Am avut prilejul de a sta de vorbă cu domnul Ioan Brie Tohănean, fost profesor de Educație Fizică în Întorsura Buzăului și binecunoscut interpret de muzică populară Acesta mi-a transmis mai mult decât o informație, mi-a transmis emoție, valoare, și bucuria unei vieți trăite frumos în armonie, la timp.
Timpul nu iartă ceea ce un facem la timp, iar domnul Brie, a început din timp, și a valorificat cea mai de preț moștenire- glasul. Și-a făcut un rost la Întorsura Buzăului unde de-a lungul vieții s-a ocupat de educația fizică a copiilor zonei.
Timpul a trecut frumos și lin peste dânsul, a semănat bucurie și a cules mai apoi roadele vieții sale trăite cu scop.
Care este relația dumneavoastră cu muzica? Cum ați început ?
Cred că relația mea cu muzica a fost, și este una divină. Cred că Cel de sus m-a înzestrat cu darul de a cânta cu succes orice gen muzical.
De mic copil mama mea și-a dat seama de talentul pe care îl am, așa că în zilele de sărbătoare eram prezent la slujbele de la biserică, unde prindeam gustul cântecelor bisericești. Întotdeauna aveam în mână trei fire de izmă creață ( cu trimitere la Octavian Goga- Reîntors).
Eram așezat de cantorii bisericii în strană suținând ritmurile și liniile muzicale ale troparelor.
Pe la 11-12 ani, fiind elev la școala de muzică din Cluj, am luat parte la slujbele Catedralei din Cluj, eram așezat în acea vreme alături de Corul Catedralei. Eram așezat lângă cor căci știam să cânt, prindeam repede linia melodică și profesorul care se ocupa și dirija corul era verișorul tatălui meu, din satul Dolu și îi plăcea tare mult cum cântam. Îmi aduc aminte câtă prescură am mâncat de la dânsul, el recomandându-i mamei mele că eu trebuie să fiu „un popuță”.
Viața s-a scurs, iar eu am ajuns să mă ocup de educația copiilor și să devin licențiat în Educație Fizică și Sport de Performanță.
De unde ați moștenit talentul dea cânta?
Talentul de a cânta l-am moștenit de la bunica mea din partea mamei. Nu mi-am cunoscut bunica, ea prăpadindu-se foarte tânără la 28 de ani, mama rămânând orfană la 8 ani. Povestea bunicii mele este una tristă ea îmbolnăvindu-se în acea perioadă a anilor 1934 de pneumonie, boală care pe atunci nu se trata. Am susținut și susțin și azi că eu sunt rezultatul durerii bunicii mele și a mamei care s-a stins și ea la 47 de ani.
Domnul Brie este dovada clară că există copii care vin pe lume spre a vindeca și a aduce bucurie prin talentul lor în jur.
Folclorul și muzica, cu siguranță v-au îmbogațit existența, care este cea mai frumoasă experiență pe care ați avut-o cu muzica?
De-a lungul perioadei, cât m-am ținut mai serios de cântat, am trăit momente nemaipomenit de frumoase.
Am ajuns să cânt în Sala Radio București, fiind inclus în spectacole alături de mari valori ale folclorului românesc: Ion Cristoreanu, Maria Ciobanu, Traian Jurchela, Valeria Peter Predescu, Mioara Velicu, Grigore Leșe, Furdui Iancu.
Am fost -Laureat – al mai multor festivaluri de folclor: 1987- Cântec nou în Mehedinți, 1991 Festivalul Maria Tănase, alături de Leșe, Mariana Căpitănescu, Dinu Iancu, Pomohaci. Am trăit să mă bucur de aprecierile televiziunilor din Cluj și Timișoara. Cu cei din Banat am realizat și un filmuleț cu realizatorul Dorin Munteanu.
Am fost de asemenea invitatul doamnei Marioara Murărescu, la Tezaur Folcloric, luptându-se cu mine după împrimările în radio, să mă dedic folclorului în totalitate.
Înțeleg că v-ați trăit visul, sunteți împăcat. Ce v-a adus cea mai multă bucurie?
La toate festivalurile concurs am obținut titlul de -Laureat-, la un moment dat prezența mea îi cam speria pe ceilalți concurenți. Nu vă vine să credeți? Martor este domnul Străchinaru, un prieten excelent.
În Tv am avut un prieteni foarte buni: Tudor Vornicu, Eugenia Florea, Gruia Stoia.
Și bucuriile dar și temerile fac parte din viața noastră, dumneavoastră v-ați temut de ceva?
Am fost aproape de glorie, pe care sincer nu mi-aș fi dorit-o, ba chiar îmi era frică să nu care cumva să atingă liniștea casei mele.
Mi-a plăcut să am liniște, să mă bucur cu cei ai casei, de tot ce Dumnezeu ne-a dat, doi copii frumoși, sănătoși, deștepți, un băiat și o fată. Copii care astăzi fac cinste zonei înarmați cu cunoștințe intelectuale și profesionale adecvate.
Cu simțul umorului, plin de recunoștină pentru viața sa, domnul Brie a răspuns la întrebarea-
Dacă ați lua viața de la început, ce ați face diferit?
Nu aș schimba multe lucruri:
- Mi-aș căuta tot o fată de la Întorsura Buzăului, pe care să o cheme Marieta, cu tot farmecul și priceperea ei.
- Aș fi preocupat tot de Educația fizică a copiilor, pregătindu-i și bucurându-mă alături de ei și de realizările lor.
- Aș acționa tot cu discreție în arta cântatului, și poate că atunci aș cânta acest refren:
,, Fostu-mi-a lume pe mână,
Dar n-am știut la ce-i bună
Dar amu de aș ave’
Aș știi ce să fac cu ie..,,
Cu asta închei venindu-mi în minte câteva versuri dintr-o romanță:
,,Și cu asta,
Închid oblonul dinspre sat,
Și-mi cânt doinele mele.”
Ați stat de vorbă cu un împătimit al sportului de performanță și un îndrăgostit pe viață de folclor cu ramurile lui: MUZICĂ, DANS, POEZIE.
Să ne amintim mereu aceste 3 cuvinte spuse de Domnul Ioan Brie Tohănean
,, MUZICĂ, DANS, POEZIE’’ ramuri ale folclorului, ale tradiției noastre. Ramuri care ne întregesc existența, ne bucură și ne îmbogățesc.
Cea mai mare bogăție a omului se află în suflet, în capacitatea sa de a da un sens existenței sale, de a trăi din plin viața pe care o alege.
Nu pentru mulți este gloria un scop, pentru domnul Brie gloria ar fi putut cutremura stabilitatea și pacea casei sale. Alegerile, întotdeauna le facem noi, căci noi ne cunoaștem limitele!
O frumoasă lecție am desprins de aici: nu tot ce strălucește este aur, și totul are un preț în viața. Poate gloria aduce bogății materiale, influență, mândrie, dar cu ce o plătim?
Uneori plătim cu sănătate, alteori cu timp, alteori cu pacea noastră. Să nu plătim cu ceea ce nu ne permitem Să alegem iubirea și pacea familiei pentru că acolo este un izvor nesecat de împlinire și bogăție, singura de care avem cu adevărat nevoie.
Alexandra Chirilaș
