt puse în ordine, dar datorită acestor oameni. Eu am spus ce trebuie să facem, iar ei m-au susținut în toată activitatea mea, și pentru acest lucru, chiar vreau să le mulțumesc și vor rămâne în inima mea de-a pururi, alături de credincioșii pe care, de acum încolo îi primesc în păstorire, aici, în Sfântu Gheorghe.
-Teodor – Florian Mocanu: Mi-am început studiile teologice în anul 2004 la Seminarul Teologic Ortodox Liceal „Dumitru Stăniloae” din Brașov, pe care l-am absolvit în anul 2008 ca șef de promoție; apoi am continuat prin a studia la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Ierarh Andrei Șaguna” din Sibiu abosolvită în 2012, pentru ca între 2012-2014 să urmez cursuri de master la secția Teologie Practică din cadrul aceleiași facultăți, iar în prezent sunt student în ultimul an la Facultatea de Drept din Brașov; dar și profesor de religie la Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuși” din orașul nostru.
În anul 2013 am fost hirotonit diacon, iar la începutul anului 2014, preot, de către Î.P.S. Ioan, pe atunci Arhiepiscopul Covasnei și Harghitei, pe seama parohiei Ozun, unde am activat ca preot paroh pană la data de 01 Decembrie 2016, iar de la această dată, am fost transferat și instalat pe 11 Decembrie 2016, ca preot paroh al Parohiei Sfântu Gheorghe VII arondată Catedralei „Sfântul Ierarh Nicolae și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, unde am fost și cântăreț bisericesc între anii 2012-2013.
-Ne apropiem de Crăciun. Ce semnifică postul Crăciunului?
-Ioan Marin: Postul Crăciunului ne aduce aminte de postul pe care drepții și profeții Vechiului Testament l-au ținut înainte de venirea Mântuitorului Hristos pe pământ, dar și înainte de primirea altor acte mântuitoare pentru om. Să ne aducem aminte de profetul Moise, care înainte de a primi Tablele Legii pe Muntele Sinai, a postit 40 de zile și s-a rugat Lui Dumnezeu. Tot așa, și noi, credincioșii, înaintea marilor praznice împărătești, ținem o perioadă de post, ne pregătim duhovnicește, dorim să devenim mai buni, iar pentru că suntem în Postul Nașterii lui Hristos, sigur, istoric, s-a născut în Peștera Betleem, dar El, în fiecare an, se naște în „peștera” sufletelor noastre. Prin post, rugăciune, meditație sfântă, prin lectură, prin participarea la sfintele slujbe, nu facem altceva decât ca în această perioadă să pregătim sufletele noastre ca să devină un sălaș al fiului Lui Dumnezeu. Sărbătorile acestea mari creștine, le primim cu multă bucurie pentru că ele sunt sărbătorile familiei. Cât de frumos este să petrecem aceste sărbători în sânul familiilor noastre, dar mai ales acum, când obișnuim să facem daruri celor dragi nouă, să nu îi uităm pe cei săraci, pe cei năpăstuiți, pentru că oferindu-le și lor un mic dar, un mic ajutor, îi oferim Mântuitorului Hristos, care se identifică în acești oameni nevoiași. Spune Mântuitorul în Evanghelie: „întrucât ați făcut ceva bun unuia dintre aceștia prea mici frați ai mei, mie mi-ați făcut”. El se
identifică cu cei goi, cu cei săraci, cu cei bolnavi și atenție, chiar și cu cei aflați în temniță, pentru că spune în Evanghelia după Matei: „În temniță am fost și ați venit la mine!” – aceasta arată smerenia Mântuitorului Iisus Hristos, care s-a coborât din cer pe Pământ, părăsind, cumva, sânul Tatălui Ceresc și coborând în chip smerit la noi oamenii. Se identifică în fiecare dintre noi.
-Teodor – Florian Mocanu: Este o perioadă de pregătire sufletească pentru noi toți cei ce așteptăm Nașterea Pruncului Dumnezeiesc ce se naște anul acesta pentru a 2016-a oară în ieslea umanității. Postul acesta ca și celelalte de altfel, are scopul de a ne purifica sufletele și de a le face ușoare asemeni fulgilor de nea care mângâie pământul în această perioadă, pentru ca astfel să putem resimți din plin bucuria Sfintelor sărbători ce se apropie.
-Ce le transmiteți cititorilor noștri, în preajma Crăciunului?
-Ioan Marin: Doresc tuturor credincioșilor și locuitorilor din orașul Sfântu Gheorghe și din întreg județul, să aibă parte de un Crăciun frumos, iar nașterea lui Hristos să ne fie de folos.
-Pr. Teodor – Florian Mocanu: I-aș îndemna părintește Să-L colinde pe Hristos în casa Tatălui Său, în sfânta Biserică, să primească colindători și să nu uite că noi toți avem datoria creștinească – aceea ca în acest post să ne împodobim sufletele și inimile cu iubire și bunătate prin rugăciune, smerenie și postire, pentru ca astfel, inima fiecăruia dintre noi să-i poată fi un leagăn călduros Micuțului Iisus, iar sufletul – sălaș prietenos, Celui care încă ne iubește și din Iubire se coboară din nou între noi.
-În încheierea acestui interviu, vă rog să ne spuneți ce vă doriți de la anul 2017.
-Ioan Marin: De la anul mântuirii, 2017, îmi doresc să fie un an bun pentru toată lumea. Binecuvântarea Lui Dumnezeu să se reverse peste țara noastră și peste întreaga lume. Pentru mine, personal, îmi doresc ca anul 2017 să fie măcar ca și anii de până acum!
-Teodor- Florian Mocanu: În primul rând, ceea ce cu certitudine își dorește fiecare, sănătatea familiei mele și a tuturor celor dragi, apoi putere de muncă pentru a-mi putea desfășura cu bine misiunea preoțească în mijlocul credincioșilor din Sfântu Gheorghe. Apoi îl rog pe Dumnezeu, ca în noul an care va veni să ne dăruiască tuturor pace, multă răbdare și bună înțelegere unul cu altul, ca iubindu-ne unul pe altul într-un gând să-L urmăm pe Dumnezeu și să prosperăm duhovnicește, dar și material.
A consemnat Ana Alina Costache
