Atunci când îți dorești din tot sufletul să-ți ajuți aproapele, toate energiile Universului lucrează pentru a-ți aduce alături oamenii potriviți și la fel de dispuși ca și tine să facă o faptă menită să ușureze grijile unor familii cu copii mulți și cu o situație materială precară. Chiar dacă Moș Crăciun și-a luat renii și a plecat în țara lui, oamenii buni au rămas să continue frumosul obicei de a dărui moștenit de la înțelepții magi călăuziți de steaua ce vestea Nașterea Mântuitorului în ieslea cea săracă. O tradiție păstrată până în zilele noastre ca simbol al iubirii, al bunătății și al generozității, atribute cu care sunt înzestrați și cei doi protagoniștii despre care vă voi vorbi: Rosita și Bogdan Baciu. Doi oameni cărora nu le-a fost greu să străbată sute de kilometri tocmai din Râmnicu Vâlcea pentru a îmbrăca și a încălța câțiva copii din județul Covasna.
O faptă bună promovată pe rețeaua de socializare Facebook sau în presa scrisă, oricât ar părea ea de lăudăroasă ori plină de alte meschinării, poate genera o altă faptă bună. Aceasta a fost, este și va rămâne miza mea atunci când scriu despre aceste acțiuni filantropice, nădăjduind că voi atrage și implica și alți oameni dornici să împartă binele, așa cum s-a întâmplat cu puțin timp înainte de Sfântul Crăciun.
Impresionați de situația familiei cu mulți copii dintr-un sat din județul Vrancea, pentru care angajații unei instituții s-au mobilizat și au cumpărat încălțăminte, îmbrăcăminte, alimente și alte lucruri necesare într-o gospodărie cu cinci copii, – acțiune care a avut loc la puțin timp după ziua Sfântului Nicolae,- o altă instituție din Râmnicu Vâlcea și-a exprimat dorința de a îmbrăca și a încălța câțiva copii proveniți din medii defavorizate. De la vorbă la faptă nu-i decât un pas atunci când există și oameni binevoitori și hotărâți să-și sacrifice timp pentru a duce la îndeplinire ceea ce și-au propus.
Astfel, miercuri 29 decembrie 2021, împreună cu frumoasa familie Baciu din R.Vâlcea și însoțiți de Gabriela Damian, cadru didactic al Școlii primare din Oituz de Covasna, ne-am deplasat în colonie, așa cum este cunoscută zona, la una dintre multele familii cu mulți copii pentru care orice ajutor este binevenit. Întâmplarea minunată a făcut să aflu că în acea casă se află patru copii cu vârste cuprinse între 7 și 16 ani, printre care o fetiță extrem de sârguincioasă pe carnetul căreia strălucesc fb-urile, semn că pentru ea școala este una dintre preocupările principale. Mamei care se ocupă cu toată responsabilitatea de copii i se cuvin toate cuvintele de laudă. Știe și ea că singura salvare a copiilor să se desprindă de aceste locuri care nu le oferă niciun viitor este să învețe bine pentru a-și clădi un viitor fără griji. Faptul că au pus învățătura mai presus de orice și nu s-au lăsat înfrânți de greutăți, povestea tragică din spatele ușilor și trauma psihică prin care au trecut acești copii la un moment dat, m-au făcut să aleg această familie.
Bucuria sfioasă a copiilor, lacrimile mamei, seninătatea de pe chipul tatălui ușurat puțin de câteva griji în plus la vederea darurilor, ne-au umplut și nouă sufletele de bucurie, căci după zăpada care ne-a întâmpinat când ne-am dat jos din mașină, am știut sigur că am ales hăinuțele și încălțămintea potrivită copiilor pentru a ieși măcar din iarna asta care aici era în toi. Cu zăpezi până la glezne, nămeți pe la porți, cu drumuri troienite care așteptau copii cu sănioara să le însuflețească puțin. Un peisaj de basm ca în copilărie, dar câte nevoi în spatele zidurilor! Căci cei mai mulți dintre copii nu au hăinuțe potrivite pentru a rezista în frigul de afară, așa că îmbiați de căldura din case, citesc, colorează sau se uită la televizor așteptând să mai treacă încă o zi. Plasele cu fructe, dulciuri, cozonaci și alte bunătățuri aduse tot din Vâlcea, au completat frumosul tablou pe care ni-l imaginam după plecarea noastră. Copiii curioși desfăcând pachetele pentru a descoperi ce erau în ele, în timp ce focul din sobă se auzea trosnind ca și cum lemnul arzând pentru a face căldură în casă vorbea cu braduțul frumos împodobit. Fiecare amintindu-și de ceea ce au fost odată, despre sacrificiu, iubire, generozitate, sentimente trainice care făceau dintr-o banală zi, una cu iz de sărbătoare, căci ce poate fi mai frumos decât să vezi niște copii fericiți?!
Pentru că aveam în plan să mai bucurăm încă trei copii din Zăbala crescuți doar de tatăl lor, ne-am luat rămas bun de la familia din Oituz și am făcut cale întoarsă către Târgu Secuiesc. Acolo unde prin amabilitatea doamnei preotese Elena Cosneanu, care ne-a scutit de un drum până la Zăbala, ne-am întâlnit cu fetele la magazin, unde spre uimirea lor, fără restricții, și-au ales ce au vrut să-și cumpere de încălțat și de îmbrăcat: geci groase de iarnă, încălțăminte îmblănite, treninguri, bluze, pantaloni, căciulițe, mănuși și șosete care să le țină cald, așa cum am procedat și cu copiii familiei din Oituz.
Mezinei nu prea îi venea a crede ce se întâmplă. M-a întrebat de vreo câteva ori: „dar nu credeți că este prea mult ce faceți pentru noi?” I-am răspuns zâmbind și cu o mare mulțumire sufletească știind că prin acești copii beneficiez și eu de încrederea pe care mi-o acordă Bogdan Baciu și ceilalți oameni minunați cu care am colaborat până acum: eu nu fac nimic, doar am însoțit această familie care, uite, pentru ca voi să puteți merge la școală fără să vă fie frig, au venit din Râmnicu Vâlcea special să vă cumpere ce aveți nevoie. Felul în care m-a strâns cu brațele ei micuțe m-a înduioșat până la lacrimi. Am simțit în gestul ei dorul pruncului de a-și îmbrățișa mama, de a dărui puțin din bucuria pe care nu o putea exprima. Sunt emoții greu de descris în cuvinte, și poate că farmecul lor trebuie să rămână cuibărit în adâncul sufletului, în licăritul ochilor noștri, copii și ei cândva. Ceea ce dăruiești semenului tău ție îți dăruiești. Căci te încearcă o stare de beatitudine din care n-ai vrea să te desprinzi, și pentru că devii dependent de ea, îți promiți că data viitoare vei fi cel puțin la fel de generos. Pentru că da, o faptă bună generează aproape întotdeuna o altă faptă bună, așa cum iubirea generează iubire, bunătatea – bunătate, dăruirea – dăruire.
Ultima zi de miercuri din anul 2021 a fost un fel de trei în unu care și pe mine m-a luat prin surprindere cu neașteptatele beneficii care au curs cu dărnicie pentru copiii covăsneni chemați la această masă rotundă a bucuriei. În timp ce fetele din Zăbala își alegeau articolele vestimentare necesare, alături de noi a stat talentata Anastasia Cosneanu, cunoscută publicului de la concursurile de recitări, care nu și-a dorit nimic motivând că ea are și haine și jucării, multe dintre ele donate de sărbători copiilor sărmani. Micuța noastră artistă din Ojdula străbate săptămânal 40 de km până la Sfântu Gheorghe pentru orele de pian. Costisitor drumul, la fel de costisitoare și orele dacă tragi linia după un an de zile. Dar ce nu face un părinte bun și responsabil pentru copilul lui în care vede potențialul și nu vrea să-l lase neexploatat!?… Impresionată de sacrificiul părinților, una dintre dorințele mele de Crăciun a fost să găsesc un Moș darnic și bun care să-i plătească orele de pian Anastasiei pentru un an de zile.
Și s-a găsit! Nu chiar Moș! Nici Crăciun! Ci simplu, Bogdan și Rosita Baciu, îngerii vâlceni care au promis că o vor susține pe tot parcursul anului 2022. Un gest de mare noblețe sufletească, neașteptat și surprinzător care scaldă în lumina divină doi creștini model, generoși, buni și blânzi, bineplăcuți lui Dumnezeu. Care iată, prin puterea exemplului, ne oferă o frumoasă lecție despre dăruire, despre dragostea care nu cade niciodată, dragostea de aproapele care înnobilează omul și șterge întristaților lacrimile. Multe sunt jertfele lor neștiute, nu doar în acest județ, ci și în alte localități ale țării, căci sufletele lor sunt călăuzite de frumosul îndemn creștinesc al părintelui Ioan Gură de Aur care spunea: „Dragostea este bucuria de a face altora bine”. Bucuria de a dărui ne unește și îi caracterizează pe cei care mi-au fost alături în acțiunile din acest an pe calea faptelor bune pe care încercăm cu smerenie să ne desăvârșim, apropiindu-ne Raiul.
Mulțumesc cu recunoștință tuturor știuților și neștiuților pentru încredere și susținere. Să rămânem ancorați în această bucurie și să pășim în Noul An dornici de a fi mai buni. La mulți ani fericiți tuturor cititorilor cotidianului Mesagerul de Covasna!
Mihaela Aionesei, Târgu Secuiesc, 31 decembrie 2021
