Zece persoane din Sfântu Gheorghe au fost distinse, ieri, cu titlul de „Cetăţean de onoare al comunităţii româneşti”, titlu ce reprezentă recunoștința şi preţuirea pe care comunitatea le-o poartă pentru întreaga activitate publică pe care au desfășurat-o de-a lungul vieții.
Titlul de „Cetăţean de onoare al comunităţii româneşti” este oferit anual de conducerile asociaţiilor, ligilor şi fundaţiilor din judeţul Covasna, cu sediul în municipiul Sfântu Gheorghe, membre ale Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, începând cu 2003, unui număr de circa zece persoane, unor persoane aflate în jurul vârstei de 65 de ani, „în semn de preţuire şi recunoştinţă pentru întreaga activitate pusă în slujba binelui public”.
Diplomele au fost înmânate ieri în cadrul unei festivități ce a avut loc la Muzeul Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala Ortodoxă din Sfântu-Gheorghe, după oficierea Sfintei Liturghii săvârşite cu ocazia praznicului Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul oraşului.
***
Laudatio: Laureaţi ai titlului de cetăţean de onoare al comunităţii româneşti din Sf. Gheorghe, ediţia 2015
1. Cornelia NIŢU (n. LAZEA), învăţătoare. S-a născut pe 30 noiembrie 1937, în satul Gura-Văii, jud. Braşov, la poalele Munţilor Făgăraş, cel de-al zecelea şi ultimul copil al familiei Lazea: Cornelia, cea care urma să devină o învăţătoare pasionată de munca ei şi plină de bucuria de a-i îndruma pe copiii din clasele primare.
Deşi condiţiile materiale nu erau prea generoase, nevoile familiei numeroase reducând mult posibilitatea ei de a face studiile pe care şi le dorea, totuşi s-a prezentat la examenul de admitere la Liceul Pedagogic din Sibiu, unde a reuşit, fiind a doua pe listă din cei 120 de candidaţi.
După absolvirea liceului, în anul 1958, a fost repartizată la Şcoala din Valea Mare, jud. Covasna. Aici a lucrat cu mult entuziasm şi profesionalism, datorită rezultatelor obţinute, fiind numită directorul unităţii. S-a implicat în organizarea şi derularea a numeroase activităţi culturale şi artistice, a format un cor pe care îl conducea şi participa la toate acestea cu mult entuziasm pe care îl transmitea şi altora. Aici l-a întâlnit pe cel care i-a devenit tovarăş de viaţă şi care îi este alături şi în prezent şi au format împreună o familie în care s-au născut trei copii.
După opt ani de activitate în Valea Mare, s-a mutat cu familia în Sf. Gheorghe şi de asemenea, şi cu locul de muncă. În următorii doi ani a predat la Şcoala Generală din Chichiş, după care a urmat o perioadă de patru ani în care a fost învăţătoare la Şcoala generală din Chilieni, având clase simultane.
În continuare s-a transferat la Şcoala Generală nr.1 (actualul Liceu de Artă). Apoi a activat la Şcoala Generală nr. 3, iar în ultima perioadă, până la pensionare a predat în cadrul Liceului Economic (actuala Şcoală Gimnazială „Ady Endre”). În şcolile unde a activat a fost responsabila Comisiei metodice şi a îndeplinit şi activitatea de metodistă, fiind mereu deschisă să ofere sprijin şi îndrumare celor care erau la început de drum în învăţământ. Multe clipe de neuitat pentru elevii pe care i-a îndrumat au fost numeroasele excursii organizate în multe locuri frumoase din ţară, cât şi taberele în care a participat ca instructor.
În anul 1990 s-a pensionat, dar a mai suplinit încă opt ani în mai multe unităţi de învăţământ, lucrând pentru copii cu aceeaşi pasiune ca oricând. Cu multă satisfacţie profesională a aflat, în timp, că mulţi din elevii pe care i-a învăţat au realizat cariere strălucite, cum ar fi cele de: neurochirurg, profesor, director în domeniul bancar, ofiţer etc. Şi după ani a mai primit vizita unor foşti elevi, acum adulţi de onoare ai societăţii, care şi-au amintit cu drag de anii de şcoală primară.
Dr. Ioan LĂCĂTUŞU
2. Sonia Maria Corina MĂSARIU (BONDOR), învăţătoare. S-a născut în 8 octombrie 1938 în comuna Vaida – Cămăraş, judeţul Cluj din părinţii Romul şi Victoria. Cursurile şcolii primare le-a urmat în comuna natală, unde tatăl era preot. Clasele gimnaziale şi liceale le-a urmat în oraşul Turda. După absolvirea Liceului Mihai Viteazul din Turda a urmat cursurile Institutului Pedagogic din Baia Mare. La începutul carierei didactice a lucrat la şcolile din Văleni, Staşugatag, raionul Sighetul Marmaţiei, iar din 1964 până în 1977 a fost învăţătoare la Şcoala Generală Borşa Poiana, unde între anii 1969-1977 a fost şi director adjunct, ocupându-se şi cu activitatea extraşcolară. În 1977, a ocupat prin concurs postul de învăţătoare la secţia română din cadrul Liceului nr. 1 (azi Colegiu Miko), din Sf. Gheorghe. În această perioadă a obţinut gradul I, având rezultate bune cu elevii atât la clasă cât şi în activităţile extraşcolare. După evenimentele din decembrie 1989 a funcţionat ca învăţătoare la Colegiul naţional „Mihai Viteazul”, de unde a ieşit la pensie. O recunoaştere a profesionalismului său îl constituie faptul că, după pensionare, a fost rechemată la şcoală, lucrând până în 1996, ca profesor de religie şi pedagogie. În perioada 1997-2013 a locuit în Statele Unite ale Americii. După căsătoria cu cetăţenul american de origine română Ioan Măsariu, în anul 2003, a dobândit şi cetăţenia americană. Dorul de ţară şi de nepoţi a făcut ca în anul 2013 să se întoarcă în România, repectiv în Sf. Gheorghe, unde se simte ca acasă, fiind răsplătită pentru activitatea sa pe tărâmul învăţământului românesc cu titlul de Cetăţean de onoare al comunităţii româneşti, din Sf. Gheorghe.
Dr. Ioan LĂCĂTUŞU
3. Emilia CORNEA, contabil. S-a născut în 26 octombrie 1945, într-o familie cu 6 fraţi, în localitatea Luduş, judeţul Mureş. Şcoala primară, gimnazială şi liceul cu pofil real, le-a urmat în localitatea natală. După examenul de maturitate, a urmat cursurile Şcolii Tehnice de Cooperaţie din Oradea, specialitatea contabilitate. La absolvire, în anul 1965, a fost repartizată la Cooperativa de Consum Luduş, unde a lucrat până în anul 1968. În anul 1966 s-a căsătorit cu Cornea Ilie, iar în anul 1968, odată cu înfiinţarea judeţelor, s-a stabilit în Sfântu Gheorghe. La început a lucrat la Tribunalul Judeţean Covasna ca statisticiană până în anul 1969, când a întrerupt serviciu doi ani, pentru îngrijirea copilului. Familia Cornea a fost binecuvântată cu doi copii, un băiat inginer silvic şi o fată economist. Din anul 1972 până în anul 1988 a lucrat la Întreprinderea de Industrializare a Laptelui Sf. Gheorghe, la Serviciul Financiar-Contabilitate. În anul 1988 s-a transferat la cerere la Liceul Textil „Oltul”, Sf. Gheorghe, în funcţia de contabil şef, unde a rămas până în anul 1995, când a fost solicitată să se transfere la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” tot în funcţia de contabil şef. În anul 2000, s-a pensionat, dar a mai activat până în anul 2004, cumulând pensia cu salariul. În cei aproape 50 de ani, de când este cetăţean al municipiului Sf. Gheorghe, în toate locurile de muncă, precum şi în cadrul comunităţii locale s-a bucurat şi se bucură de respect şi stimă. Familia Cornea a participat la majoritatea manifestărilor culturale româneşti organizate de instituţiile şi asociaţiile culturale şi civice.
Dr. Ioan LĂCĂTUŞU
4. Viorica NEGREA (URDĂ), învăţătoare. S-a născut în satul Tătârlaua, judeţul Alba, la 10 ianuarie 1946, fiind primul dintre cei cinci copii a familiei Urdă. A urmat cursurile şcolii primare în satul natal, cursurile gimnaziale în localitatea Jidvei şi şcoala pedagogică la Blaj şi Arad. După terminarea Şcolii pedagogice de şase ani a predat în satul natal, în anul 1967 s-a căsătorit cu Petru Negrea, iar un an mai târziu, odată cu formarea judeţului Covasna, s-au stabilit la Sfântu Gheorghe, unde, în calitate de dascăl, a contribuit la formarea claselor cu predare în limba română la mai multe şcoli din zonă, unde se preda în limba maghiară. Dar cei mai mulţi ani a predat la unitatea şcolară ce găzduieşte în prezent Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe.
În cei 32 de ani puşi în slujba învăţământului românesc din judeţul Covasna, Viorica Negrea a obţinut toate gradele didactice, a făcut parte din echipe de inspecţie şcolară şi a îndrumat opt generaţii de elevi, care au crescut sub ochii ei, majoritatea amintindu-şi şi astăzi cu respect şi consideraţie de prima lor învăţătoare.
În întreaga sa activitate didactică, Viorica Negrea a dovedit ataşament faţă de copii şi dragoste pentru meseria de dascăl, profesionalism şi responsabilitate şi a avut bucuria. O personalitate care a cucerit prin distrincţie, moralitate, rigoare, discreţie şi calm, care a fost un model pentru elevi şi pentru colegii cu care a lucrat. Viorica Negrea este unul dintre membrii comunităţii româneşti din Sfântu Gheorghe care şi-a dedicat peste trei decenii din viaţă meseriei de dascăl, netezind cu răbdare şi pasiune calea spre cunoaştere a sute de copii, sculptând suflete şi caractere.
Dr. Ioan LĂCĂTUŞU
5. Ioan LĂCĂTUŞU, arhivist, sociolog. S-a născut la 25 septembrie 1947, în comuna Drăguşeni, jud. Iaşi. A absolvit Şcoala primară din satul Tatomireşti, com. Rebricea, jud. Vaslui, în anul1958; Şcoala Generală din com. Rebricea, jud. Vaslui, în anul 1961, Şcoala Profesională Auto Iaşi, în anul 1964, Liceul „Emil Racoviţă”, din Iaşi, în 1970 (curs seral). În anul 1976 a terminat Facultatea de Ştiinţe Politice, din cadrul Academiei de Ştiinţe Social- Politice „Ştefan Gheorghiu”, Bucureşti şi în anul 1992, Facultatea de Sociologie, Psihologie şi Pedagogie, din cadrul Universităţii Bucureşti. În anul 2002 a obţinut titlul de doctor în Sociologie, la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca. În perioada 1964-1972 a lucrat ca lăcătuş, la Întreprinderea de Transport Iaşi şi ca instructor la Comitetul Judeţean UTC Iaşi. Între anii 1976-1985 a fost secretar cu probleme economice, vicepreşedinte şi prim vicepreşedinte al Consiliului Municipal Sf. Gheorghe, iar în perioada 1986 -1989 a fost adjunctul şefului Secţiei Organizatorice la fostul Comitet judeţean de partid Covasna. După 1990 a îndeplinit următoarele funcţii: referent de specialitate, arhivist principal la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Covasna (1990-1994); muzeograf, director, la Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, din cadrul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei (1994-2002); în perioada 1999-2003, muzeograf cu o jumătate de normă la Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni; expert în Corpul de Control al Ministrului Administraţiei şi Internelor (2002-2004); Şef Serviciu Metodologie, Îndrumare şi Control, la Arhivele Naţionale, Bucureşti (2004-2005); arhivist (consilier superior), director Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Covasna (2005-2011).
A desfăşurat o susţinută activitate ştiinţifică, culturală, civică şi publicistică. Este autor a 20 de volume, editor şi îngrijitor a 35 lucrări şi publicaţii, redactor a 25 cărţi apărute la editurile Eurocarpatica, Grai Românesc şi România pur şi simplu ş.a., autor a 150 de studii în reviste de specialitate şi a peste 1500 de articole în presa locală, regională şi naţională. A îndeplinit funcţii de conducere şi activează în cadrul Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, Asociaţiunea ASTRA, Federaţia Arhiviştilor din România, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Forumul Civic al Românilor din Covasna şi Harghita ş.a. A fost membru în Adunarea Eparhială a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, în Adunarea Naţională Bisericească, consilier judeţean şi membru în mai multe asociaţii culturale şi civice, comisii şi consilii de specialitate, colegii de redacţie ale unor publicaţii ştiinţifice ş.a.
Vasile STANCU
6. Niţă PREDA, economist, publicist. S-a născut la 14 februarie 1948 în localitatea Fieni, judeţul Dâmboviţa. După absolvirea şcolii generale în localitatea natală, a urmat liceul la Pucioasa. În anul 1966 a intrat la nou înfiinţata Facultate de calcul Economic şi Cibernetică Economică din cadrul ASE Bucureşti. La absolvire a optat pentru Sf. Gheorghe. În perioada 1971-1973 a lucrat la Direcţia de Statistică Covasna. Atras de publicistică, trece la redacţia ziarului „Cuvântul Nou”, fiind redactor cu probleme economice, apoi şef secţie economică până în septembrie 1993. Din octombrie 1993 activează la Curtea de Conturi Covasna, în funcţia de controlor financiar, auditor extern până în 2009 când se pensionează.
Implicat în viaţa socială încă de când lucra la redacţia ziarului „Cuvântul Nou” a cunoscut realităţile socio-naţionale locale şi a abordat în articolele sale problemele comunităţii româneşti. Participă activ la constituirea primului ONG românesc -Fundaţia Mihai Viteazul- în septembrie 1990, timp de 25 de ani fiind membru în conducerea acesteia. Împreună cu preotul Ioan Tămaş, paroh în Aita Medie propune organizarea unor acţiuni pentru promovarea tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti. Aşa s-a născut Festivalul de colinde, în decembrie 1991. De atunci, a participat la toate ediţiile, însoţind formaţiile participante, fie din ţară, fie din comunităţile româneşti dinafara graniţelor, în prezentarea programelor de colinde în multe localităţi din judeţ şi editarea primei broşuri conţinâmd colinde româneşti. A fost implicat în plămădirea celei de a doua organizaţii civile româneşti, Liga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna”, care a luat fiinţă în martie 1992. A făcut parte din grupul de iniţiativă care a pledat în faţă autorităţilor centrale de stat şi a Patriarhiei Române pentru înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei.
Ca pensionar continuă să activeze în organizaţiile civile româneşti militând pentru unirea eforturilor de popularizare a istoriei comunităţilor româneşti din judeţul Covasna, de păstrare a tradiţiilor înaintaşilor, de cunoaştere a personalităţilor locale care de-a lungul istoriei au acţionat pentru susţinerea şi evidenţierea problemelor populaţiei româneşti din zonă.
Dr. Ioan LĂCĂTUŞU
7. Ioan VLAD, inginer. S-a născut în 11 iulie 1948 în satul Crihalma, comuna Comana, jud. Braşov. A absolvit şcoala generală în comuna natală, Liceul „Şt. O. Iosif” din Rupea şi cursurile facultăţii de Electrotehnică din cadul Universităţii din Craiova. Din facultate a fost repartizat la Întreprinderea de Aparataj Electric Sf. Gheorghe, unde a fost angajat cu nr. de ordine 17. Deoarece la acea dată întreprinderea era în construcţie, a lucrat ca inginer proiectant la Întreprinderea Electroprecizia Săcele, unde a proiectat produse de aparataj electric auto care urmau să se fabrice la viitoarea întreprindere din Sf. Gheorghe. A lucrat ca inginer proiectant la Întreprinderea de Aparataj Electric Sf. Gheorghe, de la deschiderea ei în toamna anului 1973, până la intrarea în faliment a societăţii, în martie 2006. A participat la proiectarea produselor de aparataj electric auto pentru toate tipurile de autovehicule şi tractoare care se fabricau în acea vreme în România. A avut o colaborare foarte bună cu reprezentanţii tuturor întreprinderilor beneficiare, concretizată prin omologarea şi punerea în fabricaţie a sute de produse. Eforturile sale au fost răsplătite cu promovarea în diferite funcţii de conducere: inginer proiectant principal, şef atelier prototipuri şi microproducţie, şef compartiment proiectare aparataj electric auto, şef serviciu inspecţia calităţii etc. În toată această perioadă a efectuat mai multe deplasări în interesul serviciului în ţară şi străinătate, printre care: Franţa, Italia, Polonia, Iugoslavia, Austria, Coreea de Sud.
În anul 2006 a ocupat prin concurs postul de comisar la Comisariatul Judeţean Covasna, al Gărzii Naţionale de Mediu, funcţie îndeplinită până la pensionarea sa în anul 2013. În timpul evenimentelor din decembrie 1989, a îndeplinit funcţia de comandant al Gărzii patriotice de la IAME Sf. Gheorghe, fiind implicat direct în lupta contra tuturor acţiunilor teroriste din acea vreme. A participat la majoritatea manifestărilor culturale româneşti organizate de instituţiile şi asociaţiile culturale din judeţul Covasna. În toţi aceşti ani i-a fost alături soţia Rodica Vlad, farmacistă şi cei doi feciori, absolvenţi ai Colegiului Naţional „Mihai Viteazul” şi ai Facultăţii de Informatică din cadrul Universităţii Bucureşti, astăzi căsătoriţi, ficare tatăl a doi copii, unul locuieşte în Paris şi celălalt în Bucureşti.
Dr. Ioan LĂCĂTUŞU
8. Sorin Mihail STOICAN, inginer. S-a născut la 9 decembrie 1948, în Bucureşti, din părinţi ardeleni, refugiaţi în anul 1940 din Ardealul de Nord. După terminarea şcolii generale a urmat, în perioada 1962-1966, cursurile secţiei reale ale liceului teoretic ,,Gheorghe Şincai” din Bucureşti şi, apoi, între anii 1967-1972, cele ale Facultăţii de Căi Ferate, Drumuri şi Poduri, Secţia Drumuri şi Poduri din cadrul Institutului de Construcţii Bucureşti unde a obţinut Diploma de Licenţă şi a dobândit competenţele necesare în domeniul ,,construcţii drumuri şi poduri”.
La absolvirea facultăţii a fost repartizat la Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Braşov, Lot Cristian/Şantier Sibiu, unde îşi desfăşoară activitatea timp de doi ani ca inginer stagiar, apoi în perioada 1974-1977, în cadrul aceleaşi regionale, ca şef de formaţie de lucru la Ciceu, judeţul Harghita, iar în anii 1977-1979 va îndeplini funcţia de inginer şef Secţie Întreţinere, Reparaţii şi Siguranţa Circulaţiei, Miercurea Ciuc. Începând cu data de 1 iulie 1979, timp de peste 34 de ani, a îndeplinit funcţia de şef al Secţiei Drumuri Naţionale Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, evidenţiindu-se ca unul dintre cei mai buni organizatori şi coordonatori ai activităţii de întreţinere şi administrare a drumurilor naţionale din cadrul Regionalei de Drumuri şi Poduri Braşov. Munca sa şi a colectivului pe care l-a condus trei decenii şi jumătate se regăseşte de-a lungul zecilor de kilometri bine întreţinuţi sau reabilitaţi din D.N. 10, 11, 12 şi 13 E, în pasajul peste calea ferată de la Ozun, în zecile de poduri şi podeţe care traversează apele judeţului, precum şi în modernul şi funcţionalul sediu dat în folosinţă în anii din urmă.
Se poate afirma că întreaga sa activitate s-a făcut remarcată prin vocaţia de a fi un excelent conducător şi îndrumător al oamenilor aflaţi în subordinea sa, prin înzestrarea cu abilităţile, harul şi umorul necesare unui foarte bun comunicator, prin capacitatea de a dovedi un solid şi mobilizator spirit de echipă (format prin practicarea unui sport de performanţă, de efort şi risc-rugby, timp de şapte ani, la ,,Constructorul” Bucureşti), prin adaptarea permanentă la condiţiile vitrege de muncă specifice ,,drumarilor” şi, mai cu seamă, prin a fi un foarte apreciat specialist constructor, pregătirea şi perfecţionarea profesională fiind cheia succeselor sale. Chiar şi la o vârstă mai înaintată nu a pregetat de a se prezenta la concursurile sau examenele organizate de Inspectoratul de Stat în Construcţii în domeniile: lucrări de construcţii drumuri, poduri, tunele, metrou, tramvai, piste aviaţie şi transport pe cablu în urma cărora a obţinut autorizaţia pentru activitatea de inspector de şantier, activitate pe care o practică cu succes şi astăzi. O dovadă în plus a dragostei şi ataşamentului său faţă de meseria aleasă este şi faptul că pe fiul său, Anton Stoican, l-a educat şi format în profesiunea de inginer constructor drumuri şi poduri, fiu care i-a urmat la locul de muncă din municipiul Sfântu Gheorghe.
Aceste însuşiri, native sau formate prin trudă şi învăţare, au constituit tot atâtea calităţi în ochii oamenilor din preajma sa, dar şi a superiorilor pe linie profesională, care l-au îndrăgit, apreciat şi promovat ,,o viaţă de om” în fruntea Secţiei de Drumuri Naţionale din judeţul Covasna şi a comunităţii româneşti din Sfântu Gheorghe.
Vasile STANCU
9. Ioan Paul VOINESCU, profesor de matematică. S-a născut la 12 aprilie 1949, în Moeciu de Sus, Braşov. După absolvirea şcolii primare în satul natal, a urmat cursurile gimnaziale şi liceale la Predeal. În perioada 1967-1970 a fost student la Facultatea de Matematică a Institutului Pedagogic de 3 ani Braşov. La terminarea facultăţii a fost repartizat la Şcoala Generală Lădăuţi din comuna Barcani. Dorind să-şi finalizeze studiile universitare s-a înscris la Universitatea Timişoara, Facultatea de Matematică-Mecanică, pe care a absolvit-o în anul 1974. În anul şcolar 1971-1972 a fost numit director la Şcoala Generală Lădăuţi, în anul şcolar 1972-1973 a fost numit director la Şcoala Generală Săramaş, iar în perioada 1973-1978 a fost directorul coordonator al Şcolii Generale Barcani. În anul 1973 a obținut definitivarea în învăţământ, iar în anul 1977, pe bază de concurs, a ocupat postul de profesor de matematică la Liceul Industrial Întorsura Buzăului, fiind menţinut cu detaşare director la Şcoala Generală Barcani. În perioada 1978-1980 a fost profesor la Liceul Industrial Întorsura Buzaului, între anii 1980-1983 a fost directorul Şcolii Generale nr. 1 Întorsura Buzăului, iar în perioada 1983-nov. 1984 a fost numit Directorul Liceului Industrial Întorsura Buzăului. În anul 1979 a obţinut gradul didactic II şi în anul 1984 gradul didactic I.
La 1 noiembrie 1984, la vârsta de 35 de ani, a fost numit Inspector Şcolar General al judeţului Covasna, fiind cel mai tânăr din ţară şi primul şi ultimul român care a ocupat această funcţie până în ianuarie 1990. Atunci a fost ales democratic Inspector Şcolar General Adjunct, fiind primul adjunct din noul regim. Considerând că a avut onoarea să deţină demnităţi publice în regimurile Ceauşescu şi Iliescu, în anul 1997, când a început mandatul preşedintele Emil Constantinescu, a decis să se retragă din Inspectoratul Şcolar Judeţean şi să se întoarcă la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”, ca profesor de matematică. La noul loc de muncă i s-a oferit de multe ori posibilitatea să conducă liceul, dar a refuzat dedicându-se activităților cu elevii. In anul 2014 s-a pensionat la limita de vârstă.
Este bine cunoscută şi apreciată activitatea desfăşurată de profesorul Voinescu în cadrul Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, în conducerea Despărţământului ASTRA Covasna-Harghita şi al Asociaţiei Pedagogilor Români din Judeţul Covasna, implicarea sa în viaţa cetăţii şi sprijinul acordat Bisericii noastre strămoşeşti. După 44 de ani lucraţi în învăţământ ca profesor, director, inspector, cu conştiinţa datoriei împlinite declară: „În toţi aceşti ani, am întâlnit foarte multe persoane, învăţând foarte mult din relaţiile cu oamenii. Cea mai grea perioada a fost cea de 13 ani în care am lucrat în Inspectoratul Şcolar Judeţean. Tot timpul am luptat pentru a lăsa loc de „bună ziua” pe unde am trecut şi de aceea nu regret nimic din ceea ce am făcut. Tot timpul am fost susţinut de soţie, care a lucrat tot în învăţământ şi de cele două fiice.”
În conştiinţa foştilor colegi, a profesorilor şi deopotrivă a elevilor şi a părinţilor acestora, au rămas întipărite faptele profesorului şi a inspectorului şcolar general Ioan Paul Voinescu, dintre care amintim: sprijinirea învăţământului din judeţul Covasna prin construirea şi modernizarea unor şcoli, dotarea cabinetelor şi laboratoarelor şcolare, asigurarea locuinţelor de serviciu pentru cadrele didactice şi a celorlalte condiţii necesare integrării dascălilor în comunităţile locale, consilierea şi sprijinirea profesorilor români aflaţi în situaţii dificile ca urmare a separării şcolilor pe criterii etnice, în timpul anului şcolar 1989/1990.
Dr. Ioan LĂCĂTUŞU
10. Niculae Gheorghe IVAN, col (r), inginer. S-a născut în 12 septembrie 1949, în Braşov, al doilea copil al familiei Ivan – Stan şi Maria. În această familie modestă, de mici meseriaşi, băiatul a fost educat şi a crescut în spiritul respectului faţă de oameni, faţă de muncă şi morală.
A urmat toate formele de învăţământ în oraşul natal, de la preşcolar la absolvent de Universitate, inginer mecanic, specialitatea Autovehicule rutiere. Apoi şi-a continuat pregătirea intelectuală finalizată, la Academia de Studii Economice Bucureşti, cu MASTER în eficienţa activităţilor economice, domeniul transporturi. A fost un şcolar studios, mereu printre primii la învăţătură, olimpic la patru discipline, cu premiu la Chimie, fără nici un examen picat în facultate.
După un scurt intermezzo la Bucureşti este repartizat în cadrul Ministerului de Interne, venind, în anul 1973, în judeţul Covasna, ca ofiţer inginer specialist în cadrul serviciului circulaţie, al cărui şef a fost până în anul 1992. Prin activitate şi comportament a ajuns să-şi schimbe numele în renume. Per ansamblu OM-MAŞINĂ-DRUM a fost promotor al unei circulaţii rutiere care să creeze condiţii de siguranţă cu cât mai puţine restricţii. A pus accent deosebit pe prevenţie şi educaţia rutieră, exigenţă pentru admiterea în traficul rutier numai a celor care şi-au însuşit temeinic regulile de circulaţie şi stăpânesc bine tehnica conducerii auto. Din 1992 s-a mutat la serviciul Cabinet unde a îndeplinit funcţii pe mai multe linii de muncă specifice şi apoi a fost promovat şeful serviciului, de unde s-a şi pensionat în anul 2004, având gradul de colonel în rezervă.
. .
De-a lungul timpului, ţinându-se cont de probitatea persoanei, experienţa profesională, adaptabilitatea socială şi cultura generală, cunoştinţele de limbi străine, ofiţerul Ivan Niculae Gheorghe a îndeplinit, prin detaşare, mai multe misiuni. Episodic, a fost cadru didactic la un Liceu cu profil tehnic din Sf.Gheorghe precum şi la Şcoala de Agenţi de Poliţie Câmpina.
În 1977 s-a căsătorit cu Maniu Floarea Elena, familia având 2 copii, Daniela şi Sebastian, ambii absolvenţi de studii superioare, căsătoriţi şi stabiliţi în Cluj Napoca. În familie sunt o nepoată şi un nepoţel.
Col (r), ing. Ivan Niculae Gheorghe s-a implicat activ în viaţa cetăţii fiind membru fondator şi vicepreşedinte al Fundaţiei „Mihai Viteazul”, preşedinte al Filialei Covasna a Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Ministerul Afacerilor Interne, vicepreşedinte al Consiliului judeţean al persoanelor vârstnice. A fost consilier local în mandatul 2008-2012, for deliberativ unde s-a evidenţiat prin participare activă, iniţiative creatoare, promotor al intereselor comunităţii înaintea celor partinice. Participă la activităţile artistice, sociale, comemorative organizate pe plan local de către autorităţi sau de către comunitate. Este perceput şi respectat ca atare de colectivul unde trăieşte şi activează.
Dr. Ioan LĂCĂTUŞU
