Conform dicționarului (NDULR), cuvântul aviditate se referă la o „dorință arzătoare și nestăpânită”, dar și sensul la „lăcomie”, iar adjectivul avid, -ă este notat cu sensurile: „1. plin de interes, de dorință; 2.lacom, nesățios”, astfel că aviditatea și lăcomia par a fi surori bune, ele străbătând istoria de la origini și până în zilele noastre, mai având o rudă: foamea, în sensul de „senzație a nevoii de a mânca” iar în sens figurat: „dorință, poftă”.
De la aviditatea cosmică primordială, care a dus la nașterea universului nostru, și până la cele mai mărunte nevoi ale ființelor, aceste stări s-au manifestat permanent în toate formele posibile susținând dar și perturbând viața în egală măsură, ele creând ceea ce am numi „lupta contrariilor”.
Cine n-a auzit oare expresiile „avid de bani”, „avid de putere” și, mai modern, „foame de energie”? Ei da, oamenii, cei mai evoluați dintre toate ființele pământului, le au pe toate, căci ei se cred stăpânii vieții și morții. Și poate cel mai actual exemplu îl avem în președintele Rusiei, Vladimir Putin, care s-a dovedit a fi nu doar „avid de putere”, ci și avid de teritorii. Și mai mult decât atât, substituindu-se lui Dumnezeu, el crede că are drept de viață și de moarte asupra altora. Și cum orice aviditate trebuie saturată, el va continua să-și ducă „până la capăt” diabolica misiune.
În acest joc al posibilităților, pe scena lumii a intervenit un alt „jucător”: foamea de energie, care de fapt a existat dintotdeauna, însă niciodată atât de pregnant ca în zilele noastre. Cu cât populația planetei crește, cu atât mai mult foamea aceasta devine mai acută, încât generează conflicte. Pe măsură ce planeta își epuizează resursele energetice, foamea aceasta crește, căci „cine stăpânește resursele stăpânește puterea”. În consecință, pământenii au început să grăbească dezvoltarea tehnologiilor necesare pentru expansiunea cosmică.
Ideea de mai sus nu se referă doar la foamea de energie, ci și la „instinctul de supraviețuire”. Un alt fenomen periculos ce se face tot mai simțit, încălzirea globală, scăpată deja de sub control, care, în timp, amenință existența omului pe pământ. După cu știm cu toții, ghețarii și calota glaciară au început să se topească, acest fapt ducând la creșterea nivelului mărilor și oceanelor. Cercetătorii preocupați de această situație neliniștitoare estimează că în viitor vor dispărea sub ape toate așezările umane de pe malurile acestora, ceea ce va duce la „migrări apocaliptice” și transformări geologice și meteorologice incompatibile cu viața, așa cum s-a văzut recent și în urma cutremurelor din Turcia și Siria.
Ar putea spune unii cititori că mergem prea departe cu gândul și că e mai bine să vorbim despre „clipa prezentă”, deci să ne întoarcem pe scara timpului până în zilele noastre și să vedem cum se manifestă aviditatea sau lăcomia la oamenii obișnuiți. Tocmai ne aflăm în plin scandal mediatic cu referire la un caz medical macabru. Cică un anumit medic de la un anumit spital din țară, el zice că „pentru a salva vieți”, alții zic că „pentru a-și rotunji veniturile”, s-a apucat să scoată stimulatoarele cardiace de la cadavre și să le implanteze altor pacienți care aveau nevoie de ele. Se spune că „în perioada 2017-2022 au fost extrase 238 de astfel de dispozitive” (stiripesurse.ro). Nu-i așa că această situație intră în categoria „să vezi sau să auzi și să-ți faci cruce”? Până unde poate să-l ducă pe omul lacom „foamea de îmbogățire” sau aviditatea!
Și așa, într-o lume tot mai zbuciumată, omul, cuprins ca-ntr-o menghină de grijile zilei și de nesiguranța vieții, tot mai amenințat de nenumărate pericole, își pierde liniștea sufletească, și uneori rațiunea, și se lasă îmboldit de dorința nestăpânită de a fi mai bogat, mai puternic și mai adulat, uitând că, mai devreme sau mai târziu, până la urmă toți mergem pe același drum, fie bogat, fie sărac, slab sau puternic, prinț sau cerșetor, așa că poate s-ar cuveni mai bine să ne păzim sufletele și să fim mai puțin avizi, și mai mult iubitori de semeni.
Mihai Trifoi
