Dascălul are o misiune deosebit de importantă: modelează personalități, contribuie la formarea adultului de mâine. Amprenta unui învățător sau educator asupra destinului copiilor se manifestă în nenumărate moduri. Câți dintre noi nu am ales profesia, avându-l ca model pe omul care ne-a ținut sufletul în palme, în copilărie, care ne-a format și ne-a creat, împreună cu părinții noștri, aripi pentru un viitor frumos?
Cu o bogată activitate la catedră, doamna Mioara Dobrilă, a știut încă din copilărie care îi este menirea: aceea de a fi dascăl, model în acest sens, fiind învățătoarea dumneaei.
***
A absolvit Liceul Pedagogic din Odorheiu Secuiesc, apoi și-a început cariera în orașul Târgu Secuiesc, aproape de locul natal (Mărtănuș), iar din anul 1986 predă la actualul Colegiu Național „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe.
Mărturisește că principiul după care s-a ghidat mereu a fost învățarea pe tot parcursul vieții și că a urmărit întotdeauna ca pe elevii dumneaei să îi pregătească nu doar pentru provocările zilei de astăzi, ci și pentru schimbările pe care le va aduce ziua de mâine.
Mai multe despre activitatea didactică, doamna învățătoare Mioara Dobrilă ne-a vorbit în cadrul unui interviu, la finele săptămânii trecute. Ne-am întâlnit la Colegiul Național „Mihai Viteazul”, de Ziua Porților Deschise și am vorbit deschis despre profesia de dascăl și implicațiile sale.
În luna martie, „Mesagerul de Covasna” vă aduce o serie de interviuri cu și despre femei care s-au dedicat oamenilor, semenilor.
Stimată doamnă învățătoare, vă mulțumesc că ați acceptat invitația noastră, de Ziua porților deschise la Colegiul Național „Mihai Viteazul”. Ce înseamnă această zi?
Această zi este una foarte importantă pentru Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe, întrucât toți părinții care doresc să-și înscrie copiii în clasa pregătitoare la școala noastră, pot veni, pot participa la ore, pot participa la orice activitate care se desfășoară astăzi.
Pentru dumneavoastră când s-au deschis „porțile” învățământului, când ați decis să urmați această cale, să deveniți dascăl?
De foarte mulți ani… am o vastă experiență profesională și ceea ce vreau să vă spun este că am început ca învățător, dar principiul meu de viață a fost învățarea pe tot parcursul vieții. Am urmat două facultăți (Facultatea de Psihologie, Facultatea de Administrație Publică – n.r), am finalizat un master (în Management Educațional – cu lucrarea cu titlul „Promovarea imaginii școlii” – n.r) , dar nu m-am dezlipit de ciclul primar, pentru că iubesc această categorie de copii – copiii între 6 și 10 ani, pe care poți să îi formezi, pe care poți să îi modelezi – pe majoritatea dintre ei, bineînțeles. În toată cariera mea, am pus un accent deosebit pe elemente de ordin calitativ, adică am încercat să dezvolt tuturor copiilor deprinderi, cunoștințe și achiziții de bază. Nu am avut în lunga mea carieră, niciun copil care, la sfârșitul clasei a IV-a, să nu dețină aceste achiziții de bază, achiziții elementare. Am avut și copii cu rezultate excepționale, foarte bune, dar nu i-am lăsat nici pe aceia care aveau un ritm mai lent de dezvoltare și tuturor cred că am reușit să le imprim această capacitate de autoevaluare, de dezvoltare personală; i-am încurajat, le-am încurajat inițiativa și creativitatea. Bineînțeles, cu copiii de astăzi nu mai poți lucra așa cum lucram acum 20 de ani. Ceea ce noi punem în practică, astăzi, este un învățământ modern.
Ați avut un model pe care l-ați urmat?
Modelul pe care l-am avut a fost învățătoarea mea.
Cum era învățătoarea dumneavoastră?
Era foarte drăguță și bună cu noi, ne iubea foarte mult, dar în același timp, ne și critica foarte aspru atunci când nu atingeam nivelul pe care dânsa îl dorea.
Să înțelegem că încă din copilărie v-ați dorit să deveniți învățătoare?
DA! Da, chiar din copilărie mi-am dorit să devin învățătoare. Nu mi-am dorit altceva.
Ce ne puteți spune despre parcursul dumneavoastră profesional și personal? Unde ați urmat primele clase, ce s-a întâmplat apoi?
Primele clase le-am urmat în satul meu natal: Mărtănuș (aparținător comunei Brețcu). Apoi, clasele gimnaziale, o parte, le-am urmat tot în satul natal, după care am mers la centrul de comună, la Brețcu. Apoi, am absolvit Liceul Pedagogic, la Odorheiu Secuiesc. Atunci, Liceul Pedagogic dura cinci ani. Deci, seria noastră a parcurs cinci ani de studii pentru a obține diploma de învățător. După Revoluție, ca metodist, am mers în foarte multe localități ale județului și mi-am dat seama că nu este suficient cât am făcut. Atunci, m-am înscris la prima facultate, apoi la a doua…iar după ce le-am absolvit, tot nu m-am simțit în elementul meu, așa că m-am înscris și la un master.
Cum reușeați să vă împărțiți – și la muncă și în familie și la facultate?
Familia m-a înțeles și m-a susținut. Restul a curs de la sine.
Unde v-ați început cariera didactică?
Am debutat ca învățătoare la Școala Generală nr. 3, din Târgu Secuiesc. Acolo am lucrat opt ani, după care, în 1986, soțul a fost mutat aici, iar eu l-am urmat și apoi, treptat, am ajuns să devin titular în oraș.
În oraș, ați predat chiar de la început la actualul Colegiu Național „Mihai Viteazul”?
Da. Aici, la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe, sunt din 1986.
Cum s-au schimbat mijloacele și metodele de predare de la începutul carierei dumneavoastră și până astăzi și cum v-ați adaptat schimbărilor?
S-au schimbat foarte mult… pentru a ține pasul, în primul rând, am participat la foarte multe cursuri de formare și am fost foarte deschisă spre nou și tot ceea ce mi-am plăcut, am aplicat. Repet, momentan, nu mai practicăm un învățământ tradițional clasic, ci unul modern, constructivist. Succesul în educație depinde, în mod evident, de calitatea celui care o realizează. Experiența la clasă, stăpânirea domeniilor de specialitate, priceperea de a lucra cu copiii, dragostea față de copii, sunt atribuții pe care am demonstrat, de-a lungul carierei, că le posed. Toate tipurile de activități – școlare, extrașcolare, joc, oferă suport pentru reușita școlară în ansamblul ei. Dascălul are posibilitatea să-și cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influențeze dezvoltarea și să atingă obiectivul principal: acela de pregătire a copilului pentru viață. Așa cum formăm copiii de astăzi, așa vor fi adulții de mâine. Consider că avem o responsabilitate deosebită față de cei care cresc și se dezvoltă sub ochii noștri: copiii. Reușita în activitățile didactice păstrează în sufletul copiilor bucuria împlinirii. Aceasta se poate citi în ochii și pe fețele lor. Noi, dascălii, trebuie să menținem o atmosferă de cooperare între elevi, implicându-ne cu tact, lăsându-le libertatea de acțiune, lăsându-i să rămână copii, cât mai mult timp.
„Părinții așteaptă de la școală foarte mult, dar ceea ce părintele nu poate da acasă copilului, ție, ca dascăl, îți este imposibil.”
Relația dascăl – părinte, cum s-a schimbat, de-a lungul anilor?
Relația s-a schimbat… părinții așteaptă de la școală foarte mult, dar ceea ce părintele nu poate da acasă copilului, ție, ca dascăl, îți este imposibil.
Cred că ați avut și bucuria ca părinții de astăzi să fi fost elevii de ieri… Ce sentiment vă încearcă atunci când fostul elev vine să își înscrie copilul în clasa dumneavoastră?
Așa este, am avut această bucurie. Sentimentul este minunat! Atât de mult îi îndrăgesc pe acești oameni, care peste ani vin să te caute și îți poartă respect. Sunt minunați.
Care este cel mai frumos moment din cariera dumneavoastră?
Oo, au fost foarte, foarte multe momente frumoase. Nu aș putea să le precizez pe cele mai frumoase. Aș putea să spun că…mie îmi place foarte mult clasa I, pentru că atunci copiii nu știu să scrie, să citească, iar într-un an de zile, îi alfabetizezi și rezultatele sunt minunate, vizibile. Mi se pare cea mai interesantă clasă.
Am avut foarte multe momente frumoase… Vă voi vorbi despre un moment recent. De exemplu, am avut o satisfacție deosebită când mama unui elev de-al meu (elev mutat cu familia, anul acesta, în Brașov), m-a sunat să îmi mulțumească –după o lună și jumătate de la momentul mutării – să îmi mulțumească pentru felul în care i-am pregătit copilul și că acesta face față cu brio la Brașov. Aceasta a fost o mulțumire extraordinară. M-am simțit foarte bine…m-a bucurat atât de mult un simplu apel telefonic. Nu avem nevoie de lucruri mari, ca să fim fericiți.
Vă rog să ne vorbiți și despre cele mai frumoase rezultate ale elevilor dumneavoastră sau despre cele mai recente rezultate minunate ale elevilor dumneavoastră.
Sunt foarte multe rezultate. De aceea, aș alege să vorbesc despre cele mai recente. Anul trecut, a fost concursul județean „Matex covăsnean” – prima ediție. Am avut voie să particip cu trei elevi. La etapa zonală, un elev a luat Premiul I, cu 100 de puncte, tot un elev de-al meu a luat Premiul II, iar altul, Mențiune. Apoi, la etapa județeană, am luat un Premiu I- cu 100 de puncte, și o Mențiune.
Care este cheia succesului școlar?
Cheia succesului este perseverența. Munca și perseverența. Dacă acestea nu există, nu poți să ai succes.
Temele pentru acasă cât de importante sunt?
Temele pentru acasă sunt un ajutor. Sunt foarte importante, necesare. Consider că nu trebuie să dai foarte, foarte multe teme pentru acasă, dar că este important ca acestea să fie cât mai variate. Temele pentru acasă trebuie să fie dozate în funcție de nivelul de vârstă al fiecărui elev, de particularitățile de vârstă, dar sunt necesare! În 45 de minute, la clasă, un copil, indiferent de vârstă, nu poate să învețe un algoritm. De aceea, el trebuie să îl exerseze în continuare.
Din ceea ce ați observat dumneavoastră, copiii de astăzi mai sunt atrași de lectură și de mijloacele clasice de lectură?
Da. Copiii mei citesc. Deși nu avem oră specială de lectură, am o zi pe săptămână în care am două ore de limbă și literatură română, iar în una din ele, discutăm despre cărțile pe care le-au citit. Copiii au fișe de lectură; fiecare copil își prezintă fișa și îi pun să verbalizeze, să povestească ei ceea ce au înțeles din ce au citit. Luni, la noi, e zi de lectură. Acum le-am dat niște cărți care sunt și prevăzute în lecturile suplimentare. Unii au găsit o parte dintre acele cărți, alții au găsit altele, iar acum, ei le citesc și fac schimb de cărți.
În curând va fi lansat în dezbatere publică noul pachet legislativ pe educație. Dumneavoastră ce schimbări ați vedea necesare în educație?
Ceea ce eu consider că trebuie schimbat este suportul acordat copiilor cu nevoi speciale. Consider că aceștia au numai de pierdut dacă rămân în învățământul de masă, în condițiile actuale. Aceasta este opinia mea.
În rest, unde e lege, nu-i tocmeală…
În acest an școlar aveți clasa a IV-a. Ce simțiți la gândul că veți lua clasa pregătitoare, că veți lua o nouă generație?
O nouă generație îmi dă energie. Eu mă simt foarte bine lângă copii, în rândul copiilor. De exemplu, în primele zile de vacanță, parcă nu îmi găsesc locul, nu sunt în elementul meu.
Dacă nu ați fi ales această profesie, ce ați fi ales?
Nu știu… Nu mă văd făcând altceva. Dacă aș lua-o de la capăt, aș alege tot profesia de dascăl.
Deși este o profesie grea.
Este o misiune extrem de grea, dar, în același timp, fiind în mijlocul copiilor, primești de la ei foarte multă energie. Când ai intrat pe ușa clasei, uiți de toate problemele pe care le ai.
Ce trebuie să aibă un om care își dorește să îmbrățișeze această profesie?
În primul rând, trebuie să iubească această profesie, să îi iubească pe copii, să fie un om consecvent, obiectiv, imparțial, să fie capabil să creeze o atmosferă de lucru stimulativă în clasă. Experiența o capeți pe parcurs. Dacă iubești copiii și iubești profesia, mergi la cursuri de formare, toate lucrurile se pot rezolva. Prin muncă, perseverență și dăruire, orice obstacol poate fi depășit. Mi-a plăcut foarte mult un citat din „Descoperirea copilului”, de Maria Montessori: „Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci, să îi învățăm să se adapteze”. Și asta încerc, în fiecare zi. Să îi învăț să se adapteze la nou, să fie pregătiți pentru ziua de mâine.
În încheierea acestui interviu, vă rog să transmiteți un mesaj părinților și un mesaj către cei care doresc să îmbrățișeze profesia de dascăl.
Să o luăm pe rând. Pentru părinții de astăzi… părinții de astăzi trebuie să știe că noi, învățătorii, muncim cu foarte multă dăruire și punem foarte mult suflet în tot ceea ce facem. Măiestria noastră pedagogică se întărește ori de câte ori copilul are rezultate foarte bune și ni se spulberă ori de câte ori copilul are rezultate mai slabe sau necorespunzătoare. Noi suntem primii care suferim cu privire la rezultatele școlare ale copiilor.
Pentru cei care îmbrățișează profesia de dascăl, transmit următorul mesaj: să îmbrățișeze această profesie dacă au dorința aceasta, dacă iubesc copiii și dacă se pot adapta condițiilor care sunt în permanentă schimbare!
A consemnat Ana Ciorici COSTACHE
