Bartolomeu Anania a fost întronizat Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului (devenită ulterior Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului), la 25 martie 2006, de praznicul Bunei Vestiri, de către Patriarhul Teoctist (1986-2007) și a păstorit până la plecarea sa la ceruri.
Mitropolitul Bartolomeu este o figură-cheie a ortodoxiei noastre postbelice, arăta într-un comunicat Fundația ‘Mitropolitul Bartolomeu’, la centenarul nașterii sale.
‘A fost un martor privilegiat al dramelor istoriei recente și un actor implicat în câteva momente grave ale ei, cum a fost greva anticomunistă și antirevizionistă pe care a condus-o la Cluj, în vara anului 1946, însuflețind întreaga lui generație. A fost apoi un apropiat colaborator al Patriarhului Justinian, o prietenie în care atât dascălul, cât și învățăcelul au făcut istorie. A fost închis de regimul comunist în penitenciarele Jilava, Pitești și Aiud între anii 1958-1964, cu o condamnare standard în epocă la 25 de ani’, consemna sursa citată.
Bartolomeu Anania (din botez Valeriu) s-a născut în localitatea Glăvile, județul Vâlcea, la 18 martie 1921. A fost elev al Seminarului Central din București (1933-1941). În clasa a doua de seminar l-a întâlnit pe scriitorul Anton Holban, profesor de limba română, care a contribuit la formarea sa ca scriitor și om de cultură.
A intrat în monahism la Mănăstirea Antim din București, la 2 februarie 1942, primind numele Bartolomeu. În același an, a fost hirotonit ierodiacon; în peregrinările sale prin țară, a fost ierodiacon la mănăstirile Polovragi și Baia de Arieș.
În această perioadă l-a cunoscut pe Tudor Arghezi, căruia îi va fi apropiat vreme de un sfert de secol.
Între anii 1941-1948, a urmat studii superioare de Teologie la București, Cluj și Sibiu; a fost absolvent al Academiei Teologice ‘Andreiane’ din Sibiu.
A făcut studii incomplete de medicină la Sibiu și Cluj (1945-1946) și de muzică instrumentală la Cluj, unde a frecventat și a participat la cenaclul literar al medicului scriitor și profesor universitar Victor Papilian.
În iunie 1946, fiind student al Universității din Cluj și președinte al Centrului Studențesc ‘Petru Maior’, conduce greva studențească antirevizionistă și anticomunistă. A urmat un lung șir de arestări.
În perioada iulie-decembrie 1947, a fost stareț al Mănăstirii Toplița.
Bartolomeu Anania l-a cunoscut pe Patriarhul Justinian (1948-1977) în toamna anului 1948, la Mănăstirea Bistrița, urmând ca timp de peste 25 de ani să îi fie un colaborator apropiat.
Foto: MARIUS POPESCU (C) / AGERPRES ARHIVA
A ocupat funcțiile de intendent al palatului patriarhal (1948-1949), inspector patriarhal pentru învățământul bisericesc (1949-1950), decan al Centrului de Îndrumare Misionară și Socială a clerului, la Curtea de Argeș, unde a predat cursuri de istorie bisericească și omiletică (1951-1952).
În 1958 a fost condamnat politic la 25 de ani de muncă silnică, pentru ‘uneltire contra ordinei sociale’ (sursa: www.mitropolia-clujului.ro). A fost închis la Securitate, Jilava, Pitești și Aiud și a fost eliberat după șase ani și două luni, în 1964, prin decret general de grațiere.
Aflat în detenție la Aiud, fără nicio posibilitate de a scrie, în perioada anilor 1962-1964 fixează în memorie piesele de teatru ‘Steaua Zimbrului’ și ‘Meșterul Manole’, precum și numeroase poezii, toate însumând peste zece mii de versuri.
Între anii 1964-1965 a fost director al bibliotecii patriarhale.
O perioadă mai lungă, 1965-1976, a funcționat în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America și Canada, ca secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Cancelariei eparhiale, director al Departamentului Publicațiilor, reprezentant al relațiilor interbisericești.
A fost membru în două comisii ale Conferinței Permanente a Episcopilor Ortodocși din America de Nord și de Sud: Comisia Ecumenică și Comisia de Studii și Proiecte. Susține conferințe în Detroit, Chicago, Windsor și Honolulu. A fost redactor al revistei și almanahului ‘Credința’ și al casetei de literatură ‘Noi’.
La 29 octombrie 1967, a fost hirotonit preot de episcopul Victorin al Americii; ceva mai târziu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române îi acordă rangul de arhimandrit.
În perioada 1976-1982, a fost directorul Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. În 1982 s-a pensionat și s-a retras la Mănăstirea Văratec.
Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales pe arhimandritul Bartolomeu Anania pentru scaunul de Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului, la 21 ianuarie 1993. A fost hirotonit și instalat arhiereu la 7 februarie 1993, în Catedrala arhiepiscopală din Cluj-Napoca.
Ca arhiepiscop al Clujului, va urmări și va lupta pentru dinamizarea activității pastorale a clerului și pentru diversificarea ei în funcție de cerințele societății, pentru implicarea Bisericii în acțiunile de asistență socială organizate, pentru refacerea legăturilor dintre Biserică și Cultură, pentru îndrumarea expresă a tineretului – de la amvon și prin diverse întâlniri, pentru dezvoltarea relațiilor ecumenice practice prin păstrarea identității proprii.
În urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din 4 noiembrie 2005, de înființare a unei Mitropolii la Cluj, inițiativă validată de Adunarea Națională Bisericească la 1 martie 2006, Bartolomeu Anania a fost întronizat Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului la 25 martie 2006.
Pe linie bisericească, a fost distins cu ‘Crucea patriarhală’, ‘Ordinul Sfântului Mormânt’ al Patriarhiei Ierusalimului, ‘Ordinul Sfinților Apostoli Petru și Pavel’ al Patriarhiei Antiohiei.
În anul 2000 i-au fost decernate medalia jubiliară ‘Mihai Eminescu’ și Ordinul Național pentru Merit în grad de Mare Cruce. La 22 noiembrie 2010, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania s-a mutat la cele veșnice, la Cluj-Napoca, la 31 ianuarie 2011.
Este înmormântat în cripta ierarhilor de la demisolul Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca, alături de Episcopul Nicolae Ivan, Arhiepiscopul Teofil Herineanu și Episcopul Vasile Flueraș (Someșanul). În prezent, în fața Catedralei din Piața Avram Iancu se află statuile a doi ierarhi (Episcopul Nicolae Ivan și Mitropolitul Bartolomeu Anania). Acestea au fost inaugurate și sfințite în anul 2018, la sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, eveniment prin care Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului a marcat simbolic Centenarul Marii Uniri.
Foto: AGERPRES ARHIVA
Valeriu Anania, numele de autor, a debutat editorial în 1966, cu poemul dramatic ‘Miorița’; volumul apare la București, la Editura pentru Literatură, cu o Predoslovie de Tudor Arghezi. În 1978, a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România.
S-a afirmat de tânăr ca poet, prozator, eseist și dramaturg.
Lucrări din opera sa: ‘Miorița’ (1966, poem dramatic); ‘Meșterul Manole’ (1968, poem dramatic); ‘Du-te vreme, vino vreme’ (1969, poem dramatic); ‘Steaua zimbrului’ (1971, poem dramatic), toate reeditate; ‘Istorii agrippine’ (1976, versuri); ‘Străinii din Kipukua’ (1979, roman); ‘Rotonda plopilor aprinși’ (1983, volum de memorii); ‘Anamneze’ (1984, versuri); ‘Amintirile peregrinului Apter’ (1991, nuvele și povestiri); ‘Cerurile Oltului’, eseuri teologice (1990, ed. a II-a, 1998); ‘Din spumele mării: pagini despre religie și cultură’ (1995); ‘Pledoarie pentru Biserica neamului meu’ (1995); ‘Apa cea vie a Ortodoxiei. Cuvântări, predici, meditații’ (2001; ed. a II-a, 2006); ‘Memorii’ (2008, Iași); ‘Cuvinte de învățătură. Predici’ (2009).
Cea mai importantă strădanie a sa o constituie revizuirea întregului text al Sfintei Scripturi în limba română, care a apărut în anul 2001, ca ‘ediție jubiliară a Sfântului Sinod’.
A publicat numeroase articole cu profil teologic, predici, note în periodicele bisericești. (surse: www.mitropolia-clujului.ro; https://edituradoxologia.ro; ‘Memorii’, Valeriu Anania, 2011; http://www.manastireanicula.ro)
AGERPRES
