Alex Neagoe este cunoscut în Întorsura atât pentru capodoperele sale vizuale, cât și pentru abilitățile multiple pe care și le-a folosit pentru a excela în multiple domenii.
Inițial IT-ist, ulterior angajat în sistemul bancar și un veșnic pasionat de fotografie, Alex poartă emblema de corespondent al zonei datorită unor realizări cu care modestia îl împiedică să se mândrească. În interviul de azi, el a ales să vorbească despre ce îi este mai drag: natura.
Dat fiind modul său de a se documenta în permanență, a putut să ne ofere informații cu privire la anumite probleme legate de tursimul întorsurean, dar și situația economică actuală cu care se confruntă localnicii.
Cine ești? Cum te recomanzi?
Cred că sunt prea simplu ca să mă recomand altfel decât Alex Neagoe.Aș putea, oarecum, să mă recomand fotograf și pasionat de natură.
Te-ai născut în Întorsura?
Da. Sunt localnic, de aici. Părinții sunt și ei din zonă. Bunicii sunt din toate părțile, dar părinții sunt sigur de aici.
Ce studii ai? Din câte am înțeles, ai studiat domeniul IT.
Da, doar economie, în principiu, IT-ul nu l-am terminat. M-am ocupat de IT într-o perioadă, acum lucrez în domeniul bancar și, în timpul liber, mă ocup de fotografie (ca pasiune, momentan).
Nu e cam mare diferența aceasta dintre domeniile tale de activitate?
Nu, pentru că, oriunde îți dai interesul, poți să excelezi sau, cel puțin, să fii apreciat. Fie că ține de business-ul tău sau că ține de fotografie, sau că ține de a fi un angajat model.
În momentul în care am avut business-ul meu, nu am știut cum e să fii șef și am apreciat cum a fost să am un șef bun. Ulterior, am știut cum să fiu un angajat, iar acum, probabil, aș ști cum să fiu șef din nou, dacă ar fi cazul.
Povestește-ne despre business-ul tău.
Cred că știe toată lumea despre acel business. Am avut o firmă de IT în zonă – reparații calculatoare, rețelistică și service de imprimante. A mers mult timp, l-am vândut altcuiva în final, pentru ca eu să mă apuc de fotografie. Atunci, m-am apucat de fotografie de eveniment.
În ce an?
Oh. Nici nu mai știu. Știi de ce? Pentru că deja făceam într-o oarecare măsură chestia asta, dar atunci am început să îmi dedic tot timpul fotografiei de eveniment. Cred că a fost undeva prin 2013 sau 2014.
Au fost ceva ani. Ani faini și grei, ca să zic așa.
De ce faini, de ce grei?
Pentru că lucrul cu oamenii este deseori dificil, clienții au așteptări diferite, mai ales în domeniile de artă. Frumusețea e în ochii privitorului, în final. Tu ai alți ochi decât au clienții tăi. Ei vor ceva, tu vrei ceva. Poți să discuți, dar de cele mai multe ori se întâmplă să faci fotografia în eveniment, să tragi cum crezi tu că este cel mai bine, iar la sfârșitul evenimentului observi că nu este chiar ceea ce le-ar fi plăcut maxim clienților tăi. Atunci, pot apărea mici diferențe. Aceasta este partea grea.
Pe de altă parte, să fii fotograf de eveniment este o muncă foarte interesantă, variată. Aș putea zice că e și stresantă, dar stresul face parte din distracție, în cele din urmă. Ai o imagine foarte bună ca persoană, poți să vizitezi multe locuri. Aici vorbesc despre sesiunile foto. Sunt, în ziua de azi, foarte mulți miri care vor sesiune foto într-un anumit loc, iar aici excelează un fotograf.
Pe vremea când m-am apucat eu să fac fotografie de eveniment, era destul de dificil să motivez persoanele să iasă la sesiune foto astfel. Probabil că în zonă era ceva cultural și se fereau.
Cam asta a fost. În final, am trecut peste partea fotografică și m-am angajat la o bancă din Întorsura. Am început să lucrez, am început să las partea de fotografie de eveniment și m-am dedicat doar fotografiei de natură. Acest tip de fotografie era pasiunea mea de când am început fotografia, iar acum am ajuns să o pun și în aplicare. Ce pot să spun legat de fotografia de natură este că, în mod sigur, contează foarte mult cercetarea.
Cercetez mult o zonă înainte să merg, o pot face cu săptămânile. Sau cercetez o săptămână-două 5-6 locuri pentru ca apoi să ajung să fotografiez într-un loc și să nu-mi placă ce a fost. Urmează ca apoi să merg acolo și a doua oară, când mă acomodez deja cu condițiile și le cunosc mai bine. Pe cât e de plăcut și de recreativ, pe atât e de scump, ocazional.
Am mai întrebat persoane din zonă și, din câte mi s-a spus, tu ești cel mai bun pe fotografia peisagistică din Întorsura Buzăului.
Nu știu. Poate da, poate nu. Eu nu mă recomand în felul acesta. Consider că fotografiez bine. Fotografiez fain și, cum e vorba despre pasiune, îmi dau interesul într-o proporție mare. Nu am ce să spun mai mult. Ăsta sunt eu, iar, dacă sunt cel mai bun, se poate detrona și, în funcție de rezultatele altora, pot deveni iarăși cel mai bun.
Care sunt cele mai frumoase zone pe care le-ai fotografiat?
Din țară?
Din țară.
Uuu, greu de spus. Sunt foarte multe zone în țară pe care le-am fotografiat, sunt zone pe care le-aș fotografia. Găsești locuri plăcute în Cheile Bicazului: asta ar fi acum o fotografie care îmi vine în minte, în Constanța, inclusiv pe Vama Buzăului, dacă e să mă rezum la zona Întorsurii. Deja, Vama Buzăului, e un loc în care găsești ceva plăcut de fotografiat, în orice direcție te duci.
Iarăși, aș putea adăugat Retezat. E un munte dificil de fotografiat, în sensul că vremea variază și te supără, dar ai momente scurte în care totul e foarte frumos.
Și care sunt, în opinia ta, cele mai frumoase zone din județul Covasna?
În Covasna, mie mi-a plăcut Valea Zălanului (comuna Malnaș). Arcușul cu palatul lui, vorbesc despreCastelulSzentkereszty din comuna Arcuș. Acolo nu e neapărat natură, dar palatul de la Arcuș (fostul Centru de Cultură Arcuș-n.red) mie mi s-a părut deosebit, mai ales curtea sa interioară. Eu am avut ocazia să fotografiez nunți acolo.
Dar, cum spuneam, deseori trebuie să știi locul, să găsești o albie de râu, un colțișor frumos de natură, pe care s-ar putea să îl găsești oriunde.
Sunt diferențe în natură (nu neapărat față de cum le vedeai atunci și cum le vezi acum, având o experiență în spate) în ceea ce privește cât de mult a distrus mâna omului anumite zone în ultimii ani?
În general, în momentul în care fac cercetarea, nu merg în locurile în care mâna omului a distrus. Așa că, locurile alea au fost scoase de pe lista mea și nu le-am prea văzut. Ocazional, s-a întâmplat să văd zone care au fost defrișate și mi-ar fi plăcut să nu fie. Nu sunt nici împotriva celor care taie pădurile dacă le taie cu simț.
Eu și prietena mea avem o pasiune specială. Ne place să mergem și să observăm animale noaptea, iar dimineața să le și fotografiem. Și ne plimbăm noaptea pe străzi, sau pe drumurile lăturalnice din anumite localități, în încercarea de a vedea animalele. În final, o sa le și fotografiem. Momentan, nu am tras, dar asta pentru că înca mai studiem rute.
Așadar, există mereu un research puternic înainte.
Da, ăsta este cel mai important lucru,research. Deseori găsești fotografii din zonă, mai bune sau mai rele, dar cel puțin îți faci o idee despre cum se prezintă zona. Astfel, poți afla cât de ușor este să ajungi acolo. Unele zone sunt accesibile cu mașina, altele nu sunt. Noi mergem și pe munte, dacă este cazul, dar… ideal este să mergem cu mașina.(râde)
Lumea din zonă te cunoaște după „Alex de poveste”, numele brand-ului tău foto.
Nu știu dacă mă mai știe lumea după numele ăsta, sincer. Lumea din zonă mă știe după „Alex” și atât. Deci, dacă zici „Alex”, cel mai probabil se gândesc la mine. Ori asta, ori „Alex cu calculatoarele”, ori „Alex fotograful”. Brand-ul a fost mai puțin cunoscut. Fiind comunitatea mică, oamenii se cam știu din vedere și, deseori, și personal, iar atunci era suficient să mi se spună “Alex, cel cu pozele”.
Care este cea mai mare problemă la ora actuală a fotografilor din Covasna? Întreb din punctul de vedere al materialului realizat, din punctul de vedere al afacerilor din spate, al modului în care își administrează afacerile.
Aș fi de părere că e o perioadă bună pentru fotografi. Fie vorba că e de eveniment, fie vorba că e de altceva. Singura problemă mare ar fi concurența, eventual. Mai ales pentru cei care vor să facă un business. Serviciile de eveniment sunt cel mai ușor de accesat, dar concurența este foarte mare. O altă problemă a fotografilor din Covasna este costul aparaturii. Dacă poți obține fonduri europene, putem spune că este mai bine, dar, fie cu studii, fie fără studii, este greu să îți cumperi aparatura și să oferi un preț bun, în condițiile în care tu, o dată la 5-6 ani, trebuie să înnoiești aparatura care costă foarte mult.
Dar, pe de altă parte, cred că este o perioadă oportună să se apuce oricine de fotografie.
Tu nu ai studii superioare în domeniul fotografiei, nu?
Nu, nu am.
Și, totuși, cum de stăpânești atât de bine domeniul?
Fotografie am învățat documentându-mă de pe Internet și din cursuri. Am avut, la un moment dat, și un curs de fotograf, dar era mai mult pe partea de tehnică fotografică și mai puțin pe partea artistică, pentru că abia acum aplic și partea artistică. Legat de această latură artistică a fotografiei, pot spune că ea constă și în faptul că alegi locul bine. Degeaba ai o compoziție adecvată când pozezi un loc care este bun, dar nu foarte bun, care nu excelează.
Lumea are acum foarte ușor acces la Internet și poate să vadă foarte multe locuri. Există o expunere foarte mare a fotografiei. Din acest motiv, e dificil să produci o fotografie de impact. E deja saturată piața și trebuie mai multă cercetare, mai mult rafinat produsul. Arunci mult material; așa mi se întâmplă și mie, arunc foarte mult material, comparativ cu ce postez.
Care sunt cele mai importante atuuri pe care trebuie să le aibă un fotograf?
Motivația, atât.
Trebuie să fii puțin obișnuit și cu numerele. E un domeniu cu un grad destul de ridicat de cunoștințe tehnice. Ai nevoie de cunoștințe tehnice. Mai ales, pentru cei care lucrează cu lumini. Nu că nu ai putea să îți setezi aparatul pe automat și să fotografiezi superb. În final, merge și varianta asta, dar te ajută să știi numerele.
Când te gândești la fotografie în Întorsura Buzăului, ce cuvinte îți vin în cap?
Asta chiar e grea. Treaba cu Întorsura este că… aici am început, aici am cunoscut primul om cu adevărat dedicat fotografiei.
Pe cine?
Ioan Panait îl chema. E o persoană care mi-a arătat ce este cu adevărat fotografia, pentru că, în momentul în care am început, nu știam. Am avut contact destul de puțin cu el, dar el mi-a arătat ce înseamnă fotografie cu adevărat.
Pentru a reveni la întrebarea de mai devreme, când mă gândesc la Întorsura, încă nu îmi vine să cred că fotografia de pe Wikipediatrasă de mine din 2011, încă este imaginea Întorsurii, deși, cred că am văzut multe fotografii mai bune.
Ceea ce înseamnă că ești, cu adevărat, un corespondent vizual din Întorsura Buzăului.
(râde) Tot ca răspuns la cuvintele care îmi vin în cap cu privire la fotografie și Întorsura, o să spun Muntele Ciucaș. Așezarea Întorsurii este foarte faină, mai ales pentru cei care stau la bloc și văd munții în fiecare zi. E o priveliște superbă când plouă, iarăși, sau chiar după ploaie… negura care se ridică pe munte. Asta, clar, o să îmi aducă aminte de Întorsura Buzăului, și dacă plec.
Obișnuiam să întreb „este Întorsura Buzăului suficient de exploatată din punct de vedere turistic?”. Nu mai întreb asta. O să întreb direct: de ce nu este Întorsura Buzăului suficient de exploatată din punct de vedere turistic?
Cred că un turist în Întorsura Buzăului, momentan, nu are ce să facă mai mult de două zile. Asta e o problemă. Poate că s-ar putea face un traseu pentru biciclete. Să vină turiști pentru partea aceasta, de ciclism. Sunt multe dealuri de unde poți să vezi zona extrem de bine și să ai parte de priveliști unice, inclusiv trasee montane care nu țin așa de mult de Întorsura Buzăului, dar care pot fi, totuși, trasee destinate strict plimbării. Ca să ieși în aer liber, nu trebuie neapărat să te urci pe vârful muntelui.
Pentru mine, o reală pierdere în zona asta este pârtia de schi care nu mai funcționează momentan. Îmi pare foarte rău de ea. Mă dădeam des. Cred că asta ar fi putut să aducă turiști. Faptul că pârtia de schi s-a închis a tras în jos zona. Vedeam turiști acolo, iar în acel loc poți sta și câte cinci zile.
Turismul nu crește de pe o zi pe alta. El crește în timp.
Și care ar fi pașii de urmat pentru ca acest turism să se dezvolte în timp? Am căutat multe lucruri legate de Întorsura și nu prea găsesc. Când căutăm Întorsura, în general, găsim Vama Buzăului.
Da. E o competiție foarte dificilă, dar cred că pot fi găsite lucruri bune și la noi. Din nou, problema mea anterioară, dacă s-ar putea deschide din nou pârtia de schi sau să se facă alta. Acesta ar fi un început bun.
Ți se pare că Întorsura este suficient de promovată?
Trebuie să ai și ce promova. Zona este, într-adevăr, foarte frumoasă, dar, în final, persoana care vine trebuie să mai facă și altceva decât să se uite la dealuri. Ar trebuie și altceva. Spre exemplu, un centru de spa, dar este un cerc vicios. Trebuie să fie rentabil. Nu ai clienți, nu deschizi un centru de spa.
Este dificil, dar poate că pensiunile vor reuși încet-încet să le ofere turiștilor și în cadrul locației motive să stea. O piscină pe acoperiș ar fi o chestie foarte interesantă și potrivită pentru munte, pentru a vedea priveliștea.
Din câte am auzit, se va deschide o salină artificială în centrul orașului.
Foarte tare! Este unul dintre lucrurile care ar ridica zona.
Mai există câteva probleme pe care aș dori să le discut cu tine pentru că ești la curent cu situația actuală și, de asemenea, te documentezi. Din punct de vedere financiar, economic, am înțeles că este o problemă a locurilor de muncă în zonă. Majoritatea întorsurenilor se orientează către Brașov.
Da, este normal ca orașul mare să aibă mai multe job-uri, job-uri mai bune, mai ales pentru cei care sunt pregătiți sau au studii superioare. Dezavantajul, după mine, este și că suntem aproape aproape de Brașov, și ne fură oamenii. Iar, în momentul în care se fură oamenii, nu mai ai nici oameni care să dezvolte zona. Sunt puțini oameni care au făcut ceva în zonă și au și rămas.
E o zonă cu potențial neexploatat. Știi de ce? Cred că toți spun despre zonele lor că au potențial neexploatat, pentru că fiecare om ține la zona lui natală, dar trebuie o echipă. Trebuie persoane care să își dea interesul în a exploata acest potențial. Dar, dacă toată lumea stă mulțumită că e exploatat și nu face nimic, așa va rămâne. Trebuie exploatat de și prin oameni.
Spune-mi niște nume mari din zonă. Nu mă refer la persoane publice. Mă refer la oamenii care au reușit să facă ceva aici.
Doamna Bobeș, care a fost directoarea școlii și, cea făcut dumneaei, a contat extrem de mult pentru învățământul zonei. Dacă nu ai învățământ bun, nu iese nimic din oraș.
Nu vreau să o dau în chestii politice, dar, totuși, zona a evoluat în timp și, consider că fiecare primar și-a adus aportul pentru ea. Sunt multe lucruri de făcut. Suntem în lucrări și nu îmi place că nu se termină la timp, dar, totuși, s-a văzut schimbarea încet-încet.
Ar mai fi un elev, Ioan Stroia, care a luat un premiu foarte mare la olimpiada de chimie și duce numele Întorsurii în cât mai multe urechi.
Și, în primul rând, domnul Dan Tohănean, cu festivalul Împreună, formații pentru viitor. Este un eveniment care ridică nivelul de cultură, mai ales în rândul tinerilor. Este ceva aparte pentru Întorsura, mai ales că participă de multe ori și la Zilele Întorsurii. Se face o a doua zi, cu muzică modernă. Eu, unul, apreciez și tradițiile, dar era nevoie și de o zi a muzicii moderne. Pe mâna lui Dan Tohănean au fost mulți artiști care acum sunt plecați la București. I-am văzut, i-am cunoscut, e de apreciat. Toată lumea știe de Mirabela Cizmaru, trupa Fresh și trupa Youvenis. De asemenea, ar mai fi Flavius Hosu, toboșarul. Cântă cu o trupă mare, cu o trupă care e de legendă pentru unii, cu Phoenix.
Dar, din lista aceasta a oamenilor mari din Întorsura, Dan este primul.
Să nu mai spun, continuând cu Dan Tohănean și trupa acestuia, felul cum cântă ei la nunți, începe să devină folclor în zonă. Piesele culese și interpretate în felul lor se transformă în folclor.
Te rog să oferi un mesaj oricărui om care ar vrea să realizeze ceva în Întorsura.
Dacă te-ai apucat, dedică-te 100%. Muncește, că pentru tine muncești. Dacă vei munci pentru altul, o să îți pară rău că pentru tine nu au tras la fel de mult.
Alex, îți mulțumim că ai fost de acord să răspunzi deschis la aceste numeroase întrebări și că ai fost dispus să împărtășești o parte din viața ta cu noi. Sperăm ca sfaturile pe care le-ai dat să ajungă la cât mai mulți cititori ai ziarului și paleta largă de oameni muncitori ai Întorsurii să exploateze tot mai mult potențialul despre care ne-ai vorbit.
Adelina GHERASIM
