Născută din solidaritate naţională şi fiinţând datorită solidarităţii tuturor românilor, Asociațiunea ASTRA a fost, pe parcursul întregii sale existenţe, alături şi de românii din fostele scaune secuieşti.
Înfiinţarea ASTREI în 1861 a coincis cu venirea în fruntea protopopiatului ortodox al Treiscaunelor a cunoscutului cărturar braşovean şi luptător pentru emanciparea românilor, protopopul Ioan Petric, Asociaţiunea fiind astfel prezentă în sud- estul Transilvaniei încă de la înfiinţarea sa. Din “Cospectul despre P T Domnii membrii fondatori, ordinaci şi onorari ai Asociaţiunii transilvane române pentru literartura română şi cultura poporului românn”, aflăm că alături de protopopii Ioan Petric şi Ioan Moga din Vîlcele, se aflau şi preoţii ortodocşi din Breţcu, Întorsura Buzăului, Poiana Sărată, Zagon, Ozun, Sf. Gheorghe, Valea Mare, Dobârlău, Chichiş, Măgheruş, Vârghiş, Topliţa, dar şi negustori din Tulgheş şi Tg. Secuiesc.
După înfiinţarea despărţămintelor, în fostele județe Ciuc, Odorhei și Treiscaune au funcţionat: Despărţământul Braşov și apoi Brașov – Treiscaune, în perioada 1870-1900 (preşedinţi, Ioan Petric, Andrei Bârseanu şi Nicolae Bogdan); Despărţământul Treiscaune – Ciuc, între anii 1900-1916 (preşedinţi protopopii Dimitrie Coltofeanu şi Constantin Dimian); Despărţământul Giurgeu, înfiinţat în 1912 de Octavian Codru Tăslăuanu.
De facto şi de jure, activităţile ASTREI în anii războiului au fost interzise de autorităţile ungureşti. La sfârşitul războiului de întregire naţională şi după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, despărţămintele Astrei au fost reorganizate. Astfel din despărţământul Treiscaune – Ciuc s-au format despărţăminte centrale, la nivelul fiecărui judeţ. După Marea Unire, în 28 februarie 1919, la Sf. Gheorghe a avut loc adunarea generală de reorganizare a despărţământului şi înfiinţare a Despărţământului Treiscaune, cu sediul la Sf. Gheorghe. În 5 iunie 1922 s-a înfiinţat Despărţământul Central Judeţean Miercurea-Ciuc al ASTREI, care cuprindea „comunele judeţului, cu excepţia a nouă comune, care formează Despărţământul Giurgeu, şi avea în subordine alte opt despărţăminte, organizate în tot atâtea localităţi, printre care Odorheiu Secuiesc, Cristuru Secuiesc şi Topliţa (ultima localitate făcând parte din Despărţământul Reghin până în 1918). Peste câțiva ani, s-a înființat noul Despărțământ Odorhei al ASTREI.
Pornind de la o bună cunoaştere a situaţiei concrete din zonă, în funcţie de specificul şi priorităţile fiecărei perioade istorice, Asociaţiunea şi-a adaptat programele sale de acţiune, iar rezultatele au fost pe măsura eforturilor depuse. Până la Marea Unire, în condiţiile intensificării procesului de deznaţionalizare a românilor din sud-estul Transilvaniei, ASTRA a acţionat cu înţelepciune, curaj şi demnitate, sprijind, în primul rând, biserica şi şcoala confesională în limba română, cele două instituţii fundamentale ce au asigurat păstrarea identităţii naţionale, culturale şi religioase. Din multitudinea gesturilor de solidaritate cu românii din fostele scaune secuiești amintim hotărârea Adunării generale a Asociaţiunii, ţinută la Baia Mare în vara anului 1903, prin care s-a acordat despărţământului Treiscaune-Ciuc suma de 400 de coroane „spre a ajuta şcolile confesionale române cu cărţi şi rechizite şcolare”
Prezenţa în localităţile arcului intracarpatic a corifeilor mişcării astriste (atât cu ocazia conferinţelor, dar şi la odihnă şi tratament în cunoscutele staţiuni balneare Vâlcele, Covasna, Malnaş, Tuşnad–Băi şi Borsec), circulaţia cărţilor şi a publicaţiilor editate de Asociaţiunea ASTRA, vecinătatea cu localităţile din Moldova şi Muntenia şi cu puternicul centru cultural şi economic al Braşovului, au ţinut trează flacăra speranţei în izbânda idealurilor neamului românesc, împreună cu satisfacţia conferită de sentimentul solidarităţii fraţilor întru credinţă şi neam.
Rolul ASTREI ca „focar de cultură şi educaţie” pentru românii trăitori într-un spaţiu în care „politica naţionalistă profund duşmănoasă” era mult mai evidentă decât în alte zone ale Transilvaniei, este redat de documentele vremii. Adunările generale ale despărţămintelor, ţinute conform practicii astriste în diferite localităţi, erau adevărate evenimente culturale. Aşa a fost adunarea generală a Despărţământului Braşov – Treiscaune care s-a desfăşurat în staţiunea Vâlcele în 2 august 1874, cea din 28 iulie 1893, ce a avut loc în staţiunea Covasna, sau adunarea generală a Despărţământului Reghin, din 2 august 1911, de la Topliţa „unde a participat un număr mare de intelectuali din întreaga Transilvanie, fiind una din cele mai grandioase manifestări de acest fel organizate de despărţământul amintit.”
De menționat și adunarea generală a Despărţământului Braşov -Treiscaune, care s-a desfăşurat la agentura Araci, în 29 iunie 1913, la care presa braşoveană aducea deosebite elogii preşedintelui şi membrilor săi: „Onoare ţie părinte Aurel Nistor, om harnic, priceput şi cu tragere de inimă pentru poporul de sub păstorirea ta şi laudă vouă ţărani şi femei arpătăcene, cari, deşi lipsiţi de şcoala dulce românească, n-aţi încetat o clipă măcar să ţineţi cu dragoste şi însufleţire la limba, legea şi cartea românească”. . Și în spațiul sud-est transilvan, principalii animatori ai activității ASTREI au fost preoții, învățătorii, funcționarii, negustorii, dar și majoritatea gospodarilor fruntași din salba de comunități românești din Arcul Intracarpatic.Verticalitatea şi demnitatea fruntaşilor astrişti în raporturile cu autorităţile locale, rezultă, printre altele, din poziţia profesorului Nicolae Bogdan, preşedintele Despărţămîntului Braşov-Treiscune, faţă de „alarma falsă” din presa locală de limbă maghiară, pornită de la coincidenţa convocării adunării generale a despărţământului în ziua de 15 martie 1898.
O imagine despre adevăratele „minuni” făcute de ASTRA pentru propăşirea ţăranului român dintr-un sat din fostele scaune secuiești este redată de activitatea agenturii din Arpătac (azi Araci). Animatorul întregii activităţi astriste din sat, preotul Aurel Nistor, era în acelaşi timp unul din cei mai activi conferenţiari ai Asociaţiunii care în 1908 a ţinut peste 20 de „prelegeri economice în sate din Ţara Oltului”. Acesta este doar un exemplu ce ilustrează elocvent contribuţia personalităţilor născute în sud-estul Transilvaniei la succesul mişcării astriste naţionale. În acest sens amintim nume precum: Octavian Codru-Tăslăuanu, Miron Cristea, Nicolae Colan, Alexandru Nicolescu, Justinian Teculescu, Pompiliu Nistor, Ghiţă Popp, Elie Câmpeanu, Veniamin Nistor, Emilian Antal, Nicolae Bogdan, Aurel Gociman – Oituz ş.a.
Viitorul patriarh Elie Miron Cristea a fost preşedinte al Despărţământului Sibiu al Astrei (1905), unul dintre întemeitorii Muzeului Asociațiunii ASTRA, împreună cu Octavian Codru Tăslăuanu, preşedinte al Reuniunii Române de Muzică din Sibiu şi al altor instituţii culturale româneşti. În calitate de consilier arhiepiscopal a adus o contribuţie directă la ridicarea actualei catedrale mitropolitane şi la înfiinţarea Băncii culturale „Lumina” din Sibiu. Încă din timpul studenţiei s-a numărat printre militanţii de frunte pentru realizarea idealurilor de unitate naţională a poporului român. La 21 nov./3 dec. 1909 a fot ales episcop al Caransebeşului (înscăunat 25 apr./8 mai 1910). În această calitate, a apărat şcolile confesionale româneşti din Banat în faţa încercărilor guvernului din Budapesta de a le desfiinţa. Și-a adus o contribuție importantă la organizarea și desfășurarea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, fiind membru al delegaţiei românilor transilvăneni care a prezentat actul Unirii la Bucureşti. A fost ales membru de onoare al Academiei Române, în anul 1919.
Profesorul Nicolae Bogdan, născut în Hăghig, a fost mai bine de 20 de ani secretar, apoi director al Despărţământului Braşov al ASTREI şi al Despărţământului Braşov-Treiscaune.A făcut parte din Comitetul Naţional al Unităţii Române de la Paris, condus de Take Ionescu. A colaborat la ziarul „La Roumanie”, care devenise „organ săptămânal al unităţii române”, unde a publicat studiul La roumains de Transilvanie, contribuind astfel, la o mai bună cunoaştere în cercurile politice de peste hotare, a drepturilor istorice legitime ale românilor asupra Transilvaniei.
Elie Câmpeanu, protopop de Gheorgheni a desfăşurat o bogată activitate în cadrul Asociaţiunii ASTRA. Comunele din Giurgeu fuseseră cuprinse în despărţământul Reghin. Elie Câmpeanu sprijinit de intelectuali, a organizat prelegeri şi biblioteci populare, a sprijinit învăţământul în procurarea de manuale şi material didactic, a popularizat presa românească din Transilvania. A colaborat la redactarea Şematismului Bisericii Greco-catolice, tipărită la Blaj în 1900 şi la Enciclopedia Română, editată de Asociaţiunea ASTRA, în 1905, redactând articolele referitoare la populaţia din fostele judeţe Ciuc şi Mureş. A întocmit, cu sprijinul preoţilor din protopopiatul Giurgeului, mai multe lucrări rămase în manuscris privind istoria românilor din aceste locuri
După decembrie 1918, sprijinul dat de Asociaţiunea ASTRA românilor din fostele scaune secuiești se înscrie într-un plan mai larg de ajutorare a românilor din „zonele primejduite” (în care mai erau cuprinse sudul Basarabiei şi Dobrogea), regiuni unde deznaţionalizarea populaţiei româneşti a continuat -pe cale paşnică- după înfiinţarea României Mari. Reînvierea ASTREI în arcul intracarpatic demonstra odată în plus necesitatea „Asociaţiunii” într-un spaţiu în care „timorarea populaţiei locale atâta amar de timp şi politica de deznaţionalizare forţată, explicau unele reacţii inhibatorii”. După reactivarea despărţămintelor centrale judeţene Treiscaune, Ciuc și Odorhei, cu toate greutăţile întâmpinate, asistăm la o adevărată renaştere naţională. Asociaţiunea a înfiinţat „biblioteci poporale”, a organizat conferinţe şi prelegeri, şcoli ţărăneşti, cursuri de alfabetizare, coruri săteşti, echipe de teatru, şezători literare, expoziţii etnografice şi alte activităţi artistice şi sportive Toate acestea au contribuit la „îmbogăţirea vieţii spirituale a locuitorilor, la păstrarea nestinsă a flăcării demnităţii naţionale, ASTRA devenind, după cum scria Timotei Cipariu, un adevărat „reazim al naționalităţii”, și un factor important în înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.
Dr. Ioan LĂCĂTUȘU
