Ioan Bragheșiu, împreună cu bunul său prieten, Liviu Popica, a creat un brand puternic – GlamArt Media în Brașov.
Originari din orașul de la poalele muntelui, Întorsura Buzăului, cei doi au pus bazele unei afaceri mari din domeniul fotografiei. Astăzi, roadele muncii lor au ajuns să fie cunoscute în afara Ardealului, iar ascensiunea în care se află ne-a determinat să acordăm atenție procesului lor de dezvoltare într-un interviu inedit pe care, datorită complexității sale, îl vom împărți în două etape:
Cine ești?
Ioan Bragheșiu este numele meu, fotograf. Dependent de fotografie. Am undeva la 9 ani de fotografie, ca pasiune.
Ca pasiune. Și ca job?
Undeva la vreo 7.
De loc, ești din Întorsura Buzăului?
Da, din Întorsura Buzăului, născut și crescut.
Iar acum, toată activitatea e mutată în Brașov.
Da, toată activitatea e aici. Lucrăm în Brașov. Suntem aici de 5-6 ani.
Ai început fotografia la Glam?
Nu. Am început în Întorsura Buzăului. Am lucrat împreună cu Alex Neagoe, Ionuț Joós și Liviu Popica. Alex e cel care ne-a dat microbul fotografiei. El era pasionat de fotografie și așa ne-a introdus nouă microbul. Asta s-a întâmplat și la mine, și la Liviu.
Începuturile au fost pe dealuri, în plimbări. Am fotografiat zona Întorsurii din toate unghiurile. Aveam un blog unde postam toți trei. Ulterior, am început să lucrăm și pe partea de evenimente. Am încercat să scoatem bani pentru a ne cumpăra tot mai multe echipamente. Doar din pasiune; nu prea renta. Noi voiam tot ce era mai fain și mai scump și visam la tot ce era mai fain și mai scump.
Care era cel mai mare vis al vostru în domeniul fotografic?
Nu știu dacă pot să zic „al nostru”. Fiecare o vedea individual. Pentru mine, voi spune că, la început, mi-ar fi plăcut ideea de a face fotografie de jurnalistică, documentară. Să mă plimb tot mai mult pe ce înseamnă zone greu accesibile, ciudate.
Ulterior, s-a schimbat situația, când am găsit domeniul comercial și am văzut ce înseamnă fotografia plătită. Inițial, consideram că, odată ce faci fotografie pentru bani, nu mai e pasiune sau plăcere sau ceva artistic. Mi-am dat seama că, de fapt, arta stă în a face ceva frumos și în modul de a o face perfect, cât mai bine, de a evolua.
De unde a venit ideea de a întemeia GlamArt Media?
Eram patru în Întorsura. Eu și Liviu trăgeam mult în partea de investiție. De a investi mai mult în scule, mai mult în educație, în workshop-uri, de a mai schimba locația. Ne-am dat seama că piața comercială din Întorsura constă doar în nunți. Ne-am dat seama că și piața de nunți diferă de cea din Brașov. Ne-am dat seama că, pentru a evolua mai mult sau a face doar meseria asta (noi ne doream să facem doar meseria asta), mergând spre orașe mai mari, putem găsi clienți mai buni. Nu neapărat ca bani, dar și ca evenimente. Evenimente în care se investește mai mult.
Mai insist puțin pe partea cu începutul. E dificil să iei un domeniu de la zero, să-ți găsești o nișă, să te-arunci în piață. Presupun că ați renunțat la multe lucruri, cel puțin la început. Ați făcut compromisuri?
Am făcut compromisuri inverse. Adică, eu am văzut la început fotografia ca pe o meserie foarte faină, și făceam compromisul de a lucra în alt domeniu pentru fotografie. Nu făceam un compromis de a lăsa alt domeniu pentru fotografie. Și eu, și Liviu, am lucrat ca vânzători. Am lucrat la magazin în Întorsura pentru a strânge bani.
Cum a ajuns Glam ce este astăzi?
Ce ne-a ajutat mult să evoluăm ca GlamArt, ca nume, este networking-ul. Am luat la rând toate persoanele din domeniul fotografic din Brașov și am încercat să ne cunoaștem.
Am muncit mult în a clădi un portofoliu, am lăsat mult de la noi. Nu am pus preț pe orice ședință foto, am oferit de la noi extraordinar de multă muncă gratuită ca să creștem.
Am fotografiat cluburi la greu. Cluburi de la care am ales să primim mai puțini bani pentru că am preferat să fie logo-ul nostru pe poze.
Câți membri sunt, la această oră, în GlamArt?
Suntem 9. Noi avem partea de fotografie de eveniment, încercăm să închegăm partea de colaboratori care să crească sub influența antreprenoriatului propriu, dar să ne legăm împreună ca un hub. Atunci, preferăm să avem liniile separate: avem un coleg care se ocupă de partea videografică, noi ne ocupăm de partea de fotografie de eveniment, de partea de marketing online, eu și încă un coleg ne ocupăm de fotografie de produs, pe lângă cea de eveniment și, deci, am încercat să ne facem fiecare niște linii separate pe care să mergem.
Din toată echipa, doar tu și Liviu sunteți din Întorsura?
Nu. Mai e Emi Dobrănel. El e la noi de aproape 3 ani. Când a venit aici, era aproape la zero. A învățat foarte mult, învață foarte mult și vrea să o facă. S-a mutat și el în Brașov.
Aveți studii superioare în domeniu?
Nu.
În timpul discuției, ni s-a alăturat și Liviu Popica. Părerile celor doi s-au completat reciproc, fapt pentru care am ajuns să ne bucurăm de niște răspunsuri desăvârșite.
Este nevoie de studii superioare în domeniu?
I: Părerea mea este că nu. Depinde de ceea ce vrei să faci.
L: Studiile superioare se pretează altfel. Consider că studiile pe care le faci în cursul anilor cu diverși fotografi sau diverși maeștri te fac să vezi și să acumulezi, practic, prin ochii lor, experiența pe care au adunat-o în 10-15 ani de zile în câteva cursuri pe care le faci cu ei. Și atunci, adaptezi pe parcurs tot ce vezi și tot ce prinzi de la ei stilului tău și încerci să implementezi în sistemul tău de lucru.
I: Amândoi am participat la cel puțin 6 workshop-uri susținute de alți fotografi mari la nivel global. Fotografi care au fost pioni principali în fotografia de eveniment. Ne-a plăcut să mergem, dar sunt workshop-uri de trei zile. Nu le consider studii superioare, dar sunt cam cele mai bune investiții, mai ales pentru fotografia de eveniment.
Sunt mai puternice decât o facultate, deci?
L: Da. Majoritatea studiilor superioare sunt în tutorialele și zecile de ore petrecute în fața YouTube-ului.
Voi asta faceți. Voi de acolo vă culegeți informațiile.
I: Exact. Din online. Acum câțiva ani stăteam cu o carte de Photoshop în mână și mă chinuiam cu un CD, pe vremea când nu găseam nimic online. Acum, totul e online. Se găsește foarte multă informație pentru cei ce vor să caute. Trebuie să fii nebun în ziua de azi să spui că n-ai de unde învăța.
Consider că facultatea ajută, ca studii superioare, pentru cei ce vor să dezvolte domeniul acesta și într-un mod teoretic, sau ca inginer, sau ca să își pună amprenta mai mult pe istoria artelor, să predea mai departe. E multă teorie în facultate. Noi am ales modul practic.
Eu am ajuns să îmi dau seama că am învățat cel mai mult când am încercat să îi învăț pe alții. Am susținut parte de workshop-uri. Momentan, suntem în pauză cu chestia asta. Atunci, eu mi-am dat seama că înveți cel mai bine când vrei să îi înveți pe alții. Înveți perspective diferite din care vede fiecare. Mi-am dat seama că baza este exercițiul, în orice vrei să înveți.
L: Evoluția, la noi, s-a produs datorită faptului că eram deschiși unul cu celălalt. Dacă aveam ceva nelămuriri, fiecare viziona cadrele celuilalt și făcea o listă cu informațiile bune sau cu cele negative, dar care pot fi optimizate în fiecare ședință sau în timp. Având informațiile acestea, pe care poate că la momentul respectiv nu le conștientizezi, știai ce să adaptezi pentru tine ca să faci să meargă mai bine următoarele proiecte.
Încă funcționăm pe același principiu. Acum nu mai suntem doar noi doi pentru a împărți informațiile. Acum suntem 9 persoane, dintre care 7 sunt aproape tot timpul aici. Împărțim informațiile în ședințele tehnice, ședințele de evoluție.
De ce Brașov, de ce nu Covasna?
I: Avem prieteni fotografi din Sfântu Gheorghe, majoritatea sunt de etnie maghiară. E o piață închisă, sunt conservatori pe a presta servicii cu persoane de altă etnie, în primul rând. În al doilea rând, prețurile sunt mai mici. Prețurile din Sfântu Gheorghe sunt mult mai mici decât în Brașov, iar nunțile nu au o amploare la fel de mare. Și, de ce să nu spunem pe șleau, noi ne luăm banii în funcție de ce amploare are nunta. Dacă nunțile ar fi fără dar, 80% din fotografii de nuntă nu ar mai exista.
În plus, nouă ne-a plăcut orașul Brașov. Mi se pare genial ca oraș.
L: Ai alte legături cu zonele exterioare. Sunt mulți turiști, poți să legi alte conexiuni cu ei. Ne-a fost mult mai ușor să ne legăm de Brașov. Evident, pe atunci aveam și linia ferată Întorsura-Brașov, care ne ajuta foarte mult să facem legătura între orașul nostru natal și Brașov. Cu Sfântu Gheorghe și cu celelalte zone era mai greu.
I: Sincer, nici nu pot să spun că mi-a plăcut Sfântu. Ca oraș, aș alege Brașovul de o mie de ori.
Am observat că sunt multe nume mari ale fotografilor în zona Întorsurii. Totuși, de ce nu se pot ei dezvolta doar în Întorsura? De ce alege lumea să fugă?
I: Depinde de dorințele fiecăruia. Mai consider un lucru: consider că tinerii din Întorsura se limitează foarte mult din cauza zonei. Sunt foarte puțini tineri care se duc în Întorsura să stea în chirie, odată ce stau la părinți. Odată ce stau cu părinții, se limitează în cheltuieli și nu-i împinge nimic de la spate să câștige mai mult și să facă mai mult. În Întorsura, de cele mai multe ori reușești să intri într-o zonă de cofort și să rămâi mult în ea. Zona, în sine, e mult mai relaxantă, oamenii sunt mai relaxați decât în Brașov. Nu e aceeași forfotă, nu e aceeași alergătură după bani. Și, atunci, nu te împinge nimic. Nu te obligă nimic la cheltuieli și, din cauza cheltuielilor, nu te obligă la a scoate mai mult, sau a investi mai mult, sau a avea planuri mai mari. În plus, de multe ori, realitatea se formează în funcție de ceea ce conștientizezi sau ceea ce auzi în jur, ce prieteni ai. Chiar și online-ul influențează. Dacă primești într-o zi 10 mesaje cu niște clipuri, și YouTube-ul îți va da tot acel gen de clipuri mai departe, pentru că algoritmul lucrează. Și tu rămâi tot într-o bulă, chit că ai online în Întorsura. Atâta timp cât nu afli informații suplimentare despre domenii, sau domenii care încep să urce, nu se discută. În Brașov se discută mai mult.
Ne mai place o chestie fantastică la Brașov: este unul dintre orașele din România care momentan este super pe val.
De ce nu ați ales capitala?
I: Cred că mulți dintre noi nu ar putea să locuiască în capitală.
L: E viața mult prea dură. Cei mai mulți au mentalitatea de a câștiga cât mai rapid într-un timp cât mai scurt. Cei mai mulți încearcă să îi țepuiască pe ceilalți. Într-adevăr, Bucureștiul ar avea alt potențial, ar putea avea o altă evoluție, dar să stau în trafic o oră și ceva…
I: …două.
L: …să nu pot să plec eu oricând vreau în afara orașului, să stau liniștit și să nu mă deranjeze nimeni… Asta m-ar băga în depresie. Pentru că am crescut la Întorsura și faptul că am copilărit acolo ne-a făcut să iubim natura, să iubim viața sălbatică, animalele sălbatice și, atunci, legătura cu natura și jungla urbană este mult mai amplă în Brașov. Poți să simți natura aici.
I: Mi se pare horror Bucureștiul.
L: Zicea Tudor Chirilă că dacă oamenii din jurul tău nu sunt fericiți, automat nici tu nu poți să îți atingi fericirea. Dacă te duci în București și încerci să te uiți pe stradă, o să vezi numai fețe posomorâte. În stațiile de autobuz, majoritatea fețelor sunt posomorâte. În Brașov, încă vezi fețe zâmbitoare, vezi cum oamenii au alt mers pe stradă, au alt ritm, nu e agitație. Din punctul de vedere al fericirii, Brașov este un oraș diferit față de București.
I: M-aș simți mai mândru să știu că am reuși să formăm un brand bun pe partea de comercial și, totuși, suntem din Ardeal, decât de nebunia clișeistică de a ne muta în București. Toți se mută în București pentru a face mai mulți bani. Prefer să cred că începe să se dezvolte și Ardealul, iar cei din București încep să pună accentul și pe provincie pentru că oamenii sunt mai serioși. Ne-ar ajuta un aeroport. Sperăm la un aeroport, cu timpul. Timpul le rezolvă pe toate.
Le mulțumim, pe această cale, întorsurenilor noștri dragi pentru curajul de care au dat dovadă și sperăm că începutul interviului v-a captat atenția suficient de mult încât să lecturați și continuarea lui în numărul viitor!
Adelina GHERESIM
