Marea Sărbătoare a Naşterii Domnului Iisus Hristos, iar mai apoi evenimentul Trecerii într-un Nou An se apropie cu pași repezi. Este o perioadă fastă pentru noi toți, care ne reamintește de obiceiuri de iarnă străbune, când familia se reunește în jurul Bradului de Crăciun, iar Moșul aduce daruri și toată lumea este fericită.
În curând se încheie şi perioada aspră a Postului, pe care creştinii l-au respectat după convingeri şi putinţă. Aproape de final, cei care au postit spun că se simt mai curaţi trupeşte şi sufleteşte, gata să se bucure din nou de plăcerile vieţii de zi cu zi.
Întrucât în perioada următoare vor fi două minivacanțe oficiale iar apariția ziarului nostru se va face ținând cont de toate zilele libere, am condensat într-un sigur articol cele două materiale pe care le publicam de regulă în cadrul rubricii „Tradiții” în Ajun de Crăciun și înainte de Anul Nou.
Lectură plăcută!
Sărbătoarea Familiei
La apariția Creștinismului, Crăciunul era un zeu atât de venerat, încât nu a putut fi exclus din Calendarul popular, dar mai ales din conștiința oamenilor care adoptaseră credința întru Hristos. Tradițiile despre sosirea în Ajun a Moșului cel darnic și bun, încărcat de daruri multe, a căpătat în timp o serie de influențe livrești, care s-au amplificat și au patruns adânc în cultura populară.
În perioada premergătoare Marii Sărbători de Crăciun au loc felurite practici rituale, care au în centrul lor împodobirea Bradului, cântarea colindelor, pregătirea cadourilor specifice, iar apoi timp de trei zile oamenii petrec alături de cei dragi. Craciunul mai este numit și Sărbătoarea Familiei, reprezentând o minunată ocazie de a se reuni părinți, copii, nepoți, toți făcându-și daruri și bucurându-se de clipele petrecute împreună în jurul Bradului frumos împodobit. Există în popor credința că prin cinstirea cum se cuvine a Sărbătorilor de iarnă, vor avea un an mai bogat.
Colinde, colinde…
Cu siguranță că momentele cele mai pitoreşti din preajma Crăciunului şi Anului Nou le reprezintă colindele. Sunt vechi cântece în care se face referire la Naşterea Domnului, la bucuria Crăciunului, la Anul care va veni, colindătorii adresând urări de noroc şi prosperitate pentru gospodarii buni la suflet care le deschid uşa şi apoi îi cinstesc.
Majoritatea colindelor evocă momente celebre legate de venirea pe lume a micului Iisus, cum ar fi Închinarea magilor sau Cântecele de stea. Există, de asemenea, numeroase obiceiuri populare, precum Irozii, Capra, Brezaia, Ţurca, Mersul cu ursul, practicate mai ales de copii şi adolescenți.
De Revelion vin urători cu Pluguşorul şi Sorcova, frumoase datini legate de înnoirea Anului. Din păcate, în ultimii ani s-a extins mai ales în marile oraşe un fenomen de poluare a folclorului autentic, fiind întinate aceste frumoase tradiţii, ajungându-se la un soi de „cerşit” practicat de cete de indivizi echipaţi în straie roşii, care bat în tobe şi suflă în fluiere printre blocuri, maimuțărind vechile şi sfintele colinde româneşti.
Ceremonialul Uratului
În pragul Crăciunului și Anului Nou, dar şi cu prilejul altor mari Sărbători, au existat și încă mai dăinuie, în comunităţile româneşti din județul Covasna, anumite ritualuri menite să aducă sănătatea, norocul şi bunăstarea în casele oamenilor. După cum ne spunea cândva regretatul folclorist Nicolae Moldovan, din Sf. Gheorghe, din vechime s-a perpetuat Ceremonialul Uratului, ce se derulează sub diferite forme. El poate diferi puţin de la o localitate la alta, având însă un fir călăuzitor, specific tuturor zonelor. Frumosul obicei al Colindatului în Ajun de Crăciun se repetă sub alte forme de Anul Nou, fiind practicat mai cu seamă de cete de copii şi tineri, ce sunt primiți pretutindeni cu drag.
În preajma Revelionului şi în prima zi din ianuarie – de Sf. Vasile – tradiţia cere să se meargă cu Ursul și Capra, animale înfăţişate simbolic, având valoare rituală, participanţii costumându-se adecvat. Cel mai cunoscut obicei a rămas însă Pluguşorul, care era la origine o practică magică de alungare a răului, ca şi de proslăvire a fertilităţii şi bunăstării. Chiar dacă diferă de la munte la şes, costumaţia şi interpretarea au rămas în esenţă aceleaşi: „Aho, aho/ Mâine anul se-noieşte/ Pluguşorul se porneşte/ Şi începe a brăzda/ Pe la case a ura// Iarna-i grea, omătu-i mare/ Semne bune anul are/ Semne bune de belșug/ Pentru brazda de sub plug (…)”, grăiesc cu multă convingere urătorii.
Zicerile lor se referă la sănătate, viaţă lungă şi prosperitate adresate gazdelor, care bucuroase îi cinstesc pe colindători cu plăcinte, cozonac, fructe şi bani. Incantaţia magică de odinioară avea o semnificaţie telurică, toată lumea dorindu-şi să aibă parte de ani mulţi cu sănătate şi bucurii, împliniri materiale şi pace în suflete.
„Să trăiţi, să–mbătrâniţi”…
Pe 1 ianuarie poposesc şi alţi urători ce vin cu alte datini, numite Sorcova şi Semănatul, colinde menite să readucă speranţa, optimismul şi starea de bine în viaţa comunităţii. Umblatul cu Sorcova intră mai ales în grija copiilor. Ei poartă o crenguţă sau un băţ împodobite cu flori de hârtie colorată, atingând cu ele de mai multe ori persoana urată, rostind un descântec menit să aducă sănătate, putere de muncă, vitalitate celui vizat: „Sorcova, vesela/ Să trăiţi, să-mbătrâniţi/ Peste vară, primăvară/ Ca un măr, ca un păr/ Ca un fir de trandafir //Tare ca piatra/ Iute ca săgeata/ Tare ca fierul/ Iute ca oţelul/ La anul şi La mulţi ani!”.
Alte obiceiuri din bătrâni
În dimineața de Crăciun, femeile pun un ban de metal și o nucă în apa în care se spală pentru a fi frumoase și bogate. Superstiția spune că cine face baie în ziua de Crăciun va rămâne curat tot anul. Aduce ghinion să porți pantofi noi în aceste zile. Dacă este cer senin de Crăciun, va fi un an roditor, iar dacă bate vântul, acesta va aduce …ghinion. Ciobanii pun sub pragul casei un drob de sare invelit pe care îl lasă în acel loc până în aprilie, la „Alesul oilor”. Atunci îl macină și-l amestecă cu tărâțe și-l dau oilor, pentru ca turma să sporească.
În noaptea de Crăciun, pe masă se pune un colăcel, în care se înfige un cuțit. Masa trebuie să rămână întinsă până în zori, iar cine are cămin lasă focul aprins. Superstițiile mai spun că pâinea se așează sub… masă – ca să atragă norocul ! – , iar sub fața de masă se pune puțină pleavă de grâu, pentru belșug.
Până în Ajun de Crăciun persoanele certate trebuie să se impace, să uite motivele de sfadă. O altă superstiție spune că pentru a fi protejați de deochi și de farmece, este bine să se pună în cele patru colțuri ale mesei căței de usturoi și semințe de mac. Ca să le vină pețitori, din Ajunul Crăciunului și până la Bobotează, fetele mari mătura casa de la prag înspre Răsărit. În aceste două săptămâni este bine ca fetele mari să nu ducă ele gunoiul afară…
În Ajun, fetele pot face vrăji ca să își afle ursitul, dar trebuie să postească toată ziua. Dacă seara ia prima îmbucătură și o pune apoi la brâu, iar când se duce la culcare întinde brâul pe jos și face trei mătănii peste el, noaptea își va visa aleasul inimii.
Potrivit tradiției, de Crăciun se deschide Cerul și este văzut de credincioșii adevărați însuși Dumnezeu stând cu sfinții la masă. Copiii născuți de Crăciun sau de Anul Nou sunt norocoși.
La Mulţi Ani!
Aproape de finalul unei perioade atât de încărcate, plină de evenimente frumoase, emoționante, ziarul nostru vă urează, dragi prieteni, Sărbători Fericite şi un An Nou 2019 cu sănătate, bucurii şi împliniri!
La Mulţi Ani!
Horia C. Deliu
