Puțini sunt cei care știu că în municipiul Sfântu Gheorghe, de mai bine de un an de zile, o mână de oameni care iubesc portul și dansul popular românesc s-au adunat în jurul ideii lansate de domnul Constantin Gheorghincă, directorul AFACOV, și-anume aceea de a înființa o echipă de dansuri populare din care să facă parte părinți și bunici.
Mai puțini la început, mai mulți în prezent, dansatorii din Sfântu Gheorghe s-au întâlnit de câte 2-3 ori pe săptămână, după ce și-au terminat treaba la locurile de muncă, și timp de aproape 2 ore/zi au învățat dansuri populare din diferite zone ale țării. În timp, și-au achiziționat costume populare, au dat un nume echipei de dansuri- CEATA „OPINCUȚA”-iar acum se pregătesc să arate publicului rezultatul muncii lor, prin spectacolul pe care îl vor prezenta la Balul Costumului Popular organizat de Fundația „Mihai Viteazul” Sfântu Gheorghe, la sfârșitul săptămânii viitoare.
Pentru a veni în fața cititorilor cu mai multe informații legate de CEATA „OPINCUȚA” precum și despre obiceiurile din străbuni, am stat de vorbă cu domnul Constantin Gheorghincă dar și cu cel ce predă lecțiile de dans, profesorul coregraf Ion Gheorghe.
O echipă de dansuri populare denumită „Ceata”. De unde această denumire?
Constantin Gheorghincă: Am ales această denumire deoarece în lumea satului românesc CEATA a fost, alături de HORĂ, o instituție tradițională, de mare vechime. Ceata și hora sunt „obiceiuri ale pământului” , „obiceiuri din bătrâni”. Consider că fiecare dintre noi trebuie să cunoască, să cinstească și să păstreze obiceiurile strămoșilor săi, iar CEATA noastră își propune să împlinească această datorie.
Ne puteți spune ceva despre aceste obiceiuri?
Constantin Gheorghincă: În vechime, viața socială a fiecărui sătean se desfășura, în bună parte, în spațiul oferit de ceată și de horă; hora s-a jucat în urmă cu mai mult de 4 milenii. În spiritualitatea românească hora este expresia spontaneității, o adevărată realitate culturală, un „fenomen cultural”, fiind, alături de doină, o expresie a sufletului românesc și, prin aceasta, a unui segment din cultura europeană. De Hora de la Frumușica ne despart milenii, de Hora Unirii, pe versurile poetului Vasile Alecsandri, mai puțin, dar ambele reprezintă aceeași semnificație de contopire, de unire. Hora este un arc peste timp și spațiu, factor important în definirea culturală a existenței noastre.
Între hora satului și ceata satului existau cele mai directe relații pentru că ceata era responsabilă de organizarea și buna desfășurare a horelor satului. În zăbava sărbătorilor creștine membrii cetei, horitori şi horitoare, ieșeau la joc în veşminte noi, curate, bogat ornamentate: bundițe, cămăși cu altiță, ii, pantaloni de dimie, brâie, fuste și catrințe, opinci și obiele. Horele aveau loc pe tot parcursul anului, dar mai mult în preajma sărbătorilor sau altor evenimente din viața satului. În aceste activități erau implicați atât tineri cât și bărbați mai în vârstă – chiar bătrâni – cei tineri preluând astfel costume și dansuri, strigături, practici de teatru popular. În acest mod s-au transmis modelele culturale de la o generație la alta.
În cadrul cetei se respecta o ierarhie bine îndătinată, care cultiva ascultarea față de „vătaf”, conducătorul cetei; la rândul lui acesta asculta de „capul/bătrânul satului” supunând judecății și acceptului acestuia fiecare manifestare a cetei. Hora se aduna pentru întreaga comunitate, căci la horă venea tot satul: flăcăi și fete, cei căsătoriți de curând, copii, bătrâni, fiecare aderând la grupul său.
Ceata și Hora sunt chemare la solidaritate, la unitate, ele „leagă” sufletul românesc. În decursul istoriei sale milenare, hora a devenit pentru român un joc care unește, un joc indispensabil al afirmării vieţii lui ca atare, întocmai ca munca şi hrana.
Există vreo legătură nevăzută între Ceată, Horă și managerul societății Afacov?
Constantin Gheorghincă: Desigur, există! În concepția mea, o societate – chiar comercială cu capital privat – trebuie să fie preocupată nu doar de realizarea de profit. Această concepție a determinat inițiativa reînvierii cetei și horei satului de altădată cu scopul de a contribui la „legarea” românilor de români, la edificarea unui arc peste timp și spațiu. Așa a luat naștere, în 2018, Ceata „Opincuța”.
De ce „Opincuța”?
Constantin Gheorghincă: Am ales această denumire deoarece ne considerăm urmașii geților care purtau opinci acum mai bine de 4.500 de ani, urmașii dacilor încălțați cu opinci și imortalizați astfel pe Columna lui Traian, urmașii miilor de ostași ai armatei române care, chiar și în primele decenii ale secolului XX, au purtat opinci.
Am ales această denumire deoarece „opincă” în sensul colectiv înseamnă ţărănime, iar noi, generațiile Cetei suntem – cu mândrie spunem – copii de țărani. Prin alegerea acestei denumiri vrem să cinstim pe toți cei care, cu opincile-n picioare, au dat tărie și putere țării.
Mi-ați spus că v-ați „născut” în 2018. Cum a fost „pruncia” Cetei?
Da, anul 2018 este anul în care inițiativa mea a prins contur. Este corect să amintesc sprijinul primit de la domnul instructor, profesorul coregraf Ion Gheorghe, care, fără niciun fel de pretenții financiare și-a oferit serviciile. Avem o colaborare fructuoasă și cu doamna Maria Peligrad, președinta Fundației „Mihai Viteazul”.
Ceata noastră era formată, inițial, din 6 bărbați – cadre militare în rezervă. Cu timpul ea s-a mărit; acum suntem 19 femei și bărbați, persoane adulte, majoritatea părinți și bunici. Este o ceată „deschisă” celor care agreează, vor și pot contribui la realizarea scopului nostru. Ceata este mânată în munca sa de respectul față de tradițiile noastre, de dragostea față de costumul și dansul popular.
Ca și cetele din vechime, avem veşminte noi, curate, bogat ornamentate. Ele sunt creații manufacturiere ale unor meșteri din Chișinău, pe care le-am procurat prin intermediul horitoarei cetei noastre, românca de peste Prut, Silvia Balaban.
Ce ne puteți spune despre dansurile „Opincuței”?
Ion Gheorghe, „vătaful cetei”: „OPINCUȚA”, ca CEATĂ, își propune să transmită mesajul său prin HORA jucată împreună cu toți românii, pentru toți românii, pe tot pământul românesc.
Am conceput și executăm o suită proprie, suita „Opincuța”. Ea răspunde scopului „Opincuței” cuprinzând dansuri din toate zonele țării.Aranjamentul muzical este realizat de domnul Dan Duculeț – DMD RECORDING STUDIO. Repetițiile se desfășoară de 3 ori pe săptămână, în sala de evenimente a societății Afacov.
Ce mesaj ați dori să le transmiteți cititorilor Mesagerul de Covasna și celor care vă vor urmări la Balul Costumului Popular?
Constantin Gheorghincă: „Opincuța” este o „lucrare” cu „bătaie” mai lungă: plecăm de la ideea că prin truda actualei cete vom sădi dragostea pentru tradiții în inimile copiilor și nepoților, și, astfel, vom asigura prezența trecutului românesc în viața românilor de pe aceste străvechi meleaguri românești.
***
Trebuie să vă mărturisesc faptul că o scurtă perioadă de timp, la începutul acestui an, am mers și eu la repetiții, la Afacov, din drag pentru dansurile populare românești pe care le-am dansat de când eram copil. Nu vă pot spune câtă bucurie am împărtășit cu fiecare dintre cei cu care, o scurtă perioadă de timp, am fost „legată” prin dansul nostru strămoșesc, și care astăzi alcătuiesc CEATA „OPINCUȚA”. Din păcate, din lipsă de timp, am fost nevoită să renunț, însă mă voi întoarce, când voi avea răgaz, pentru ca împreună cu cei ce iubesc tradițiile românești-portul și dansul în acest caz- să ducem mai departe, către generațiilor viitoare, ceea ce noi am moștenit de la strămoșii noștri.
Până atunci nu îmi rămâne decât să le transmit mult succes dansatorilor din CEATA „OPINCUȚA”, și sunt convinsă că programul pe care l-au pregătit, cu trudă și mult suflet, va fi pe placul tuturor celor ce vor fi prezenți la Balul Costumului Popular organizat de Fundația „Mihai Viteazul” Sf.Gheorghe sâmbătă, 5 octombrie, la Leonor Ballroom”.
Maria Crețu-Graur
