A ales cariera didactică și i s-a dedicat acesteia, de-a lungul vieții. Nu a uitat însă de pasiunea din copilărie: muzica. De mic a învățat, singur, să cânte la fluier. A studiat apoi, tot autodidact, alte și alte instrumente muzicale. Despre pasiunea sa pentru muzică și despre instrumentele dragi domniei sale, profesorul Radu Iosif este invitat să vorbească mâine, alături de oaspeți din țară, la „Prezentarea instrumentelor tradiționale românești” desfășurată la ora 16.00, la Liceul de Arte „Plugor Sandor” din Sfântu Gheorghe, în cadrul programului dedicat Zilei României.
Despre participarea la eveniment, dar și despre activitatea la catedră și despre profesia de dascăl, domnul profesor Radu Iosif ne-a vorbit, ieri, în cadrul unui interviu.
Stimate domnule profesor, mâine, vă vom putea urmări în cadrul manifestării dedicate Zilei României, manifestare constând într-o incursiune în lumea instrumentelor tradiționale Ce ne-ați pregătit?
- Așa este. În cadrul acestui eveniment aș putea să vorbesc despre starea mea de spirit ca persoană care cântă la un instrument sau altul, poate câteva aspecte ce țin de istorie, dar înainte de toate, mai bine aș cânta ceva!
- Când și cum v-ați descoperit pasiunea pentru muzică, înclinația spre cultură și la ce fel de instrumente cântați?
- Mi-am descoperit această pasiune în copilărie, și am fructificat-o autodidact. Sigur, pe vremea aceea, paleta de preocupări ale copiilor era mai restrânsă, și dacă s-a întâmplat să am talent muzical, am ales această direcție și am început să cânt la fluier. Toți copiii aveau atunci tendința să pună mâna pe un astfel de instrument, care se „lipea” de fiecare, diferit, în funcție de cum aveau înclinații și aptitudini. Întâmplător, eu le-am avut și am cântat la fluier, apoi, mult mai târziu, la caval și la celelalte instrumente mici, cum ar fi muzicuța. La acestea am cântat și cânt. Ca elev la liceu și apoi ca student, am început să cânt și la chitară.
- Ați susținut și spectacole?
- Pe vremea aceea, era obligatoriu să cânți pe scenă și cu cât de descurcai mai bine, apărea și plăcerea de a evolua în fața publicului, însă eu niciodată nu mi-am pus problema că aș putea transforma deprinderea de a cânta în ceva care să-mi aducă bani. Cântam atât la evenimente mai oficiale, la spectacole de toate felurile, de toate nivelurile, și pentru mine!
- Mai cântați și în prezent?
- Da, dar destul de rar, la ocazii, pentru că și stările de spirit favorabile pentru a cânta sunt tot mai rare (…). Învățasem în copilărie că românul cântă și de necaz, dar eu asta nu fac. Mă încăpățânez să nu cânt de necaz.
O viață dedicată profesiei de dascăl…
Sunteți cadru didactic. Ce v-a determinat să alegeți cariera didactică? Este vorba despre o pasiune moștenită din familie?
- Nu, nici gând. Pe vremea când am optat eu pentru așa ceva, era o profesie nobilă, de-a dreptul, care se detașa în rândul celorlalte profesii. Cam pe acolo se orientau elevii care aveau rezultate mai bune! Eu proveneam dintr-o familie foarte, foarte simplă, iar îndrumare privind orientarea școlară nu se făcea ca și obiectiv didactic, pe vremea aceea. Totul se rezuma la ideea „Ai carte, ai parte!” În altă ordine de idei, am făcut apostolatul ca profesor suplinitor, când am terminat liceul, pentru câteva luni, până am plecat militar. A fost suficient ca să îmi placă foarte mult și să rămână „bătută în cuie” opțiunea de a mă orienta spre profesia didactică.
- Ce discipline ați predat, de-a lungul timpului?
- Am predat aproape orice disciplină (…), inclusiv istorie, iar cel mai mult îmi place biologia, pe care o predau și în prezent.
- Sunteți și director al Școlii Gimnaziale „Nicolae Russu” din Sita Buzăului. De cât timp conduceți această unitate școlară?
- Sunt la conducerea acestei unități de învățământ din luna mai a anului 2000.
- Care considerați că sunt cele mai mari provocări cărora trebuie să le faceți față ca director de școală?
- Cred că provocările cele mai mari sunt cele administrative. Deși avem proiecte făcute de ani de zile, unitățile de învățământ de la noi, mai puțin Școala Zăbrătău, unde s-a derulat un program pe calamități, cele care existau ca și construcții, nu au beneficiat de vreun program de reabilitare totală. Și atunci, e foarte greu ca din banii de care dispunem și prin sistemul de finanțare per capita, să gestionezi situația și apoi să ai liniște în ceea ce privește administrația școlii și să te ocupi prioritar de problemele strict specifice școlare. (…) În rest, alte dificultăți, probleme legate de demersul didactic, nu există.
- Ați predat la Școala Gimnazială „Nicolae Russu”, de la începutul carierei dumneavoastră?
- Am predat, timp de un an, la Școala Brădet, prin repartiție, chiar când am terminat facultatea, după care am ajuns în Barcani, comuna Barcani fiind și comuna mea natală. Am predat acolo până la Revoluție, iar după aceea m-am transferat la Sita Buzăului, unde predau și astăzi.
- Cum vi se pare că s-au schimbat relațiile dintre profesori și elevi, de-a lungul timpului?
- Aici am de făcut o observație… încă, în mediul comunitar, în mediul nostru social, sunt lucruri care nu se potrivesc. Mi se par multe chestiuni forțate, mi se pare că s-a abandonat, nu știu din ce motive, ceea ce numeam noi „ordine și disciplină”. Din punctul meu de vedere, disciplina înseamnă ordine în viață, în activitatea zilnică, iar fără aceasta chiar nu se pot obține rezultate, la maximum. Eu sunt mândru de ce este la Sita Buzăului! Pot spune că suntem printre primele școli din mediul rural, pe județ, în ceea ce privește rezultatele, dar tocmai pentru că noi am ținut la ceea ce înseamnă „ordinea și disciplina”, și este o ordine care nu este forțată, ci pe care chiar și cei care sunt puși să o respecte, pot să-și manifeste satisfacția că fac acest lucru. La un moment dat, după ce se creează un oarecare reflex, este o plăcere să respecți ordinea și disciplina. Fără acestea, nu se poate.
- Dacă nu ați fi ales cariera didactică, ce altă carieră ați fi urmat cu plăcere?
- Pot spune că sunt două profesii pe care le-aș fi îmbrățișat cu plăcere! Aș fi vrut să fiu inginer silvic, să lucrez ca inginer silvic, iar a doua profesie care mi-ar fi plăcut este cea de medic stomatolog, dar nu m-am simțit suficient de bun la chimie, pentru a doua, iar pentru prima, nu m-am simțit suficient de bun la matematică și am ezitat, din aceste motive. Atunci, facultățile de silvicultură cereau matematică la un nivel foarte, foarte ridicat, dar, nu se știe ce ar fi fost…
Școala „Nicolae Russu”, pregătiri de sărbătoare…
- Din câte știu, se apropie Zilele Școlii Gimnaziale „Nicolae Russu”. Cum vor fi marcate ? Ce activități vor fi pregătite în acest sens?
- În program am cuprins, în colaborare cu Asociațiunea „Astra” (Despărțământul Buzăul Ardelean – n.r.) o manifestare în cadrul căreia va fi evocată personalitatea lui Nicolae Russu, care este patronul spiritual al școlii; el a fost un fruntaș „Astra” și implicat în numeroase acțiuni legate de localitate. Am invitat foști elevi, dintre cei mai în vârstă care au potențialul de a le prezenta elevilor de acum amintiri legate de învățământul de la Sita Buzăului, impresii, stări legate de școala de altădată din Sita Buzăului. De asemenea, avem și prezentarea unui mic album foto – este în derulare – cu colecții legate de foștii elevi sau de diferite evenimente ce au avut loc de-a lungul anilor, în școală, și un mic program artistic, în principal în jurul unei mici piese de teatru prezentate de elevii noștri. Acesta este programul, în mare, și va avea loc în preajma zilei de 6 decembrie. Și pentru Ziua Națională avem pregătite niște acțiuni în colaborare cu Căminul Cultural.
Primul semestru școlar a fost unul bun
- Primul semestru școlar se va încheia, în luna februarie. Cum a fost acesta?
- În ceea ce privește demersul didactic, a mers bine. Din punct de vedere al încărcăturii cadrelor didactice, a fost un semestru zdruncinat, pentru că sunt foarte multe activități complementare învățământului, care au o tentă mai mult administrativă, însă, în rest, totul este bine, avem frecvență bună, nu s-au înregistrat probleme de altă natură la școala noastră. O mare dificultate cu care ne confruntăm este faptul că avem grupe combinate la grădiniță și clase simultane, mai ales la Școala Ciumernic, structura Ciumernic, unde avem o singură grupă, combinată, și are 30 și ceva de copii într-o grupă. Așa funcționează. Dacă ar fi pe nivel de vârstă, ar fi altfel, însă, fiind combinate, educatoarea întâmpină greutăți și în aplicarea programei pentru acești copii.
Un gând pentru covăsneni…
- În finalul acestui interviu, vă rog să transmiteți un mesaj, un gând, covăsnenilor, cititorilor ziarului „Mesagerul de Covasna”!
- Aș vrea doar atât: să ne întoarcem la bunătate, la relațiile optime interumane și…să abandonăm egoismul, în toate formele lui! În concluzie, să redevenim oameni buni!
A consemnat Ana Ciorici Costache
