Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
În jurul nostru vedem adesea oameni care realizează lucruri ce par imposibile pentru cel obișnuit, și aceasta pentru că ei sunt ambițioși. E bine să fii ambițios, cât timp impulsul tău lăuntric te îndeamnă nu doar să-ți împlinești niște idealuri, ci și să faci fapte bune pentru semenii tăi. Dar dacă ambiția este asociată cu setea de putere și, ajungând într-o funcție înaltă „treci peste cadavre” numai să-ți împlinești dorințele nemăsurate, atunci se spune că e de rău, pentru că, având puterea în mână, ambițiosul n-o vrea scăpată niciodată, și ca urmare se poate transforma în dictator, iar de-a lungul istoriei s-au văzut destui și nu toți au avut un sfârșit fericit.
O maximă citită undeva spune: „Eu îmi imaginez în minte o împărăție mare, pe care ambiția neastâmpărată a unui singur om o agită și o pustiește până ce totul e distrus și statul piere”. Pentru că, nu-i așa?, un om ambițios aleargă mai repede decât ceilalți pentru a-și ajunge din urmă destinul, precum spune o altă maximă: „Destinul aleargă chiar și după acela care fuge foarte iute. El se odihnește împreună cu cel care se odihnește; se poartă după faptele (anterioare) ale fiecăruia; stă lângă cel care stă și-l însoțește pe cel care merge. El săvârșește fapta pe care o săvârșește (omul), și se ține de el ca umbra”, astfel că nimeni nu scapă de destinul său, și faptele cele bune ca și cele rele, mai devreme sau mai târziu, „se (răs)plătesc”.
Cei însetați de putere, după un timp, nu mai cunosc limitele nici ale legilor nici ale bunului simț, deoarece ei văd numai înainte, acolo unde se află propriul lor scop, nemaiținând seama de nimic altceva, nici de strigătele celor săraci, nici de gemetele celor neputincioși, și de aceea ei încep să fie huliți de popor, dacă soarta acestuia nu este cea mai bună.
Ambiția constructivă te duce la succes, te înalță pe culmi nebănuite, îți aduce faimă, atât timp cât scopurile tale sunt nobile, când însă te lași purtat de orgolii și vrei cu orice preț să domini prin putere pe semenii tăi, indiferent de metodele folosite, iar faptele tale dăunează celorlalți, atunci ambiția devine un defect. De aceea e bine să-i apreciem și să-i însoțim pe cei ambițioși ori să le urmăm exemplul, când aceștia luptă pentru împlinirea unor idealuri care pot îmbunătăți viața oamenilor, dar să ne ferim de ambițioșii fără scrupule, ale căror scopuri au caracter negativ.
Cunoscutul autor de maxime, La Bruyere, spunea că „La unii aroganța ține loc de măreție, neomenia de fermitate și viclenia de spirit”, și din păcate mulți dintre aceștia au ajuns acolo unde au ajuns nu datorită înțelepciunii cât datorită ambiției…
Mihai Trifoi
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail