În întâmpinarea Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, instituție care funcționează sub egida Academiei Române, Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, din subordinea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei, editurile Eurocarpatica și Grai Românesc, împreună cu partenerii acestora, au realizat mai multe proiecte cultural-științifice, din rândul cărora menționăm: volumele apărute în colecția Centenarul Marii Uniri, din cadrul editurii Eurocarpatica, studii, articole și expoziții documentare, sesiuni de comunicări științifice, simpozioane, dezbateri, lansări și prezentări de cărți etc. O sinteză a informațiilor cuprinse în majoritatea acestor proiecte sunt prezentate în studiul de față, intitulat Comunitatea românească din județul Covasna. Arc peste timp: 1918-2018. Studiul își propune să prezinte succint principalele repere demografice și identitare ale comunității românești din județul Covasna, în anul 1918 (având ca bază documentară recensământul din anul 1910) și din anul 2018 (valorificând, în principal, datele recensământului populației și locuințelor, din anul 2011). Atât pentru anul 1918, dar mai ales pentru anul 2018, au fost folosite informații din baza de date a Centrului European de Studii Covasna-Harghita și din Arhivele Naționale, rezultate în urma cercetărilor efectuate și a monitorizării vieții publice naționale, regionale și a județului Covasna.
Comunitatea românească din comitatul Treiscaune, în anul 1918
Conform rezultatelor recensământului din anul 1910, în preajma anului 1918, românii locuiau în 90 de localități, din totalul celor 102 așezări ale comitatului Treiscaune. Cele mai numeroase comunități românești locuiau, ca și astăzi, în așezările monoetnice din Depresiunea Întorsurii Buzăului și în unele comunități etnic-mixte. Localitatea din comitatul Treiscaune, în care, în anul 1910, trăiau cei mai mulți români, era Întorsura Buzăului, cu 4.965 locuitori)
Zece localități aveau, atunci, peste 1000 de locuitori români: Zagon – 2127, Dobârlău – 1543, Sita Buzăului – 1497. Barcani – 1239, Brețcu – 1234, Covasna – 1231, Hăghig – 1166, Ozun – 1129, Boroșneul Mic (respectiv Valea Mare) – 1018 și Floroaia Mare – 1007.
În alte 10 localități trăiau între 500 și 1000 de locuitori români: Dobolii de Jos – 931, Micfalău – 918, Araci – 830, Belin – 759, Mărcuș – 699, Bixad – 684, Păpăuți – 676, Băcel – 629, Vâlcele – 600, Sf. Gheorghe – 568.
Într-un număr de 16 așezări locuiau între 200 și 500 români: Lisnău – 473, Zăbala – 454, Chichiș – 419, Comandău – 418, Ghelința – 389, Mărtănuș – 366, Lemnia – 325, Iarăș – 319, Valea Dobârlăului – 317, Aita Seacă – 301, Sărmaș – 273, Bățanii Mari – 263, Turia – 257, Ariușd – 239, Ojdula – 218 și Cernat – 218.
În 15 sate, locuiau între 100 și 200 de români, după cum urmează: Vârghiș – 199, Hetea – 197, Doboșeni – 181, Aita Medie – 180, Tg. Secuiesc – 163, Bicfalău – 164, Lisnău Vale – 162, Aita Mare – 153, Reci (Comolău, azi cartier al localității Reci) – 134, Valea Zălanului – 134, Sântionlunca – 131, Ilieni – 130, Poian – 128, Arcuș – 108 și Căpeni – 100.
În 38 de localități ale comitatului Treiscaune, în anul 1910, românii trăiau în comunități mici și foarte mici, de sub 100 de membri.
Așadar, în preajma anului 1918, cei 28.830 de români din comitatul Treiscaune locuiau în 52 de localități, în comunități mai mari de 100 de membri, și în 38 de localități în comunități mici și foarte mici, de sub 100 de membri.
Punctele tari ale comunității românești din comitatul Treiscaune, în anul 1918, erau: o rată a natalității populației peste media pe comitat; o bună organizare comunitară, în jurul bisericii; prezența în mentalul colectiv românesc din Transilvania și din „Regat” a pericolului pierderii identității naționale „Ştim cu toţii Iubiţilor! Între ce împrejurări critice au trăit confraţii noştri din ţinutul Secuimei şi trăiesc încă şi până în ziua de azi. Cu toţii simţim dăunătoarele urme, ce le-au lăsat influienţele timpurilor de mai înainte asupra credincioşilor noştri din Secuime. Nicăieri nu este atât de ameninţată naţionalitatea şi confesiunea noastră, ca acolo”; primirea unor donații și ajutoare, pentru sprijinirea bisericilor și a școlilor confesionale, din întreg spațiul românesc. Astfel, conducerea Asociațiunii ASTRA, îl înștiința pe protopopul Constantin Dimian, despre faptul că „Adunarea generală a Asociaţiunii din vara trecută ţinută în Baia Mare a votat Despărţământului Treiscaune-Ciuc, o sumă de 400 de coroane spre a ajuta şcolile confesionale române cu cărţi şi rechizite şcolare. Sfinţia Ta deci eşti poftit a arăta de ce fel de rechizite şi cărţi are lipsă şcoala ce o dirijezi”. Un sprijin constant a acordat învăţământului confesional în limba română din Transilvania, şi implicit şcolilor confesionale din Arcul Intracarpatic, şi Academia Română. Remarcăm menținerea unor strânse legături cu românii de peste Carpați, un rol important avându-l în acest sens mocanii (bârsanii) din Curbura interioară a Carpaților, numiți de cronicarii vremii „antemergătorii Unirii”.
Dintre punctele slabe menționăm: starea economică precară (deținerea unor proprietăți funciare reduse, numărul mic de întreprinzători și meseriași români); accesul limitat la conducerea treburilor publice; numeroase discriminări pe baze etnice; slaba rezistență în fața presiunilor de maghiarizare etc.(va urma)
Dr. Ioan LĂCĂTUȘU
